Cu pumnii e mai simplu

Azi dimineață, în Piața Unirii din Timișoara, niște copii de la Școala Generală din zonă se jucau cu o minge pe spațiul verde. În fiecare primăvară și toamnă fac la fel, de când știu eu Timișoara. Oamenii știu că acolo-i o școală, n-au treaba copiilor și ei sunt, în general, cuminți.

Oamenii se desmorțeau din somn la o cafea, își făceau agenda de lucru pe ziua de azi, copiii se jucau cu mingea și polițiștii comunitari își vedeau liniștiți de rondul lor. În timp ăstă, un om, probabil angajat al Primăriei, tundea iarba cu o mașină din aia de îți face creierul să se revolte. Un zgomot infernal de acoperea tot zumzetul din Unirii, cu gălăgia copiilor cu tot.

La un moment dat, se oprește omul din tuns iarbă și începe să urle la copii că de ce se joacă pe iarbă. Care copii erau cam în altă parte a Pieței, că doar nu-s tâmpiți să se joace cu mingea unde tăia individul iarbă. Și ce-a iești pe gura lui ar trebui să poarte un cerculeț cu 16 în el, că prea era limbajul vulgar și violent. Copiii s-au luat și s-au mutat pe pavaj, uitându-se speriați și uimiți la individul în cauză. Polițiștii ori s-au făcut că nu văd, ori chiar n-au auzit ce se întâmplă. Ei n-au comentat nimic nici când se jucau copiii pe iarbă, nici când s-a apucat omul să înjure ca la ușa cortului.

Cu așa personaje, care probabil au și acasă copii, nici nu mă mai mir că e plin la știri de infractori minori, că avem o înfloritoare ”generație 2011” care nu știe să scrie sau să vorbească corect românește, că în familiile tinere violența conjugală e la ea acasă. păi dacă asta învață de la părinți, cum să fie altfel? Dacă astea sunt exemplele de educație pe care le primesc, ce putem aștepta de la ei? Când văd că acasa sunt educații cu înjurături și cu palme, de unde să cerem comportament decent și calm din partea lor?

Nu, nu e vina copiilor. E vina celor care i-au crescut să ajungă așa. Și să ne ferească ceasul rău de momentul în care om fi bătrâni și vom aștepta de la copiii crescuți așa să ne plătească pensiile, să lucreze pentru binele țării și să nu ne abandoneze pe vreo bordură să murim de foame.