Bunul simț și telefonul din dotare

Una dintre cele mai tari invenții ale omenirii, după curent, radio și internet, e telefonul mobil. Recunosc că sunt dependentă de el și că, fără un telefon funcțional mă simt legată de mâini și de picioare. De-asta nu-l închid aproape niciodată, nici măcar când dorm. E-adevărat, uneori îl pun pe silent, dar și astea sunt cazuri izolate. Ca de obicei, mă bazez pe bunul simț al oamenilor care știu că dacă nu răspunzi la telefon, poate ai o treabă sau dormi.

Mno, se pare că iar cred eu că lumea asta e prea bine crescută și prea frumoasă. I-adevărat că sunt oameni care dacă mă sună atunci când dorm, nu mă deranjează că m-au trezit, le răspund frumos la telefon și știu că sunt cât se poate de scurți și politicoși. Că ăștia sunt cei care sună că au o treabă cu mine, o întrebare sau o urgență. Repet, nu mă deranjează cu nimic, că după un telefon din ăsta adorm la loc de cele mai multe ori.

În schimb, mă deranjează crunt, dar crunt, oamenii care insistă. Văd că nu răspund din prima sau resping apelul și ei mai sună o dată. Și încă o dată. Și încă o dată! Că doar n-o fi după cum vreau eu. Ei trebuie să-mi spună ce-au de spus, că dacă nu, ard pădurile virgine, erupe un vulcan sau pică Luna pe Pământ. De cele mai multe ori sunt oameni care se trezesc așa, că le vine lor nu știu ce idee genială și trebuie să-mi spună atunci de ea, că doar merită recunoștință profundă. Sau au probleme existențiale și, vorba aia, psihologul e scump. La ce să plătească unu când mă au pe mine care le ascult toate căcaturile, la orice oră din zi sau din noapte?

Să recapitulăm, deci, regulile de bun simț.

1. Dacă nu-mi ești prieten apropiat, nu mă suna după 9 seara. Trimite-mi un mail sau un SMS dacă e foarte urgent, dar nu mă suna, că nu am chef de povești. Sunt ocupată să lucrez sau să mă văd cu oamenii care-mi sunt aproape de suflet (și pe care oricum îi văd mult mai rar decât mi-aș dori). E valabil și pentru sunatul dimineața, înainte de ora 9.

2. Dacă vezi că nu răspund la telefon, ai răbdare să te sun înapoi. Se întâmplă să mai am și treabă în viața asta, alta decât să răspund la telefon. Chiar dacă e vorba de muncă, gândește-te că poate sunt într-o întâlnire. Ție ți-ar plăcea să răspund la telefon în timp ce discutăm un business? Eu zic că-i nesimțire și nu insist pe subiectul ăsta mai mult de atât.

3. Dacă îți resping apelul, nu înseamnă că nu vreau să vorbesc cu tine. Înseamnă că în momentul în care ai sunat eram ocupată cu altceva. Da, să știi că se întâmplă să fac și altceva, înafară de a sta să aștept să mă suni tu, să-mi povestești orice.

4. Înainte să mă suni, gândește-te dacă e musai. Mi-ajunge că sună telefonul ăsta încontinuu timp de 12-14 ore pe zi. Poate rezolvi dacă îmi trimiți un mail sau îmi dai un SMS.

5. Am spus o dată, dar vreau să subliniez. Nu insista în neștire ca un apucat dacă vezi că nu răspund la telefon! Sunt convinsă că poveștile de adormit copii pot aștepta până dimineață sau până am timp să te sun înapoi. Dacă chiar e foarte urgent și important dă-mi un SMS și lasă-mă pe mine să decid dacă vreau să îmi rup din timp să te ascult sau nu.

Acum, că tot m-am trezit, după 9 apeluri în 40 de minute (dintre care doar două intrau la categoria prieteni cărora le răspund oricând), să mai și muncim ceva.

PS: Azi mi-am pus telefonul pe Silent. Dacă vreți ceva de la mine, mă găsiți pe mail.