Să DAM cu părerea

Mă întreb câteodată cum ar fi dacă aș începe să îmi dau cu părerea despre cum se fac piesele de mașină. Sau despre cum se scrie cod. Sau despre cum se gătește sepia. Sunt atât de multe lucruri despre care nu știm defapt nimic, dar care ni se par foarte simple. Și-atunci emitem tot felul de păreri. Că am mai povestit doar despre cum românul este bun la toate. Numai că nu este.

Poate ar trebui ca de fiecare dată când cineva se apucă să-și dea cu părerea despre o treabă, să fie obligat de niște entități supreme să și execute munca despre care își dă cu părerea. Spre exemplu, eu am tendința să-i spun dragului meu cum să calce cămășile, deși trebuie să recunosc că se pricepe mult mai bine decât mine. Doar pentru că am pus mâna și am călcat în viața asta 3 cămăși, nu pot să mă intitulez specialist. Că nu-s. Și-atunci, cănd mă lovește câte-o cârcoteală din asta, prefer să mai beau o gură de cafea sau să mai scriu un tweet si să las omul să-și vadă de treabă. Să nu-mi pună fierul de călcat în mână, că nu-i o treabă tocmai dezirabilă.

Cred că cel mai tare mă supără oamenii care vin și își dau cu părerea despre munca mea, dar nu sunt în stare să lege două cuvinte fără o greșeală gramaticală. Nu-s absurdă și, oricum, de felul meu primesc cu mare drag feedback. Chiar îl și cer atunci când cred că e necesar. Și pe locul doi, după personajele astea, vin specialiștii de canapea. Oamenii ăia care nu au nicio treabă cu ce se întâmplă în jurul lor, nu participă la niciun fel de eveniment, nu au destulă coloană vertebrală să spună cine sunt, dar își dau cu părerea (proastă și defăimătoare) despre orice se întâmplă.

Da, mă, ăsta le este nivelul. Atât pot ei. Și-mi tot repet asta până mă liniștesc și pot să mă reapuc liniștită de treabă. Oricum tot ce fac bine ajunge la ei pe blog. Pentru că aud de munca mea și-a altora ca mine și fără să-și miște fundurile de pe canapea. Ceea ce-i bine, zic eu. Înseamnă că suntem, într-adevăr, o mână de oameni care chiar mișcăm vizibil lucrurile.

Offtopic: Cu această ocazie (care nu-i cu nimic specială) aș dori să adresez o invitație publică domnului blogger dam167. Stimate domn, propun să ne vedem la o cafea într-una din zile, când vă permite programul. Vă mulțumesc.