Recunosc, uneori sunt o împrăștiată cînd vine vorba de lucrurile mele. Mi-am uitat cheile acasă de nenumărate ori. Le-am pierdut prin birturi sau prin mașinile amicilor. La fel fac și cu brichetele. Mai nou și cu portofelul. Mno, aici, deja, se îngroașă gluma. Că dacă n-am chei, atârn într-un bar până vine cineva acasă. Dacă n-am brichetă, cer un foc. Dar fără portofel…e trist.
Azi am plecat în grabă și, la momentul când am vrut să plătesc ceva, mi-am dat seama că nu am banii la mine. L-am sunat pe Adi să-mi aducă portofelul uitat și am rezolvat problema. Am pierdut doar 30 de minute. Dar a fost suficient timp să-mi pot imagina ce s-ar întâmpla dacă Adi ar fi plecat din țară și mi-aș uita portofelul încuiat…să zicem în casă.
Cred că, în primul rînd aș încerca să las ceva la bar, să plec să-mi iau de acasă portofelul și să mă întorc. Dacă asta nu funcționează, aș suna un prieten care știu că e prin zonă, să vină să mă scoată din birt, pe cauțiune (adică să-i dau banii după ce plecăm de acolo). Dacă nici prieten la îndemână nu am, nu știu ce aș face. Probabil aș spăla vasele din localul în care sunt, deși la noi nu-i ca-n alte țări și n-am auzit pe careva să-și fi achitat vreo notă de plată prin muncă.
Știu, în primul rând ar trebui să fiu atentă și să nu-mi mai uit lucrurile aiurea (încerc să mă tratez, serios vorbesc). Dar, trecând peste asta, voi cum ați ieși dintr-o situație din asta în care banii sunt acasă în portofel și nu aveți un prieten pe care să-l sunați chiar atunci (pentru un experiment reușit, să ne imaginăm că sunteți în vacanță în alt oraș)? Chiar sunt curioasă cum v-ați descurca.
Heh. Mi-ai adus aminte de o întâmplare de când eram a 7-a.
Am plecat la un chef și mi-am uitat cheile acasă. Evident, nu am putut să-i trezesc pe ai mei la întoarcere — nici nu am încercat, de altfel.
Am ținut treaz și pe străzi un coleg până dimineață, când s-au trezit ai mei. A fost, totuși, o noapte reușită, cu ceva berică și multă discuție.
Evident, săptămâna ce a urmat mi-am luat primul lanț de portofel la care am atașat și cheile.
Funny! Dar cum mi-ar sta mie cu un lanț atârnând pe lângă vreo fustă? Ar fi cel puțin trashy and trashy is so 80’s când vine vorba de vestimentația femeilor.
@Cristina: pai din cate-am citit pan-acuma, eu am impresia ca un lant de portofel te-ar ajuta, ca tu ai nevoie de practic, nu de fashionable 🙂
@Miezu: lasa, bine ca esti intreaga si c-ai scapat lesne, ca eu am la activ o dauna totala prin rasturnare… Totusi, sa-mi spui te rog ce numar de inmatriculare ai la masina, sa stiu sa-ncerc sa fiu mai precaut in trafic 🙂
da, da, lanț de portofel, subscriu! :))
Mai degrabă aș opta pentru copii de chei lăsate prin locuri strategige, gen baruri sau prieteni. Aș mai adăuga ceva device special pentru portofel: să urle când plec din casă fără el. 😀
mie-mi spui de imprastiere si ameteala, eu tocmai n-am vazut un refugiu de tramvai si mi-am rupt niste bucati de masina. : )
cu portofelul brusc mi se pare mai simplu, dar imi este imposibil sa cred ca din atatia n-ai gasi tu un om care sa te scoata din asta. 🙂 such case would be mine, too, deci… e bine sa cunosti oameni : ))
Esti ok? Intreaga? Ca m-ai speriat acum cu refugiul tau de tramvai de am uitat si de portofel, si de chei, si de brichete.
pfff…daca as fi in vacanta, probabil, as cere ajutor celor de la receptia hotelului la care sunt cazata pana as suna pe cineva sa imi trimita urgent bani, ca na, fiind in vacanta ar intelege situatia. Sper, totusi, sa nu mi se intample.
Si mie mi se intampla sa fiu foarte uituc. De fiecare data cand plec de la lucru ma uit pe masa sa vad daca am uitat ceva. Teoretic, am totul la mine, dar de fiecare daca ma intorc pentru fix 30 de secunde. Toata lumea e deja obisnuita ca sunt uituc. :)).
Sa ne bucuram impreuna pentru solutiile care mai de care mai utile si originale pentru a evita acest gen de situatii neplacute. E simplu, fata draga! Ti-o spune un om care acum 2 zile a intrat in apartamentul sau propriu si personal prin balcon, deoarece yala chinezeasca automata functioneaza de minune si e a dracului de rezistenta la metode standard de breaking in.
Deci, alege un prieten sau doi si un bar sau doua, fa-ti duplicate la cheie si imparte-le pe sistem cadouri de Craciun!
Foarte bună idee asta cu copii de chei lăsate oamenilor. O copie o să las în Irish, că și-așa toată ziua sunt acolo. Tnx
Pe bune, io am muscat-o, nu ca ar fi fost o problema, ca am pe unde sa-mi intind oasele cu placere, dar plang pestii de foame, vorba aia! Plus ca e mai dinamic, la randul tau o sa primesti chei de rezerva, dai o tura prin case, le faci surprize placute, mai o floare, mai o curatenie, e chiar misto!
Apăi deşi am zis de un support group, la care oricum m-aş înscrie, mie nu mi se întâmplă din astea. Am un sistem, chiar şi când plec de-acas numa cu haina pe mine. 3 lucruri le verific de 10 ori să fie cu mine: cheile, banii şi telefoanele. E adevărat că mă pipăi constant, dar na… asta e.
Mai fain e când nu ţin minte dacă am încuiat uşa. 😀
Io n-am paranoia din asta cu ușa. Că vecina-vizor știe tot, vede tot, raportează tot. N-ar putea să-mi spargă cineva casa, că ajunge poliția la ușă înainte să găsească hoțul unde-mi țin lucrurile prin casă.