Una cu artiști și vedete

Crescând într-un mediu în care ”artiste” erau fetele prea fardate și cu o atitudine prea stridentă, în mintea mea termenul de artist s-a confundat de multe ori cu acea conotație negativă pe care o primește vedetă din cauza îmbuibării cu fete dezbrăcate și băieți agramați pe care ne-o servesc televiziunile. De doi ani, însă, de când lucrez printre artiști adevărați am început să înțeleg diferențele dintre aceste noțiuni.

Conform DEX-ului, artistul este acea persoană care are talent în meseria pe care o practică pe când vedeta este o persoana celebră sau care vrea să epateze. Dați un click pentru mărire, am scos eu definițiile din DEX, să fie mai simplu.

În viața reală de multe ori se poate întâmpla să găsești artiști care se cred vedete, vedete care se cred artiști sau oameni care nu au nici o treabă cu realitatea care se cred ori una ori cealaltă. Granița este destul de subțire și pentru un ochi necunoscător nici nu nă mir că nu se văd prea bine diferențele. Mi-a fost dat să cunosc artiști de mare clasă care sunt mai modești decât mi-aș fi putut imagina. Oameni care au adus ceva nou lumii în care trăiesc au impresia că locul lor este în atelier, nu în lumina reflectoarelor. În schimb am întâlnit și din aceia care, fără să fi făcut nimic spectaculos vreodată, au impresia că dacă au apărut o dată în presă sau i-a lăudat vreun blogger sunt vedete și, ca atare, se comportă ca niște veritabile dive.

Am observat cu mare drag că artiștii se ajută între ei cât pot de mult. Dacă e vorba despre o ședință foto, fotograful găsește mereu ajutor de la un designer vestimentar, de la un make-up artist și așa mai departe. Rare sunt persoanele care să refuze să ajute. Probabil sunt conștienți de faptul că împreună pot crește mai ușor. Și-așa se formează găști și gășculițe care lucrează împreună și cresc frumos, legând pe parcurs și o prietenie trainică.

Bineînțeles, povestea nu-i mereu frumoasă. uneori te lovești de tot felul de vedete care au impresia că au pus coada la prună și sar cu tot felul de pretenții demne de răposatul Michael Jackson în concert. Oameni care n-au realizat mare lucru la viața lor, care nu se fac remarcați prin nimic special au impresia că dacă se comportă ca o vedetă vor deveni, poate, un artist. Nimic mai fals. În afară de a stârni oprobriul public nu reușesc nimic. Ok, poate la început unii îi iau de buni și chiar cred că dacă cineva își dă atât de multă importanță trebuie să fie ceva de capul omului. Însă nu durează foarte mult până să se spulbere aura și să se arate lipsa de valoare în plin plan.

Inițial credeam că n-am eu ochiul format. Am întâlnit tot felul de oameni din ăștia plini de ei, cu o grămadă de pretenții și o mulțime de condiții într-ale colaborărilor. Credeam că realizările lor îi fac să aibă atât de multă încredere în ei. Apoi mi-am dat seama că tocmai lipsa oricăror realizări importante îi fac să aibă nevoie de prea multă strălucire. Fără ea ar fi nimic. E trist să vezi oameni care vor să pară artiști și au atitudine de vedetă. E și mai trist când reallizezi că, de fapt, în mintea lor (și doar acolo) ei chiar sunt artiști veritabili.