Mereu mi-am imaginat Iașul ca pe un loc idilic, în care poeți și critici literari necunoscuți încă se întâlnesc în cafenele obscure și pregătesc, conspirativ, următorul curent literar. Spre marea mea surpriză, n-am fost foarte departe de adevăr. Am descoperit că orașul forfotește de activități culturale de toate felurile, de la seri de literatură la concerte de pian și vioară într-un birt oarecare.

După o săptămână petrecută la Iași am rămas cu impresia că orașul ăsta cântă. Pe strada pietonală auzi un fluier sau o vioară care interpretează doine celebre. Lângă hotel, un nene de vreo 60 de ani cântă la acordeon. Ceasul din centru cântă și el la fiecare oră fixă. Din mitropolie se aude un murmur de voci care recită chestii bisericești. Într-o seară, în fața Palatului Culturii, vreo 300 de studenți, care participau la ceva eveniment, cântau. În plus, la tot pasul găsești afișe ale evenimentelor culturale care au loc în oraș. Ba teatru, ba operă, ba întâlniri literare ale tinerilor scriitori, ba concerte. More

În weekend-ul trecut am fost la 1 Mai. Mă așteptam să stau toată ziua într-un ștrand cu apă termală, că ce altceva să și faci într-o stațiune cu băi termale. Însă vremea n-a ținut cu noi. Ba era frig, ba erau nori, așa că bronzul pe care-l aveam programat pentru weekend a rămas să se întâmple altcândva. Din fericire, am descoperit că poți desfășura și alte activități dacă vremea nu ține cu tine.

Ne-am cazat la Hotel Aqua, un loc simpatic, de trei stele, în care te simți ca acasă. Mi-a plăcut foarte mult personalul. Oameni deschiși, mereu cu zâmbetul pe buze, săritori și atenți la toate detaliile. Ah, și au un mic dejun excepțional de bun, în stil unguresc. Mie-mi place tare mult pâinea în ou și m-am putut bucura de ea în fiecare dimineață. More

În timp ce voi citiți aceste rânduri eu mă pregătesc pentru o ședință de cromoterapie. Prima din viața mea. De azi dimineață am părăsit Timișoara pentru un weekend de relaxare și răsfăț la Hotel Aqua, în 1 Mai. Ne-am dorit un weekend în care să nu muncim nimic, să nu ne întâlnim cu nimeni și în care să ne răsfățăm așa cum am văzut noi prin filmele americane cu vile imense și ședințe de SPA din suburbiile marilor orașe.

Despre cum se simte așa un weekend vă povestesc zilele următoare. Promit să vă arăt și câteva poze, să știți cum se prezintă locul și ce așteptări să aveți în cazul în care vă doriți, ca și noi, o pauză de la viața de zi cu zi. Acum o să vă spun câteva cuvinte despre ce costuri implică o mini-vacanță și de ce cred eu că-i bine să te rupi de lume în reprize.  More

Până în acest an nu mi-am planificat vacanțele. Obișnuiam să mă trezesc într-o dimineață cu dor de ducă, să mă urc într-un tren și să plec unde aveam chef. Cel mai mult mi-am planificat anul trecut o vacanță: am stat o săptămână să caut rute și să fac un traseu. Atât. Însă lucrurile s-au schimbat. În acest am am început să-mi pregătesc vacanța de vară încă de la începutul lunii aprilie. Nu de alta, dar de vreo 4 ani tot vreau să văd Croația și nu apuc. Așa că, n-am mai stat să pice din cer vacanța pefectă, ci m-am apucat să pregătesc totul.

Da, anul ăsta plec în Croația. Nu-i vreo destinație exotică greu accesibilă, nici nu-i un loc scump. Pe deasupra, spre disperarea multora, e plină de români și aproape lipsită de plaje cu nisip. Însă eu îmi doresc să o vizitez și anul ăsta se va întâmpla. Nu am apelat la o agenție de turism, deși ăsta era planul inițial. Am văzut o grămadă de oferte pe site-urile agențiilor. Unele cu cazare în hoteluri minunate, altele cu cazare de 2 stele. Să fie, că gusturile și bugetele sunt de toate felurile. Însă nu m-a atras nicio ofertă. More

Un prieten de-al lui Dragoș a venit în vizită pentru câteva zile. Inițial credeam că o să se simtă minunat aici, ținând cont că în Timișoara mereu sunt festivaluri, concerte și diverse activități recreative. În weekend am avut Plai, unul dintre cele mai așteptate avenimente ale toamnei. În fiecare seară ai unde ieși, că localuri sunt din plin. Poți merge la teatru, la filarmonică sau la un film dacă nu ai chef de ieșit.

Însă azi dimineață mi-am dat seama că nu prea ai ce face ca turist în timpul zilei. Noi, cei care locuim în Timișoara, nu ne punem problema asta, pentru că lucrăm până în jurul orei 18:00. Dar ca turist ce poți să vezi? Ai puține opțiuni. Există, într-adevăr câteva muzee pe care le poți vizita. Dacă ești bisericos sau interesat de partea mai laică a lucrurilor, poți vizita una dintre multele biserici și catedrale. Dar dacă nu ești? Ce poți face în Timișoara? More

Pentru prima dată după 3 ani am reușit să-mi fac timp pentru un concediu. Bine, m-am mai plimbat eu în timpul ăsta, doar că niciodată n-am reușit să îmi acord timpul suficient să mă relaxez, să dorm, să mă plimb, să țin telefonul închis cu zilele.

De mâine până duminica viitoare experimentez viața simplă, fără telefon mobil, fără deadline-uri și cu internet în rate, pentru că așa am ales. Adică nu-mi voi activa roamingul, nu-mi voi căra laptopul după mine și nu voi deschide inbox-ul. Internet voi avea totuși la hotel, dar promit să-l folosesc doar pentru cazuri de urgență. Când mă gândesc la toată liniștea care mă așteaptă, am niște emoții cam cum aveam când eram mică înainte de Crăciun.  More

În postura de HR al unei companii știu că trebuie să bifați de câteva ori pe an niște team buildinguri. Știu și câtă bătaie de cap înseamnă, că am și eu prieteni printre voi, oamenii care lucrați cu cea mai ciufută resursă a universului. Cum recent am dat cu nasul de ce înseamnă să mergi într-un team building, mi-am dat seama că e ceva să fericești pe toată lumea, să strângi o echipă bună, să o consolidezi și să mai și ajuți populația să fie relaxată. Așa că articolul acesta este pentru voi, cunoscuții și prietenii mei din HR.

Încep prin a vă povesti că fix lângă Porțile de Fier (adică le vezi pe fereastra camerei) a răsărit de curând Motel Continental. Nu am înțeles de ce se numește motel, pentru că are condiții foarte bune, de nivel de hotel de 3 stele. În plus, personalul e de nota 10, mereu pe fază și camerele sunt curate, bine întreținute și drăguțe. Ce are motelul specific e că se deschide doar pentru grupuri de minimum 20 de persoane. Deci dacă vă interesează exclusivitatea și nu aveți chef de turiști curioși, e perfect pentru un team building. Mai mult, prin asta oferă o notă de familiaritate. Eu, una, m-am simțit ca la casa de vacanță a unor prieteni. Și-s destul de mofturoasă de fel, deci nu mi se întâmplă des.

More

Tocmai m-am întors dintr-o vizită de 4 zile prin Ardeal. N-am stat să iau la rând chiar toate satele, dar am încercat să vizităm (eu și băieții de la Asfalt Tango) câteva dintre principalele obiective turistice. Așa că am petrecut câteva zile în Sibiu, Mediaș, Sighișoara, Alba Iulia, Sebeș și satele de prin jur, în special cele care au fost sate săsești și au biserici fortificate sau cetăți.

Încă de când intri în Ardeal apar, în toate părțile, indicatoare cu obiective turistice. Aici o biserică fortificată, aici o cetate, aici un sat cu muzeu etnologic, aici o fortificație de prin secolul 12, de nu mai știam unde să mergem prima dată. Cum am beneficiat de vreme bună, am avut posibilitatea să ne plimbăm pe unde am avut chef și nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că majoritatea obiectivelor turistice sunt renovate sau în curs de renovare. Deci în Ardeal se investește în turism, se atrag fonduri europene pentru asta.

Despre Cetatea Alba Carolina n-am decât cuvinte de laudă. Dacă atunci când aveam 10-12 ani mă jucam cu prietenii pe coclauri pline de bălării, acum ne-am plimbat civilitat, asistați de una dintre gărzile cetății, într-o cetate medievală frumoasă, occidentală, bine pusă la punct, cu câte un panou explicativ pentru fiecare obiectiv turistic vizitat. Mai mult, s-au pus oamenii să renoveze bastionul cetății și să facă în el un hotel medieval, pentru a putea să și scoată niște bani din toată treaba, că vizitarea întregii cetăți costă doar 7 lei. More

Amicul Daniel, mare plimbăreț și bun cunoscător al orașelor și stațiunilor europene tocmai mi-a stricat ziua. După cum m-am lăudat deja pe Facebook, vara asta, după 3 ani de muncă fără concediu, plec în Grecia. Știți, că v-am mai zis, am găsit ceva super ofertă la Ultramarin și n-am putut să o refuz.

În fine, vă spuneam de amicul Daniel care mi-a stricat ziua. După ce toată săptămâna trecută nu a răspuns la telefon, a apărut azi, din senin, cu o invitație la cafea. Ne-am întâlnit de dimineață, să mai povestim una alta. Și dacă mă așteptam să văd o față familiară, puțin obosită de prea multă muncă, m-am trezit cu ditati bronzatul, fără cearcăne și cu părul ciufulit, de-am zis că încă visez, că nu m-am trezit de tot. După vreo câteva minute de holbat cu nesimțire, abia m-am adunat să-l întreb ce-i cu schimbarea asta de look. More

Înainte de ziua de sâmbătă am trăit cu falsa impresie că Belgradul este foarte foarte departe de mine. Poate din cauza războiului pe care eu, din România, nu l-am simțit la doar 150 km distanță. Poate din cauză că am văzut Budapesta de cel puțin 15 ori și Belgradul niciodată. Poate din cauză că până recent aveam nevoie de tot felul de hârtii să pot ajunge ”la sârbi”.

Despre bani și prețuri

În realitate, însă, Serbia mi s-a părut surprinzător de asemănătoare cu Banatul românesc. Același tip de case cu pomi și grădină de flori la stradă, aceleași panouri publicitare pline de fețele politicienilor (am nimerit în vizită fix în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale), aceleași OMV-uri și aceleași bănci (în mare parte). Prețuri asemănătoare la aproape tot ce vă puteți cumpăra, cu specificația că țigările costă 1 euro, nu aproape 3, ca la noi și că țuica lor e mai aromată decât țuica noastră, după spusele cunoscătorilor Ovi și Dragoș. More