Realitatea din offline

O săptămână de abstinență de online. Defapt, să fiu sinceră, a fost o abstinență doar de la rețelele de socializare, că mailul l-am mai deschis din când în când. La fel și site-urile de știri. Plus că muzică tot de pe Grooveshark am ascultat. Ce simt după atâta absență de pe Twitter și Facebook? Nimic deosebit. N-am murit de lipsă de informare, am putut trăi și fără să știu ce fac X sau Y dimineața, la prânz și seara, muzică nouă și știri relevante am găsit și prin alte metode.

Practic azi dimineață am găsit pe Twitter exact ce am lăsat în urmă acum o săptămână: ceva scandal mocnit între niște unii, link-uri funny către 9gag și alte site-uri asemănătoare, link-uri către articolele de pe bloguri (pe care oricum le citesc aproape numai din Reader), niște infografice, tweet-uri fără relevanță prin care unii sau alții comunică aproape ca pe Yahoo Messenger și vreo 2-3 link-uri către știri mondene. Pe Facebook, la fel. Am ratat cu stil câteva zile de naștere ale oamenilor care nu-mi sunt foarte apropiați, n-am aflat pe unde s-au mai plimbat unii sau alții și nu am văzut poze cu mâncărurile, cafelele, băuturile sau vacanțele cercului meu de cunoscuți.

Nu am pierdut nimic important. Dimpotrivă, am câștigat ceva esențial: timp să trăiesc în offline, alături de oamenii dragi mie. Cred că periodic voi mai repeta experiența asta. Sper doar să nu mai am nevoie de cazuri excepționale în offline pentru a închide Tweetdeck-ul. Oamenii cu adevărat importanți sunt cei pe care îi cauți offline, în viața reală, cei de care îți e dor și cu care îți dorești să comunici cât mai des face to face, nu cei care plesnesc de râs sau figuri pe rețelele sociale.

Mă întorc la treabă, că am o mulțime de mailuri de citit. Vă doresc o săptămână frumoasă, cât mai aproape de oamenii adevărați. Ceilalți oricum nu contează atât de mult cât vor ei să creadă.