Să ne fie clar înțeles încă de la început: îmi plac animalele și nu am porniri criminale față de ele. N-am omorât pisici, n-am chinuit câini, n-am reușit să omor nici măcar peștișori sau iepuri. Nimic. Toate animalele pe care le-am avut vreodată au trăit fericite până la adânci bătrâneți sau până la alt stăpân. OK?
Bun. Acum vreau să impărtășesc cu voi că trăiesc o ură profundă față de câinii vagabonzi din cartier. Din Soarelui, din Timișoara, zic. Că poate se sesizează vreun hingher. Nu-i uman să stau să calculez rute ocolitoare de câte ori vin noaptea acasă. Nu-i posibil să fiu nevoită să îmi scot căștile din urechi și să ascult cu urechile ciulite dacă se aude vreun lătrat prin apropiere.
Cum să găsesc la colț de stradă o haită de șapte dulăi nervoși, flămânzi și agasați de … habar n-am de ce anume? La nici 10 seara, în colțul ăsta de lume nu prea circulă oameni. Mda, mi-a trebuit cartier liniștit, să nu am hărmălaie noaptea, să pot lucra sau să pot dormi.
Să povestesc pe îndelete. Am văzut IAR, de la nici 100 de metri de casă, o gașcă de dulăi. Îmi zic că n-o fi mare pagubă, ocolesc puțin și gata. Doar nu-i prima noapte în care mă întâlnesc cu ei. Înjur puțin în gând totuși. Mi-era foame, eram obosită. Ce mai, om normal după o zi de luni, cu ceva răceală la bord. Pe ruta ocolitoare, la nici patru blocuri distanță, altă haită. De data asta, numai 4. Îi văd cum vin ei către mine, încep să mârâie, aleargă. Ce să fac? Sun un prieten. Mă rog, o prietenă. Stau cu ea în telefon, merg cu mersul piticului beat pe lângă dulăi. Ei mă mârâiau, eu înjuram în gând, să nu-i agit mai tare. Mama lor, de mama noastră. Îmi venea să iau pușca de vânătoare și să joc un Counter cu ei. Cu TOȚI!
Nu știu exact cum, dar în secunda doi, în mintea mea era mutra fardată cu cinci tone de fond de ten a mândrei de Brigitte Bardot! Nu mai uram bietele lighioane. Îmi venea s-o omor pe ea că a făcut atâta gargară cu câinii ei vagabonzi cu tot. Să îi ia pe toți acasă și să-i pupe-n bot. Că mie nu-mi trebuie animale mârâitoare și flămânde la colț de stradă.
În loc de PS: poliția comunitară ce pana mea păzește? Bine că știe să se ia de oameni că stau desculți cu picioarele pe bănci în parc. Mai sănătos ar fi să sune la hingheri. Că de n-o fac ei, o fac eu cât de curând. GRRRRRR!
Mihai Constantinescu – Iubiti si cainii vagabonzi
🙂
Din cate am inteles eu costa 500 Ron ca hingherii sa ia un singur caine, bani pe care trebuie sa-i plateasca primaria. Si cum primaria n-are niciodata bani, cainii vor ramane pe strazi.
Stii vorba aia : decat asa, mai bine te muti :))
Pai asta-i planul. Din octombrie schimb resedinta. De data asta am timp suficient sa-mi caut o chirie buna. 😉
1. apoi mergi linistit mai departe, ca daca nu vad ca fugi nu te musca :)))
2. are timisoara hingheri?? si ce fac???
1. asta de la mine ai invatat-o. Ca ultima data te tineam pe tine c-o mana si pe Soso cu alta sa n-o luati la fuga =)))
2. daca n-are, sa-si cumpere
parca alte probleme nu are primaria decat sa scape de caini…se taie din salarii se disponibilizeaza din toate institutiile de stat si tu crezi ca or sa angajeze hingheri ? ..nice one 😀
…si chiar daca ar face asa ceva…unde i-ar tine pe toti? decat sa-i eutanasieze mai bine sa-i lase sa traiasca…o injectie pt eutanasiere costa cam ~ 70 ron…la cati caini sunt…fa tu o socoteala…si adauga la costurile unui centru pentru cainii vagabonzi 🙂
spor 😀
Ok, acestea fiind spuse, s-ar putea să mă decid să fac eu muncă în folosul comunității. Unde găsesc oare o pușcă?
This is a rant. Rants do not work. Primaria are printre altele si sarcina de a trimite hingerii, fa-ti un bine si suna la numarul scurt 969 si reclama situatia. Pune si vreo 2 vecina sa faca asta, ajuta.
Poate alte chestii nu face primaria, da’ hingerii ii trimite. Observata personal cand s-au inmultit cainii in zona Dambovita.
Comunitarii urmeaza sa se rareasca, renumeratie mica, bugetul taiat, alea alea. Nu mi-as pune speratantele in ei.
În Girocului nu prea sunt…
La noi au fost hingherii cand lumea a inceput sa se planga de prea multi caini. Nu stiu cine i-a chemat, dar am dat nas in nas cu ei intr-o dimineata.
iubesc cainii, am si eu 2 aciuati aici la hala mea de productie dar, i-am ingradit, ii hranesc si le port de grija, plus ca nu ii las sa iasa din curte ( 10.000 mp cred ca e suficient pentru orice caine ) pentru a nu avea probleme. cei vagabonzi sunt de acord sa fie eutanasiati (ca cica nu-i omoara 😉 ) pentru ca sunt o cauza pierduta si la fel si cu bosketarii.
Bine ca te deranjeaza cainii si nu tiganii…
Nu mă deranjează nici câini, nici țiganii. Mă deranjează doar faptul că, uneori, securitatea mea e pusă în pericol de incompetența altora.
Si ei au dreptul la viata…dar sunt destule adaposturi,insa in Romania nu se tine cont de asa ceva.Eu stau in Printu Turcesc nu prea sunt caini dar sunt tigani,prefer sa se intoarca cainii ;)).Consider ca daca iti plac animalele si mai ales daca nu iti e frica de ele nu iti fac nimic, cel putin in cazul meu nu am avut treaba cu nici un caine,nu a vrut niciodata unul sa ma muste si asta pentru ca daca latra nu-l bagam in seama iar daca venea spre mine il mangaiam si ciufuleam umpic,iar in secunda urmatoare eram cei mai buni prieteni.Cel mai important e sa nu le arati ca iti e frica,caci ei simt .
Gresit. Nu trebuie sa moara. Daca ti-e frica de un om trebuie ca acesta sa moara? Incearca sa-i intelegi.
Sa-ti povestesc. Pana acu 10 ani, ii era o frica de caini, ceva de nedescris. Daca era un caine pe strada, trecea pe partea cealalta a strazii, sau alegea un traseu ocolitor. In ianuarie 2001, a batut in geam unde lucram si am vazut-o cu o mogaldeata mica si neagra ascunsa sub fular. Era cainele care si-l dorea Al’mic demult. A fost adoptat de intreaga familie in secunda 0.
Ca urmare a acestui fapt, si-a invins frica de caini. (De regula sunt violenti fiindca le este si lor frica si atunci ataca primii.) Acum (cand AXI nu mai este) are doi prieteni maidanezi, Lolek si Bolek. Doi caini care o latrau fiorosi de fiecare data cand trecea cu masina prin zona lor. Acum, cand vad ca se apropie masina, stau cuminti si-si asteapta portia de mancare pe care o primesc din mana ei. Nu o mai latra fiorosi. Daca cumva se grabeste sau nu le-a adus nimic, se uita nedumeriti intrebandu-se de ce n-a mai oprit masina neagra. Si-a invins in general frica de caini.
Am scris treaba in memoria lui AXI: http://sirb.net/2010/personal/cutu-mic/#comments
subscriu si eu la cele spuse de tac’su! putina mancare si deveniti cei mai buni prieteni. bafta!
Contacteaza-i pe astia: http://www.danyflor.ro/contact.php
Raporteaza problema si in cateva zile cainii dispar. Am incercat eu, de 2 ori.