Esența vieții depinde de tine

Timisoara June 13, 2011 CristinaTM

Plus Noi sunt un grup de copii de școală generală care încearcă să facă un bine județului în care trăiesc. Vor să curețe cursul superior al Begăi și să organizeze câteva acțiuni de responsabilizare a cetățenilor din zona Făget. Probabil ați văzut și voi de multe ori că malurile apelor sunt pline de gunoaie. Există o practică populară prin care sătenii, care nu prea știu ei de RETIM sau alte companii de colectare a gunoaielor, aruncă deșeurile pe malurile apelor. Nu se gândesc că poluează, că acțiunile lor sunt nocive pentru mediu și pentru oameni. Nu sunt niște insensibili, sunt doar prost informați.

Copiii ăștia, care și-au denumit proiectul foarte sugestiv – Esența Vieții, sunt cei mai tineri voluntari despre care am auzit eu în județul Timiș. Au un plan bine pus la punct, se bucură de susținerea școlii în care învață și vor să facă un bine. Pentru că toate acțiunile pe care vor să le facă implică și niște costuri, copiii au aplicat la un concurs prin care pot câștiga 5000 euro și o tabără de educare eco. Deci primesc niște bani și învață mai multe lucruri despre cum pot face să fie mai eficienți în munca lor de curățare a apelor. More

1 Comment

Lecturile urbane vin la Street Delivery Timișoara

Events, Timisoara June 8, 2011 CristinaTM

În acest weekend în Timișoara are loc a cincea ediție de Street Delivery. Evenimentul se întâmplă tot pe strada Mercy, ca în fiecare an și este organizat de Fundația Cărturești. Street Delivery e un fel de Wonderland al artei. Practic, timp de un weekend, pe strada Mercy trăiești într-o lume în care arta iese pur și simplu în stradă și se manifestă liber.

”De la graffiti la beat box, prin lecturi publice şi concerte de muzică electronică, bătaie cu apă şi ateliere pentru copii, ediţia 2011 este dedicată tocmai artei străzii, cea care înseamnă libertate creativă şi responsabilitate în egală măsură. Arta străzii are capacitatea de a ne face să ne simţim solidari unii cu alţii şi cu oraşul pe care îl creăm zi de zi. Arta străzii e semn că oraşul are puls. Ei îi dedicăm Street Delivery 2011. Şi fiecăruia dintre voi, cei care veţi intra sâmbătă, 11 iunie şi duminică, 12 iunie 2011, în strada – de nerecunoscut – Mercy” detaliază Anca Pol, PR Cărturești Timișoara. More

1 Comment

Susține Esența Vieții!

Timisoara May 31, 2011 CristinaTM

Chiar ieri spuneam că Timișoara s-a înscris în cursa pentru titlu de Capitala Verde a României. Printre acțiunile de curățire a orașului se numără și decolmatarea canalului Bega. Deja se vede o diferență față de anii trecuți. Avem bărcuțe, hidrobiciclete, apa e mai curată. E o acțiune de lăudat, pentru că apa e esența vieții și e datoria noastră să o păstrăm curată.

Cum orice rău trebuie tăiat din rădăcină, e esențial să nu uităm că, pentru a avea în Timișoara o apă curată, e necesar să avem grijă și de cursul superior al râului. Ne face munca mai ușoară dacă apa ajunge curată la noi. Bineînțeles, nu avem timp să mergem noi, timișorenii, să curățim malurile Begăi pe tot cursul ei. Dar avem ajutoare. More

6 Comments

Susțin Timișoara, viitoarea Capitală Verde a României

Events, Timisoara May 30, 2011 CristinaTM

Trup și suflet pentru orașul în care trăiesc, mă bucur de fiecare dată când văd că se întâmplă lucruri bune pentru el. Las puțin deoparte momentele grele prin care trece Poli, deși sunt cu sufletul aproape de echipă și vorbesc câte ceva despre noua competiție în care ne-am înscris noi, locuitorii orașului.

Începând cu data de 26 mai Timișoara este primul oraș înscris în cursa pentru Capitala Verde a României din acest an. Poate vă mai amintiți că am susținut acest proiect și cu ocazia ediției precedente când, din păcate pentru timișoreni, a câștigat Brașovul. Anul acesta Primăria a înscris orașul în competiție din timp. Nu știu exact cine de la noi din Timișoara se ocupă de asta, dar țin să îl/ să o felicit. Poate dacă ne mobilizăm puțin, de data asta câștigăm.

Ce trebuie să facem? Pe blogul Umbrela Verde, inițiatorul proiectului, am găsit metodele prin care ne putem susține orașul.

”1) Participați ca voluntari în cât mai multe proiecte ECO locale. Ajutați-le să aibă rezultate cât mai consistente De asemenea, mobilizați-vă pentru acțiunile Umbrela Verde – caravana noastră va trece prin multe orașe. Va fi un prilej să fiți alături de noi pentru a-i responsabiliza pe cei din jur!

2) Promovați competiția pe canalele de comunicare pe care le aveți la dispoziție: bloguri, Facebook, Twitter, forumuri, word of mouth…”

Prienteni, punem umărul la treabă? Am putea începe prin a scrie de ce merită Timișoara să devină capitală Verde a României. Cu un Google search găsiți destule motive. Am mai scris și eu câteva data trecută și, recent am aflat că Primăria mai renovează niște parcuri, printre care și Parcul Rozelor. Am citit azi pe TION că și Coltermul se mișcă: din 2013, centralele vor da mai multă căldură și vor polua mai puțin. Momentan facem abstracție de prețuri, da?

Cu ocazia asta vreau să vă spun că Centrul Cultural Francez organizează, în 7-9 iunie, seri de filme despre natură. Poate vă mai vin niște idei dacă le vedeți, deci vă sugerez să mergeți.

Așadar, ne mobilizăm, Timișoara?

4 Comments

Un zâmbet de dimineață

Timisoara May 28, 2011 CristinaTM

Bună dimineața! Sâmbătă, dimineață și cafea. Un început superb de weekend, cam la fel de superb ca zâmbetul chelneriței de aseară de pe Emotion. Îmi place de ea că tot timpul e veselă. Nu mi-am putut explica, până aseară, cum e posibil ca un om să fie tot timpul strălucitor și luminos. De aproape un an, de când umblu pe Emotion, am văzut-o tot timpul cu zâmbetul pe buze.

Pentru mine modul în care se comportă oamenii la primele ore ale dimineții este esențial pentru conturarea stării de spirit a zilei. De-asta îmi place să-mi beau cafeaua pe Emotion. Zâmbetul lui Gabi, că așa o cheamă, îmi face ziua mai frumoasă. În plus, am descoperit aseară că este o persoană foarte deschisă și foarte drăguță în general, nu doar dimineața. De unde-și ia oare energia aia debordantă? Lucrează de dimineața până la ultimul client și asta nu-i tocmai ușor. Vara, în Unirii, ”ultimul client” poate însemna uneori ora 2.

Aseară am stat puțin de vorbă cu ea. Trebuia să-i știu secretul zâmbetului permanent și al energiei debordante. Mi-a povestit că lucrează cu mare mare drag pe Emotion. Că patronii, care sunt și barmani, o respectă și o plătesc corespunzător, Că a avut mai multe locuri de muncă unde lucrurile n-au fost atât de roz ca pe Emotion și a învățat să respecte și să admire niște șefi care își apreciază angajații. Faptul că este plătită la timp și suficient o face să fie un angajat model.

”Acum sunt cam răcită și am vocea urâtă. Dar asta nu înseamnă că nu pot fi drăguță cu toată lumea. Clienții nu vor să vadă problemele mele când vin pe terasă. Oricum fiecare are destule, nu mai au nevoie și de ale mele. De-asta zâmbesc: să se simtă ei bine.” spunea Gabi aseară, în timp ce aproape dansa lângă noi.

Pentru mine, fata asta e un model de comportament. Așa ar trebui să fie toți chelnerii de pe toate terasele din lume. Să te facă să simți că ești servit cu drag, cu relaxare și cu bun simț. Se aude prin vecini, pe celelalte terase din Unirii?

3 Comments

Liniște! Cântă Alexandrina!

Events, Timisoara May 27, 2011 CristinaTM

Mult așteptatul concert Alexandrina de aseară a fost o adevărată surpriză. Proastă. Nu din vina artistei, doamne ferește! Alexandrina a fost, ca întotdeauna, superbă. Pentru mine, vocea ei este una dintre cele mai frumoase pe care le-am auzit vreodată și modul în care își trăiește muzica e cumva din altă lume. Dacă o ai pe Alexandrina cântând live, nu-ți mai poți dori nimic altceva. Mă rog, așa credeam până aseară.

Defapt s-a dovedit că, atunci când ea cântă, îți dorești oameni cu bun simț, liniște, o scenă mai înaltă, barmani care știu să lucreze fără să trântească obiecte și multe altele. Pe Alexandrina o asculți în liniște. În liniște! Nu e genul acela de manifestare culturală care permite factori disturbatori. Muzica ei trebuie trăită și simțită până la ultimul sunet, până la ultima notă de pian.

Concertul a început cu întârziere de aproximativ o oră. Știu că e politica cluburilor să țină oamenii acolo să consume cât mai mult, dar e primul concert Alexandrina la care se întârzie atât. Zicea și Dan pe Twitter aseară că o prefera mai puțin celebră, pentru că îi începeau concertele la timp. Eu chiar nu cred că e vina ei. E vina clubului care își dorește să aibă cât mai multă lume la concert, cât mai multe intrări din ce ce consumă etc.

Oricum, părerea mea e că locul a fost ales total neinspirat. Scena de pe River Deck e joasă. În momentul în care oamenii vor să se apropie de scenă nu au loc, din cauza barului. Așa că ori stai cuminte pe canapele și încerci să o asculți fără să o vezi, ori te înghesui împreună cu alți mulți oameni și încerci să vezi ceva pe scena aia mică mică de tot. Defapt, a sta la masă e o opțiune foarte prostă, din câte am văzut aseară. Atât de mult au vorbit oamenii în timp ce Alexandrina cânta, încât a trebuit să ceară de câteva ori să-i dea vocea mai tare, pentru că nu se auzea aproape deloc.

Publicul din River Deck a fost împărțit. S-a văzut clar cine a venit acolo pentru concert și cine a venit de fiță. Fanii Alexandrina au știut să facă liniște, să îi asculte muzica și să se bucure de concert. Ceilalți au vorbit încontinuu. S-au comportat ca și cum concertul era doar o muzică ambientală, un fundal sonor. Stând la masă am participat la o adevărată telenovelă ce se desfășura în imediata mea apropiere, am auzit bârfele unor necunoscuți care chiar nu mă interesau în vreun fel, știu cam câte cocktail-uri s-au făcut la bar (pentru că barmanii trânteau lingurițe, cuburi de gheață, obiecte de tot felul. I-a rugat artista să încerce să fie mai delicați în prepararea băuturilor, așa multă gălăgie au făcut), am avut ocazia să particip la o ditai scena între doi îndrăgostiți și multe altele.

Concluzia este că publicul nu era educat. Muzica Alexandrinei nu-i un produs pentru mase, pentru fițe sau pentru piți. E un produs pentru oameni cu bun simț. Ori aseară elementul ăsta a lipsit cu desăvârșire pe River Deck.

Poza de aici.

8 Comments

Alexandrina în concert la Timișoara

Events, Timisoara May 25, 2011 CristinaTM

Cine spune că în România nu se mai face muzică, să ia o mică pauză și să asculte Alexandrina. O fi ea din Republica Moldova, dar cântă aici, la noi, de câțiva ani deja. Și când spun cântă, nu mă pot gândi decât la cum mi se taie răsuflarea de câte ori o ascult. Cu muzica ei conduc noaptea până termin benzina din rezervor, cu muzica ei îmi relaxez creierii după zilele în care muncesc prea mult, cu muzica ei mă trezesc dimineața când, uneori, Doina se răsfață.

Am văzut-o ultima dată live acum câteva luni, la București. Mâine (joi, 26 mai 2011) cântă și la Timișoara, pe River Deck. Mi-am făcut rezervare încă de săptămâna trecută, am împărțit cu toată lumea din jur entuziasmul meu și acum pur și simplu nu mai am răbdare.

Concertul din Timișoara face parte din Turneul Alexandrina, un eveniment care continuă în perioada 23 mai – 9 iunie în mai multe orașe din țară (Buzău, Iași, Timișoara, Suceava, Galați, Botoșani, Craiova, Constanța, București). Turneul a început pe 7 aprilie în București și a cuprins și Rusia, unde Alexandrina a susținut două concerte în cadrul festivalului „Lady in Jazz”, la Sankt-Petersburg și Moscova, pe 22 și 23 aprilie.

Cum spuneam, la Timișoara ajunge joi, 26 mai 2011. Concertul are loc în River Deck și începe la 9:30. Rezervări se pot face sunând la 0729 654321 și biletul costă 30 lei. Pe toată durata concertului ne vom putea bucura și de proiecții video cu tablourile Alexandrinei. Eu oricum o să fiu atentă doar la muzică, dar vă invit să aruncați câte un ochi și peste tablouri, că sunt într-un mare fel. Așadar, (din nou) ne vedem joi!

7 Comments

Suporterii adevărați sunt răsplătiți cu o Skoda Octavia

Product, Timisoara May 20, 2011 CristinaTM

Când am început să cunosc Timișoara, primele trei lucruri care mi-au plăcut au fost Piața Unirii, aerul occidental și suporterii Poli. Venind dintr-un oraș mic, fără echipă în Liga 1, n-am știut acasă ce înseamnă să trăiești și să respiri fiecare meci al echipei favorite. Am cunoscut, însă, sentimentul ăsta în Timișoara. N-am văzut în niciun alt oraș din țară suporteri mai dedicați, galerie mai frumoasă și nici n-am trăit altundeva sentimentul pe care îl ai în timpul meciurilor de pe Dan Păltinișanu. Nu ai cum să nu-i iubești și nu ai cum să nu cânți cu ei.

Că ninge sau plouă, că echipa câștigă sau pierde, oamenii cântă. Trăiesc meciurile cu atât de multă pasiune că devine molipsitoare. La noi, în Timișoara, toată lumea merge la meciuri. Găsești în tribune oameni tineri, familii cu copii, bătrâni microbiști, găști de fete, de băieți. De toate. Și toți vin acolo cu zâmbetul pe buze și plini de speranță că echipa va învinge. Uneori, când Poli câștigă meciurile, se pleacă de pe stadion cântând. Alteori, când se întâmpă să le piardă, oamenii pleacă în tăcere, cu capul plecat, simțind parcă același lucru cu echipa. Dar întotdeauna revin cu speranța că Poli va învinge.

Suporterii sunt minunați. Poartă Poli în suflet tot timpul. O să găsești la noi, în Timișoara, mașini cu însemnele echipei, oameni mulți îmbrăcați în violet, mijloace de transport violet. Fără suporteri, Poli n-ar fi la fel. Știu că sunt jucători care dau tot ce-au mai bun pe teren să nu-și dezamăgească fanii. Echipa își respectă suporterii și se gândește mereu la ei.

Recent, Poli a încheiat un parteneriat cu Porsche Timișoara (știți voi, cei cu reclama de pe Guerilla cu Skoda din Ghiroda). Poli a primit susținere din partea Porsche Timișoara, a primit niște mașini, dar nu a uitat nici de suporteri. Așa că mâine, în timpul meciului cu Dinamo, unul dintre suporteri va deveni posesorul unei Skoda Octavia, branduită cu însemnele echipei (ca cele pe care le-ați văzut expuse în centru, la Catedrală sau în Mall). Pentru a fi imparțiali și pentru a da tuturor o șansă, se organizează o tombolă. Unul dintre jucători va extrage câștigătorul. Ne vedem pe stadion.

Forța Viola!

2 Comments

Print Shop-uri în Timișoara

Product, Timisoara May 17, 2011 CristinaTM

Zilele trecute am avut o mulțime de pagini de tipărit. Întâmplarea face că am lucrat cu mai multe print shop-uri din oraș de-a lungul anilor și cam știu despre fiecare ce calitate oferă, la ce preț. Însă, în permanență, rămân surprinsă de oamenii pe care-i angajează sau de politica firmei.

Spre exemplu, de data asta am avut de printat materialele pentru o conferință întreagă. Adică vreo 200 de bucăți din fiecare informație pe care am vrut s-o introduc în mapa de eveniment, plus ecusoane, indicatoare și liste cu tot ce era necesar. Pornim de la ideea că este vorba de un număr oarecum mare de printuri, toate urgente și importante. Adică de făcut de luni pe miercuri unele și de marți pe miercuri altele. În plus, ecusoanele trebuiau generate de ei, pentru că aveam doar layout-ul și un excel cu participanții. Am vizitat 3 print shop-uri despre care știam că au un raport calitate/preț satisfăcător. Să le luăm pe rând.

Întâi am fost la Print Shop-ul din Piața Unirii (vorbim de Timișoara, da?). O doamnă drăguță, puțină lume, prețuri bune. Când am cerut materialele de azi pe mâine mi s-a spus că se poate face un efort. Singura problemă era că nu știa sau nu avea timp să îmi pregătească ecusoanele de tipar. Mi-ar fi făcut chiar și un discount dacă puteam să mai amân o zi print-urile. Bun, am înțeles, mergem mai departe, că eu am nevoie urgent de print-uri.

De acolo m-am dus la Ornella Design. Prealăudații și mult iubiții. C-au ajuns la urechile mele numai lucruri de bine de la unii și de la alții. Recunosc, am tipărit la ei de vreo câteva ori și calitatea este bună. Din păcate, au o problemă de atitudine. Mare! N-am deschis vreodată ușa lor fără să primesc privirea aia de angajat sictirit care tot ce-și dorește e să termine mai repede lucrul și să plece acasă. M-am făcut că nu văd cum se uită omul a lehamite la mine și i-am spus ce vreau cu zâmbetul pe buze. Când am ajuns la ecusoane, mi-a aruncat așa, ca pe un fleac, că dacă vreau să-mi pregătească ei pentru tipar, mă costă câte 45 lei/oră. Deși orice alt print shop nu percepe vreun fel de taxă pentru asta. În plus, e o muncă foarte simplă, pe care o faci din mers. Adică în timp ce se tipărește o tură de ecusoane, tu poți pregăti repede următoarea.Nu-i ca și cum ai munci 8 ore la asta. Am plecat, ca de fiecare dată, cu ideea să nu mai trec pe la ei. Sper să nu mă mai răzgândesc de data asta.

A treia oprire a fost la PrintPress. Despre ei știu că au prețuri bune și că lucrează rapid. Am mai lucrat și cu ei de vreo câteva ori și am fost mulțumită. Îmi place că au aproape întotdeauna multe feluri de carton pe care pot printa și fac cărțile de vizită în câteva ore (asta pentru zilele în care îmi dau seama că în 4 ore plec la un eveniment și nu mai am nicio carte de vizită). Ce nu-mi place la ei este că aproape întotdeauna e coadă. După cum ai norocul poți petrece între 5 și 20 de minute așteptând. De-asta le trimit, de obicei, comanda pe mail și merg doar să ridic printurile. Mi-am tipărit la ei toate materialele. Nu au cerut bani suplimentari ”pentru manoperă”, mi-au pregătit ecusoanele exact cum le-am cerut, toate celelalte print-uri le-au făcut repede și uite cum în loc să dureze 2-3 zile toată munca, s-a putut face și în câteva ore. Pentru că lor le-am dus materialele la ora 14:00 și la ora 18:00 m-au sunat să-mi spună că sunt gata.

Acestea fiind spuse, eu mă declar fan PrintPress. Treaba voastră cu cine alegeți să lucrați, însă eu mă declar absolut mulțumită de serviciile lor și, pentru o vreme, nu cred că mai lucrez cu altcineva din Timișoara. Voi pe unde vă tipăriți materiale în Timișoara? Și, dacă tot suntem la capitolul ăsta, tricourile personalizate unde vi le faceți?

23 Comments

PRbeta – echipa

Product, Timisoara May 15, 2011 CristinaTM

Conceptul de PRbeta s-a născut acum aproximativ un an, așa cum menționează și Cristi. Era una din zilele în care căutam diverse resurse pentru un proiect și nu găseam nimic pe site-urile românești. Am pierdut iar ore prețioase cu traduceri și adaptări din alte limbi. Așa că m-am hotărât să fac ceva în sensul acesta și să încerc să pun la dispoziția oamenilor de comunicare (mai ales a celor aflați la început de drum) cât mai multe resurse utile, adaptate la piața de aici.

La câteva zile de când mi-am conturat mai clar ideea, Cristi a avut inspirația să îi dea numele de PRbeta. Mi s-a părut un nume genial și, în aceeași zi, i-am cumpărat și domeniul. Tot Cristi este cel care acum, după un an, a avut grijă ca site-ul nostru să fie așa cum este: ușor de folosit, aerisit și la îndemâna oricui. În plus, e omul care mă ajută să iau deciziile cele mai corecte și nu mă lasă să uit de unde a pornit toată ideea.

Mi-au trebuit luni bune să găsesc oamenii care să scrie cu mine pe site, cot la cot. Că sunt o perfecționistă și-mi doresc doar ce-i mai bun. A fost o decizie naturală să le aleg pe Corina Săftescu și Oana Barbu. Ambele predau comunicare aici, în Timișoara, și au o abordare originală și pe înțelesul studenților. De asemenea, au experiență practică, deci nu vorbesc doar din cărți. Pe Diana Câmpean am găsit-o mai târziu, după ce s-a mutat de la Cluj. E proaspăt jurnalist în devenire, deci caută zilnic resurse și de multe ori sesizează unele nevoi pe care noi nu le mai simțim după niște ani de practică.

Despre Nebuloasa ce să mai zic? În momentul în care mi-am dat seama că cel mai bun mod de a lansa PRbeta este o conferință, a fost alegerea naturală. E omul cu care am lucrat cel mai bine de-a lungul anului trecut și cu care de câte ori mă întâlnesc mai punem la cale câte ceva constructiv. Ne place să facem lucruri frumoase pentru ceilalți oameni și atunci când muncim împreună oboseala nopților nedormite se transformă în entuziasm și energie.

PRbeta a devenit acum mai mult decât un site cu resurse. E un proiect de educare a oamenilor de comunicare români care simt nevoia să ofere clienților sau viitorilor clienți soluții aplicabile pe piața de aici, din țară. Nebuloasa a propus conferințe mai multe, Corina a venit cu ideea să facem workshop-uri pentru studenți. Eu vreau să implic activ companiile în procesul de învățare a comunicării.

Așa cum am spus la finalul conferinței, PRbeta de abia acum începe. Idei avem, echipă bună avem, resurse găsim. În curând vă anunțăm programul următoarelor evenimente. Până atunci, ne citim pe www.PRbeta.ro.

Vă mulțumesc pentru tot, dragii mei! Să facem lucruri minunate și de acum înainte!

1 Comment

Category: Timisoara