…sau cât de bine-i să așteptăm să ni se întâmple lucruri în timp ce nu știm decât să băgăm de vină. Una dintre atitudinile specific românești, dacă mă întrebi pe mine. Să spunem că părinții noștri ar avea o scuză. Au trăit într-un regim comunist în care fiecare inițiativă devenea un pericol și puteau să sufere repercusiuni grave dacă luau atitudine. Nu că unii n-ar fi mișcat, oricum.
Dar noi? Noi ce scuză avem să așteptăm să ne pice totul din cer? De ce ”nu se face” nimic? Pentru că în loc să punem mâna să facem, ne plângem și criticăm. Pentru că atunci când alții fac, nu-i susținem, le băgăm bețe în roate sau trecem nepăsători pe lângă ei. După care ne plângem din nou: că nu se întâmplă nimic, că nu există inițiativă, că nu nu susține nimeni ideile, că nu se poate face nimic în țara asta.
Flash news: noi suntem cei care ar trebui să pună mâna să facă ceva! Nu pică nimic din cer și da, într-adevăr, altora nu le pasă. Nu-i treaba lor să le pese. Dacă nu învățăm odată să ne apărăm singuri interesele, măcar să învățăm să-i susținem pe cei care o fac. Nu toată lumea e un leader, nu toată lumea poate să ia atitudine. Dar oricine poate să tacă și să facă ce are de făcut. Adică, dacă te știi incapabil de a lua singur atitudine, măcar susține-i pe cei care o fac. Și încearcă să fii consecvent. Poate peste câțiva ani vei vedea diferența. Până atunci, lasă-ne pe noi să ne vedem de treabă.
De obicei nu aprob generalizarile sau comentariile negative la adresa comportamentelor asa-numite “romanesti”, dar aici nu pot decat sa aprob, caci asta e si marele meu of!