Primele amintiri care mă leagă de mama sunt mirosul cremei ei de mâini și gustul de cacao cu lapte. Aveam vreo trei – patru ani când mi-am dat seama că doar mâinile ei miros a cremă Nivea. Erau moi și fine și mă mândream când mă ținea de mână. Când îmi citea povești, avea și voce la fel de moale și fină ca mâinile ei. Obișnuiam să aștept cu nerăbdare ora de somn, să-mi mai citească o poveste sau să mai vedem un diafilm. Spunea ea, din cărți, tot felul de lucruri fantastice, cu zmei și feți frumoși care salvează soarele. Îmi imaginam că, într-o zi, când o să fiu mare, o să pot salva și eu soarele de spiritele rele (nu știu de ce, dar nu-mi doream să fiu prințesă).
Elevă fiind, mă plictiseam să scriu teme. Niciodată nu mi-a plăcut să stau să scriu acasă aceleași lucruri pe care le făceam la școală. De multe ori ascundeam o carte printre caietele de teme și preferam să citesc despre lumile magice ale eroilor din Olimp sau despre aventurile eroilor din romanele lui Jules Verne. Se supăra foc când vedea că nu fac teme și mă asculta la istorie, unde profesorul ne cerea să învățăm mecanic ceea ce preda, tot mecanic, dintr-un caiet din studenție. Eu mă bosumflam puțin, dar tot la istoriile fantastice ajungeam.
Mi-a plăcut că a înțeles că nu vreau să mănânc dimineața și s-a obișnuit să-mi pregătească la pachet câte un sandwich, pentru ”pauza mare”, adică pe la 11, când mi se făcea foame. Și în zi de azi tot pe la 11-12 mănânc pentru prima dată în zi. Mi-a înțeles și pasiunea pentru cafea, iar despre țigări, întâi mi-a spus de vreo câteva zeci de ori că nu e bine, apoi m-a lăsat în pace, deși știu că nici în zi de azi nu-i de acord că fumez.
Nu e de acord cu multe lucruri pe care le fac, dar știe că sunt importante pentru mine și încearcă să mă susțină cât de mult poate. Încă mă mai ceartă în glumă când scriu de câte un birt sau de câte o seară mai alcolizată. Îmi ia și apărarea în fața mătușilor și a vecinilor când încep să mă întrebe de ce nu mă mărit și nu fac copii, ”să intru și eu în rândul lumii”. Știu că nu îi e egal. Și-ar dori și ea nepoți, dar vede că eu am alte priorități și nu mă încarcă cu nebunii. Mă înțelege și atunci când o sun să îi povestesc cum schimb becuri, bat cuie, ies la bere cu băieții sau fac singură toate cele, și atunci când încep să mă plâng că nu știu ce fustă nu se potrivește cu pantofii ăia maro. Mai știu și că se bucură că am înlocuit bocancii cu pantofi, chiar dacă nu recunoaște asta și îmi laudă în continuare inițiativele mai masculine.
De 23 de ani (că în primii trei eram prea mică să pot) îi fac câte un mic cadou de 8 martie. La început mă chinuiam să-i meșteresc singură câte o felicitare cu fluturi sau buburuze, de vreo câte ori mi-am cusut etamina de pantaloni încercând să-i cos un goblen. Apoi i-am cumpărat flori sau i-am încropit, împreună cu soră-mea, mici spectacole. Acum e departe, la vreo câteva sute de kilometri. Nu pot să-i duc flori și nici să-i desenez felicitări cu buburuze și fluturi. Dar îi scriu pe blog, că știu că mă citește, chiar dacă nu îmi lasă vreodată comentarii.
Mulțumesc pentru tot, mama!
Foarte frumos 🙂 Mi-aș fi dorit să-mi citească și mie cineva povești când eram mică, dar mama nu a avut niciodată tonul potrivit pentru asta, iar tata… ei bine, tații nu prea spun povești seara, când ajung obosiți de la serviciu. Și totuși, nu am simțit niciodată că asta îmi lipsește… 🙂
Saru’mana, tanti mama Cristinei TM!
Ganduri asemanatoare am si eu pentru aceeasi mama. La multi ani mama!
Cand eram mica imi era frica sa adorm pe intuneric si intotdeauna mama venea si imi canta inainte sa adorm. Asa-mi placea mie 🙂
Inca tin minte cantecul (nu e unul obisnuit pentru copii).
Da, foarte frumos. Ce bine e ca mama ta ” te citeste”. A mea nu le are cu internetii. Dar un telefon am sa-i dau. Cea mai mare bucurie pentru ea este cand o sun. Si vorba lu’ Groparu: la multi ani doamna mama lui Cristina, la multi ani mama mea, la multi ani mama lu’ copiii mei, la multi ani la toate mamele si femeile din lume.
Multumesc mult pentru aceste ganduri frumoase, pentru urari, care mi-au facut ziua mult mai senina si mai calda. Este adevarat ca acum sunteti departe, dar tot timpul o sa fiti in gandurile mele.
Multumesc si prietenilor tai pentru urari.
vezi ca ti-a raspuns? Sa nu-mi spui ca e prima data!
Ba e prima data si tare ma bucur pentru asta 🙂