Din când în când o dau în mintea copiilor. Nu-i rău, dar nici tare bine. Îmi piere total cheful de muncă, n-am stare deloc și mănânc ciocolată până mă plictisesc sau până se termină. Nu-i nimic ciudat în asta, toată lumea o face din când în când. Dar eu, pe lângă toată nebunia, mai torn câte o porție sănătoasă de desene animate. Am o listă lungă de tot de preferințe. Dacă nu s-ar fi inventat vreodată ciudățeniile pe care le văd azi pe Jetix, aș fi spus cu mâna pe inimă că-mi plac toate desenele animate din lume. Din păcate nu-i așa, deci mă rezum la cele care chiar merită vizionate.
Îmi amintesc acum de Animaniacs. Energizante de-a dreptul și funny până la lacrimi. La fel și Tiny Toons sau Pinky and the Brain. Pe urmă ar fi Dexter’s Lab și Johnny Bravo, urmate îndeaproape de Cow and Chickin, two Stupid Dogs și Foster’s Home for Imaginary Friends . De cele clasice, gen Tom&Jerry sau Looney Tunes, nici nu mai vorbesc. Am văzut fiecare episod de mult prea multe ori și totuși aș putea să le revăd la infinit fără să mă plictisesc.
În altă ordine de idei, sunt mare fan de desene animate și nu înțeleg de ce se trezește câte o puștoaică de 18-19 ani să-mi trântească cu superioritate că desenele sunt pentru copii. Desenele sunt pentru copilul din tine. Dacă totuși ai reușit să omori copilul din tine, nu pot decât să-ți spun sincer că-mi pare rău pentru omul care ești. Hai, vii deseară să vedem niște Bugs Bunny? Poate îți mai revine zâmbetul pe buze.
Aaahhaa! :)))
In ziua de azi putina lume de varsta noastra a auzit de Foster’s Home for Imaginary Friends… viata irosita degeaba. Degeaba!!! Ca sa nu spun ca cei care nu stiu de Pinky si Brain, nu exista!
daca tu te plangi…eu ce sa mai zic..:)).