Parfum

De când mă știu sunt foarte sensibilă la mirosurile din jur. Să zicem că am un simț olfactiv mai dezvoltat decât alții. Pentru mine, apa de robinet are miros. Nopțile de vară au miros, zăpada, aerul, dimineața, toate au miros. Cel mai mult îmi plac cele care au și o asociere gustativă puternică. Cum ar fi cafeaua, ciocolata, florile de salcâm sau căpșunile.

Petrec serile în diverse localuri. Am observat la un moment dat că în fiecare dintre ele predomină un anumit parfum. Unele miros a vodka, Paco Rabanne şi Dolce Gabbana, altele a whiskey şi Dior, altele a cocktailuri dulci si parfumuri ieftine. Unele miros doar a fum și atât. Există anumite trenduri, le cunoaştem cu toţii. Anul ăsta e la modă un parfum, toate studentele de anul 2 îl folosesc. Anul trecut fotbalistul Xulescu a declarat într-un interviu că foloseşte un parfum, tot testosteronul din Complexul Studenţesc se amesteca cu parfumul respectiv. Instinctul de turmă e în așa hal dezvoltat încât spamul olfactiv este la mare trecere. Și, dacă pe blog am ustensile cu care să țin spam-ul sub control, pe stradă sau în cluburi e mai greu.

Personal, îmi plac parfumurile mai puțin folosite. Cele care îți inspiră ceva, pe care le poți asocia cu o anumită persoană sau cu o stare. Preferatul meu rămâne, totuși, mirosul pielii omului drag. Pielea caldă, de om proaspăt trezit din somn e ca un drog. Pentru el m-aş trezi în fiecare dimineaţă, pentru el aş zâmbi şi sunt convinsă că tot pentru el ar răsări soarele în fiecare zi. Fericirea e un lucru mărunt, așa ne învață băieții de la Țapinarii și durează doar câteva momente, după părerea artiștilor. Din fericire, amprenta fericirii rămâne impregnată în aerul din jur. Cel mai de calitate parfum este cel al amintirilor plăcute.