Ivatherm – produse cosmetice românești

Product

Am trecut de 25 de ani și, ca pe orice femeie, a început să mă preocupe mai mult sănătatea tenului meu. Nu de alta, dar vreau ca atunci când ajung la 40 de ani să mă pot mândri cu o piele îngrijită și să nu mă simt ca la 60. Că, teoretic, aș avea toate premisele: fumez mult, dorm puțin, trăiesc într-un oraș plin de praf și, recunosc, nu petrec fiecare sâmbătă la cosmeticiană, că n-am timp și de asta. Am găsit câteva soluții de îngrijite a tenului acasă, cu rezultate care mă bucură.

În general încerc să folosesc produse românești, pentru că sunt de calitate și costă mult mai puțin decât altele pentru care plătești și brandul pe lângă crema din cutie. De curând am aflat că Trender au o campanie cu Ivatherm, o companie românească de produse cosmentice pe bază de apă termală. Știam de la niște prietene că sunt produse de calitate, dar parcă nu mi-a venit să renunț la ce știam eu că funcționează doar pentru a cumpăra ceva nou. Eh, uite că odată cu campania asta de la Trender, am ocazia să încerc și produsele Ivatherm.

Am ales un gel de curățire și un fond de ten lichid. În următoarea lună le testez și vă povestesc și vouă cum mi se par. Le am de joia trecută, dar am zis să le folosesc câteva zile înainte să scriu, să știu cel puțin câteva caracteristici despre fiecare. Gelul de curățire, pe numele lui IvaPur curăță bine tenul și este mai delicat cu pielea mea decât cel pe care-l foloseam înainte. Îmi place și mirosul lui, că dacă nu-mi plăcea, nu l-aș fi folosit deloc. Nu cred în cremele cu rezultate miraculoase care te fac să miroși a untură de oaie. Așa că mă declar mulțumită de IvaPur după 5 zile de când îl folosesc. Vă mai povestesc peste o săptămână sau două ce se mai întâmplă.

Fondul de ten se apropie ca și consistență cu cel de la Vichy pe care l-am folosit până de curând. Împreună cu anticearcănul, prietenul meu cel mai bun, ascunde perfect nopțile de nesomn și mă ajută să mă prezint fresh la întâlnirile cu oameni. Îmi place că se întinde ușor și nu se șterge la orice atingere. Am avut eu și ceva fond de ten care rămânea pe șervețele când eram răcită. Trebuia să umblu cu el în geantă. Bine că pe ăsta nu trebuie să-l car după mine. Îl aplic dimineața și nu mai am grija lui până seara când mă întorc acasă. Ceea ce-i foarte bine, că la cât alerg tocmai fardat prin băile localurilor mi-ar lipsi. Pentru că-l folosesc doar de câteva zile nu știu dacă are vreun efect asupra tenului pe termen lung, dar vă spun eu pe parcurs.

Ne-om citi pe subiectul ăsta peste vreo săptămână sau două. Până atunci tenul meu se răsfață puțin cu produsele pe care le-am primit.

No Comments

Măria sa, Poșta Română

Știam că Poșta Română e puțin rămasă în urmă cu tehnologia și că funcționarele alea, săracele, n-au nicio treabă cu bunul simț. Dar azi tot am rămas perplexă când o prietenă m-a sunat foarte indignată să-mi povestească ce-a pățit ieri la Poștă.

Avea de trimis 74 de colete. Prin Poștă, că așa i-a fost cerut, nu ținea de ea. A încercat să sugereze un alt serviciu de curierat. Oricare altul. Dar așa a fost să fie și nu s-a putut. Așa că draga s-a trezit cu 74 de pachete în brațe, toate pregătite de ea și încă cineva. Lipite frumos cu bandă adezivă, cu etichetă pentru expeditor și destinatar. A plecat spre oficiul poștal 8 din Timișoara și s-a înarmat cu răbdare. Nu știa totuși ce-o așteaptă.

Din păcate, funcționarele, scumpele, s-au gândit să o ia puțin peste picior. În lumea lor, tehnologia nu a ajuns decât pe undeva pe la sfârșitul secolului 19. Nu le-a plăcut că fata a venit de-acasă cu etichete puse pe fiecare colet. La ele, în oficiul poștal 8, nu se acceptă decât colete scrise de mână. Nu-i ca și cum eu sau prietena mea n-am mai trimis prin Poștă colete cu etichete. E o practică de bun simț, care te scutește de o grămadă de timp pierdut aiurea. Dar nici n-au vrut să audă! Să fie toate scrise de mână, că altfel nu le acceptă și le face lor, șefa, proces verbal.

Și s-a pus biata ființă să scrie pe 74 de colete adresele destinatarilor și adresa expeditorului. Când credea că treaba-i gata, funcționarele au mai găsit ceva de care să se lege. Că de ce nu sunt lipite pachetele în nu știu ce fel și de ce nu sunt legate cu sfoară înnodată, așa cum au ele desenat în nu știu ce afiș. Acum, să mă scuze doamnele, dar când s-o fi făcut regulametul pentru trimiterea coletelor, în secolul 19, nu cred că exista încă bandă adezivă. De-asta se folosea sfoară. În fine, fata noastră s-a pus și le-a lipit mai bine, că mno, poate au și ele dreptate, cine știe cum se transportă pachetele alea. N-o avea Poșta cei mai inteligenți angajați, deci e foarte probabil să arunce cu coletele în toate părțile.

Victorioasă, mai merge o dată la ghișeu. Dar funcționarele nu s-au lăsat. Cică ar fi prea multe colete și nu se apucă ele să le cântărească pe toate. Adică, nu-i ca și cum n-ar fi plătite pentru asta, doar că e muncă și le încurcă tare, că trebuie să lase jocul de Solitare vreo 20 de minute. Așa că au pus-o pe fată să le și cântărească singură, că doar trebuie să știe cine-i șefu’ într-o Poștă.

Mai bine de două ore a durat de când a intrat fata în oficiul poștal până a reușit să trimită coletele nenorocite. Că în Poștă trebuie să intri cu capul plecat, umil, ascultător și cu speranța că supremitatea sa, funcționara, o să-ți ia într-un final banii și coletele și o să le trimită către destinatari. Doar sunt plătite din banii noștri de impozite să stea să se joace Solitare și să își verse frustrările de acasă pe toți clienții.

Păi cum să nu-ți vină să te iei și să le faci niște plângeri la OPC?

12 Comments

Parteneri și…parteneri

Product

În cadrul unui eveniment, partenerul media și partenerul de eveniment sunt două lucruri foarte diferite. Partenerul media e cel care te ajută să promovezi evenimentul, partenerul de eveniment e, de cele mai multe ori, sponsorul care oferă suma cea mai mare. Având interese diferite, e normal să le oferi chestii diferite.

Partenerul evenimentului își dorește vizibilitate și promovare cât mai mare în rândul participanților, dar vrea și vizibilitate în mass media. E interesat de asocierea cu un eveniment de calitate, pe cât posibil cu rezultate deosebite în edițiile trecute și cu recomandări cât mai bune. De-asta îți cere o monitorizare, să știe cât de eficientă i-a fost investiția. Urmărește promovare cât mai multă cu un buget cât mai mic, cum e și normal. De asemenea, urmărește asocierea cu alte branduri care susțin evenimentul sau vrea un atu în fața concurenței. Nu-i așa că vi se întâmplă să vă întrebe câte o companie ce alți sponsori mai aveți la eveniment? Ei, de-asta vă întreabă. Să știe cu cine își asociază numele. Sunt cei care propun concursuri, care oferă tot felul de mostre de produse și care vin cu tot felul de idei constructive pentru o promovare cât mai bună. A lor.

Partenerul media are puțin alte interese. Pe el îl interesează vizibilitatea în rândul sponsorilor, pentru că marile branduri sunt mai dispuse să plătească advertoriale și bannere pe site-uri sau machete în reviste. E cel care te întreabă, în primul rând, ce sponsori ai la eveniment, câte companii sunt implicate, ce oameni corporate participă (dacă e vorba de un eveniment corporate). Pentru el e mai puțin relevant în ce alte medii de comunicare se propagă, pentru că e conștient de la bun început că nu va apărea decât acolo unde nu e vorba de nicun fel de concurență. Nu cere întotdeauna o monitorizare, deși, ca organizator, e de bun simț să o oferi și ca simplu gest de follow-up. Puțini sunt cei care oferă mostre de produs (de obicei pachete de promovare sau abonamente cu reducere), pentru că simpla lor prezență ca partener media le e, de multe ori suficientă.

Bun, acum că am schițat o diferență între cele două tipuri de parteneri, mă întreb de ce tu, ca organizator de eveniment, mi-ai trimite mie, ca blogger, o propunere de parteneriat media la care atașezi mapa cu o ofertă de sponsorizare? Nu mă interesează prea tare câți bani primești tu de la sponsori. Bine, mă interesează, dar nu-mi folosește la nimic dacă eu trebuie doar să scriu despre evenimentul tău. N-ar fi cel mai bine să-mi trimiți un comunicat de presă și câteva cuvinte despre ce aduci tu nou prin evenimentul pe care-l organizezi? E oricând mai eficient decât să-mi propui să scriu despre evenimentul tău, să pun și un banner și să-mi oferi, cu mândrie un link pe o pagină a site-ului de eveniement.

2 Comments

Celor care cer schimb de link

How to, Product

Primesc de câteva ori pe săptămână propuneri de schimb de link. Sunt enervante, scrise în grabă, de multe ori cu greșeli gramaticale și promovează niște site-uri cu care n-am nicio legătură. Spre exemplu site-uri porno, cu produse naturiste, magazine online de tot felul, directoare de bloguri sau stupizenii din alea de făcut bani online. Am scris pe pagina de Contact a blogului că nu mă interesează vreun fel de schimb de link. Dacă mi se pare ceva interesant, promovez fără niciun fel de schimb. Îmi place ceva, spun și altora, poate le este util.

Pentru că știu că mulți bloggeri sunt în aceeași situație și, pentru că pe zi ce trece mailurile astea cu schimb de link-uri sunt tot mai multe și mai prost scrie, articolul de azi e dedicat celor care insistă să facem schimb de link. Să-l scriu cu subpuncte, să fie cât mai clar.

1. Dacă nu mă cunoști, nu mi te adresa de parcă am copilărit împreună. Formula de introducere ar trebui să-ți fie ”Bună ziua”, ”Salut” sau ”Bună”, iar cea de încheiere ”O zi bună”, ”Mulțumesc”, ”Cu stimă/respect” sau orice altă formulă politicoasă. Nu mă pupa, nu mă lua cu diminutive (cel mai mult nu suport mail-urile alea cu diminutive de la necunoscuți), nu îmi trimite formulări gen HI5 cu xoxoxo. Și nu greși genul. Uite-te și tu la adresa de e-mail. Dacă vezi că mă cheamă Cristina, nu mă lua cu ”Stimate domn”.

2. În corpul mail-ului nu-mi vinde gogoși, că nu m-am născut ieri. Să-mi propui schimb de link cu un ”site cu trafic foarte mare, de aproximativ 5000 de vizite pe lună” nu mă face decât să cred că mă iei de proastă. Nu de alta, dar nu vreau să cred că ești atât de idiot încât să promovezi traficul unui site cu maxim 150 de vizite pe zi. Mai bine povestește-mi ce intenții bune ai tu cu site-ul ăla, ce aduce nou și bun față de alte site-uri.

3. Eu înțeleg că ce-mi trimiți mie mai trimiți câtorva sute de oameni. Se numește SPAM și nu ne place. Dacă vrei să nu-ți șterg mail-ul fără măcar să-l citesc pe tot, încearcă să trimiți ceva personalizat.

4. Dacă vezi că scriu despre evenimente, nu-mi cere să dau link unui magazin online care vinde steroizi. Fă și tu un mic research înainte, că nu trebuie făcut chiar în fiecare zi. Împarți bloggerii pe categorii și știi o treabă.

5. Nu în ultimul rând, dacă vezi că nu-ți răspund la e-mail, nu mă bombarda cu spam. Degeaba mi-l trimiți de 15 ori în două luni, tot nu mă impresionezi. Cel mult reușești să mă enervezi și să te notez ca spam.

Dedic acest articol tuturor celor care cer schimb de link sau îmi spun să intru în nu știu ce program de doi bani. În special celor de la blogmoney.com (care îmi lasă câte un comentariu spam la fiecare două săptămâni, în care îmi spun să intru în programul lor, deși de curiozitate mi-am făcut cont la ei în ianuarie. Nu că s-ar întâmpla ceva pe platforma aia)

7 Comments

Orange vs. Vodafone

Product

Sunt client Orange încă de pe vremea când îi spunea Dialog. Întâi am avut un prepay, dupa un an mi-am făcut abonament. Pe vremea aia, abonamentul era 3 sau 4 dolari și puteai să îți iei ceva opțiuni cu minute seara sau în weekend. Puține minute, nu câteva mii, ca acum. Mi-am schimbat abonamentul de vreo câteva ori, că doar nu era să rămân cu aceleași 180 de minute când eu vorbesc peste 600 – 700 pe lună, plus încă pe atât în alte rețele. Oricum, facturile mele m-au transformat în client Platinum. Care client e mai prost tratat la Orange decât noul abonat.

Cam o dată pe an îmi schimb tipul de abonament și telefonul, că nu sunt mare fană de stat la coadă în Shop-ul Orange. De data m-am hotărât să îmi iau un abonament de vreo 10 euro, care are destule minute, SMS-uri și interneți, la care să-mi adaug o extraopțiune de minute naționale, că vorbesc cu oameni din alte rețele destul de mult. Mno, după atâția ani de Orange mi s-a spus că nu se poate. Că abonamentul pe care îl am acum e mai scump și nu se poate să-mi schimbe cu unul mai ieftin. Nu le ajunge că plătesc câte 300-400 de lei pe lună. Nu le ajunge că le sunt client de atâția ani.

Așa că m-am hotărât să îmi închid abonamentul și să mă mut la Vodafone. Singura chestie e că și de Vodafone am auzit același lucru. Că își tratează frumos numai clienții noi. Știu oameni cu abonamente mai vechi de 10 ani care sunt tratați cam cum sunt eu la Orange. Și încep să mă gândesc serios care ar fi soluția. Să tot pendulez între rețele nu am chef. Că prima dată la asta m-am gândit. Un an la unii, un an la alții. Ofertele pentru clienți noi sunt foarte faine, deci ar trebui să fiu în permanență client nou să mă pot bucura de toate avantajele alea cu care se laudă prin reclame.

Apoi am început să mă gândesc serios să mă întorc la Prepay. După 10 ani de abonament, poate e momentul să revin de unde am plecat. Numai că Orange s-au șmecherit. Nu îmi mai pot păstra numărul dacă renunț la abonament. Și l-aș păstra, că-l am din 1999. Dacă îmi portez numărul la Vodafone, trebuie să stau un an pe abonament la ei, abia apoi pot trece pe prepay. Deci tot n-am rezolvat mare lucru. Așa că stau cu ofertele în brațe, înjur ca un birjar și nu mă pot hotărî nicicum între ele. Voi ce mă sfătuiți?

34 Comments

Un sandwich, două sandwich-uri

Știu ceva ce voi nu știți! Dar pentru că-i prea mișto, nu pot să țin numai pentru mine.

Să vă povestesc, deci. Mi-am terminat dieta și medicația și acum pot să mănânc și câte ceva delicios din când în când. Așa cum era și normal, am început cu un sandwich de la Lucas. Timișorenii știu deja, e locul ăla din Unirii unde se găsesc cele mai bune sandwich-uri din oraș. Dacă nu sunteți de pe aici și aveți vreodată drum în oraș, musai să gustați un sandwich. Da’ musai, musai! Mno, până stăteam eu la coadă și încercam să mă hotărăsc între multitudinea de sandwich-uri, am aflat o chestie foarte faină.

Am aflat, din surse sigure, că din 14 martie putem mânca sandwich-uri de la Lucas și din altă parte decât din Unirii. Pam pam! Pentru că ne plac mult și se cere un spațiu mai mare, oamenii deschid încă un loc, în plin centru, acolo lângă librăria Eminescu. Sau lângă Restaurant Club 21, depinde pe care-o știe fiecare mai bine. Mno, fix acolo o să fie Lucas-ul ăsta nou. Aceleași sandwich-uri bune, aceleași ingrediente naturale. Și păstrează și locul din Unirii, pentru ăștia care lucrăm prin zonă și ne e mai la îndemână să dăm o fugă până lângă Dom.

Din câte am înțeles, locul nou e mai spațios și, vedeți și voi, e fix în buricul târgului. Bănui c-o să se anunțe și prin ziare, cât de curând și știu c-o să fie și o lansare oficială. Despre asta nu știu încă prea multe, dar sunt sigură că o să aflăm la momentul potrivit. Deocamdată asta era important: din 14 martie, la Timișoara, mai avem un Lucas Super Sandwich. Poftă știu că v-am făcut, așa că…ne vedem la un sandwich.

9 Comments

Vicii și delicii

leapsa, Product

A plecat de la Andrei, a ajuns la Adi și acum e și tema mea de casă. De leapșa despre vicii vorbesc. Că avem toți vicii, chiar dacă le recunoaștem sau nu. Acum, să mă scuze mama, dar o să-mi scot la interval fața aia pe care mi-o cunosc doar prietenii mai apropiați și cu care am promis că nu mă laud în lume, dacă nu-i imperios necesar. Recunosc cu mâna pe inimă: sunt o vicioasă. Nu-mi concep viața fără vicii și, spre deosebire de alții care se plâng de ele, eu mi le savurez. Să le luăm pe rând, deci.

Berea. Nu-mi place berea. O beau doar de sete cruntă, dacă nu este nimic altceva hidratant în jur. Îmi place doar spuma de pe berea altora, dar asta-i altă poveste. Totuși, vara, la 40 de grade, îmi place să savurez o Nefi. Sau două. Sau trei. Dar musai să fie Nefi și musai Timișoreana. Altceva nici nu intră în discuție.

Țigările. Sunt fumătoare de prea mulți ani deja, recunosc. Nu am de gând să mă las în viitorul apropiat, mai ales că de curând am descoperit Marlboro Gold Touch, un deliciu. Înainte am fumat o porcărie cu ceai alb și mentă, Vogue Arome verde, supranumit de prieteni Vome Arogue. Nici nu mă mai mir că nu vroia nimeni să fumeze din pachetul meu de țigări. Înainte de asta fumam Kent. Cred că faza asta cu Kent m-a ținut vreo 8 ani și, uneori, când mă apucă nostalgia, mai cumpăr câte un Kent lung.

Cafeaua. Sunt unul dintre marii fani ai cafelei. Beau cel puțin 4-5 cafele într-o zi. Am dezvoltat și un ritual. Prima cafea, de dimineață, trebuie să fie suficient de tare să mă trezească, dar suficient de slabă să nu pun zahăr în ea. E întotdeauna un Jacobs făcut acasă cu cea mai deosebită grijă. În baruri și cafenele beau Segafredo și Illy. Aș bea și Moka, dar în Timișoara nu am găsit.

Tăria. Aici e cel mai simplu. Deja barmanii din localurile pe care le frecventez știu că beau întotdeauna vodka cu suc de mere. Nu mai am același stomac ca acum câțiva ani, deci nu mai suport vodka pura. Dar, în combinație cu suc de mere și două cuburi de gheață, e absolut demențială. Preferata mea e Stolichnaya, urmată îndeaproape de Wyborowa și Luksusowa. Cum în birturile românești nu prea găsești așa ceva, mă mulțumesc cu Absolut și Smirnoff.

Mno cam atât despre vicii, că îmi vine să mă întind acum și să mai vorbesc despre coniacul de Jidvei și alte minunății, da’ e mijlocul zilei și mai am de muncă o grămadă, deci nu mai detaliez nimic. Las pe alții să se laude și ei cu viciile lor. Să se simtă Cristi, Oana, Oana și Roxi. Bineînțeles, leapșa e pentru oricine o mai vrea. Sau, dacă n-aveți chef să vă extindeți într-un articol, aruncați un comentariu, că mi-s curioasă, ca de obicei.

4 Comments

Test drive: gratuit sau nu?

Product, Timisoara

Am tot vorbit cu oameni care vor să-și schimbe mașina. De la o vreme încoace, o mână de prieteni vor să aducă ceva nou în viața lor și s-au gândit că dacă tot începe iar programul Rabla, o mașină ar putea fi cea mai bună alegere. Toate frumoase până aici.

Uimirea mea a apărut în momentul în care am început să le sugerez câte un test drive pe la diferite firme. Dacă vrei să cumperi o mașină, cea mai bună abordare e să o încerci întâi. Că nu-i ca și cum ți-ai cumpăra o pâine. Te costă ceva bani și urmează să o folosești o vreme. Clar trebuie încercată, să vezi dacă se potrivește cu ceea ce îți dorești. Mno, oamenii au cam strâmbat din nas când i-am trimis la test drive. Că au auzit ei că trebuie să lași nu știu câți bani garanție, că trebuie să semnezi nu știu câte hărtii, că oamenii de la showroom nu prea vor să-ți dea mașina în teste. Mituri.

Cei care vând mașini trebuie să îți propună chiar ei un test drive. Face parte din procedura standard de vânzare. Nu te costă nimic, nu trebuie să lași nicio garanție și sunt foarte puține hârtii de completat.

Credeam că poate s-au mai schimbat lucrurile și nu știu eu, așa că am plecat să fac niște teste. Am ales trei companii care vând mașini. Am sunat și am spus că vreau să vin în ziua X să fac un test drive. Oamenii au fost drăguți, mi-au făcut programare și m-au rugat să aduc cu mine buletinul și permisul de conducere. Singura întrebare a fost dacă am un an de când mi-am luat permisul. Am.

În ziua de test drive, mi s-au făcut copii după buletin și permis, am completat și semnat un proces verbal (3 minute, cu tot cu semnăturile mele și ale lor) și gata. În procesul ăla verbal scrie că dacă lovești mașina în timpul testului ai de plătit niște bani, dacă accidentul a fost din vina ta. Acum, să fim serioși. Care sunt șansele să te bagi ca un bou în cineva sau într-un stâlp în timpul unui test drive? Îți spun eu: aproape nule. Bun, după ce am semnat hărtiile, m-am urcat la volan și gata. A fost simplu și relaxant. M-am și convins destul de rapid ce mașină aș vrea să conduc dacă ar fi să-mi cumpăr acum una: Skoda Fabia Monte Carlo Edition. Că-i mică, roșie, cu detalii superbe, cu motor de Volkswagen, cu…dar astea sunt de povestit în alt articol.

Acum să reții că un test drive e întotdeauna gratuit. Și să beneficiezi de asta, că nu te pune nimeni să cumperi mâine o mașină dacă ai testat-o azi. Hai, la joacă cu voi!

5 Comments

Bilanțul Responsabilității Sociale pe 2010

Product

Se pregătește Bilanțul Responsabilității Sociale pentru anul 2010. Corina Iordache m-a rugat să-mi dau și eu cu părerea despre companiile din România care s-au implicat cel mai mult în campaniile de CSR anul trecut. Nici că se putea un subiect mai interesant, ținând cont că tot anul le-am urmărit îndeaproape. A fost greu să iau o decizie fermă, pentru că în ultimul an s-a văzut ceva mișcare serioasă în sfera campaniilor de CSR. E drept, nu toate au fost un real succes, nu toate au avut strategii bine puse la punct. Dar s-au remarcat vreo câteva.

Să-i răspund Corinei la cele patru întrebări, deci.

1. Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat în societate în 2010 și de ce?

Am stat ceva să mă gândesc cu care din ele să încep, însă ținând cont că întrebarea e în primul rând despre companii și abia apoi despre campanii, trebuie să încep prin a vă povesti despre BCR. Sunt compania care se implică în mod constant în tot felul de campanii de CSR și una dintre puținele care mențin proiectele începute în anii anteriori.

Îmi place că susțin dezvoltarea educației și activitățile ONG-urilor și nu se axează, ca alte companii, strict pe activități de ecologizare. Câteva exemple, pentru cei care n-au fost așa atenți la ce se întâmplă în domeniu: BCR Speranțe, proiect început în 2009 și continuat cu succes în 2010,  Finanțele mele, program de educație financiară dedicat elevilor, Start!Business, care mie mi se pare foarte util, Livada BCR și 2% pentru ONG-uri. S-au implicat și în acțiuni umanitare: au donat 10.000 de paturi oamenilor nevoieși din 20 de orașe și nu au rămas indiferenți nici față de bieții oameni care au rămas fără case din cauza inundațiilor în această vară.

O campanie care mi-a atras atenția în mod deosebit și pe care o consider cea mai bună campanie de CRS făcută în 2010 e Țara lui Andrei, realizată de Petrom. Chiar dacă proiectul a fost lansat în 2009, anul trecut s-a bucurat de o vizibilitate foarte mare. Campania asta mi-a ajuns la suflet, cum rar se întâmplă. E un proiect despre o Românie așa cum ar trebui să fie, așa cum o dorim noi, oamenii care credem că poate fi și altfel și care încercăm să facem ceva în sensul ăsta. E cea care mi-a întipărit mai adânc în creier că România va crește prin bun simț și responsabilitate. Un mare bravo!

Ar mai fi și alte companii care se implică destul de mult în campaniile de CSR, totuși, după părerea mea, nu se compară cu BCR și Petrom.

2. În ce măsură marile companii au răspuns în 2010 așteptărilor tale în privința implicării în societate?

Așa cum cu o floare nu se face primăvară, nici cu o campanie de CSR nu facem o Românie mai responsabilă. S-a văzut că tot mai multe companii încep să ia în calcul campaniile CSR și le includ în bugetele anuale. Dar sunt totuși prea puține care au o activitate susținută în acest sens. Multe sunt încă la stadiul în care nu înțeleg prea bine ce înseamnă CSR și, de multe ori, confundă o campanie de responsabilizare cu una de publicitate. Mergem înspre mai bine, dar drumul e încă lung. Pe lângă cele două amintite mai sus, au mai fost câteva companii care m-au surprins în mod plăcut. Cred că merită amintite Vodafone și Tuborg (cu Umbrela verde).

3. Ce așteptări ai de la companii în privința responsabilității sociale pentru 2011?

Ar trebui să ia exemplu de la BCR și să se implice mai mult în campanii de susținerea educație. Ne ajunge că sistemul de învățămân e plin de lacune. Cred că sunt multe lucruri care s-ar putea face în acest domeniu, de la susținerea copiilor cu resurse puține și potențial mare, la campanii pentru reabilitarea școlilor și centrelor educaționale și țară. Mi se pare imposibil ca elevii să învețe în clădiri care se dărâmă și pe noi să ne preocupe mai mult plantarea de copaci și ecologizarea spațiilor verzi din orașe.

4. Ce ești dispus să faci pentru a le stimula pe companii să fie mai responsabile în 2011?

Am început încă de acum 2 ani să-mi încurajez companiile cliente să se implice în campanii de CSR și să le inițieze atunci când e cazul. Mă implic activ în campaniile locale și promovez cu drag cele naționale. Cred că încă multă lume percepe campaniile de CSR ca pe niște campanii de publicitate, fără a simți nevoia să se implice. E mult de muncă la modul în care românul obișnuit cu inerția este determinat să ia atitudine.

Mai trebuie să menționez că, mici așa cum sunt și necunoscute de o țară întreagă, în Timișoara există o serie de proiecte și inițiative de responsabilizare pornite de companii sau de ONG-uri. Am scris despre câteva din cele ecologice aici, dar mai sunt și altele. Drept e, până să ajungă demne de menționat în topul campaniilor CSR, mai e ceva drum. Dar se mișcă și se mișcă bine.







10 Comments

Pizza Geek de la Maria

Product, Timisoara

Am dat azi o fugă până la Pizzeria La Maria (din Timișoara, pentru cei care nu locuiți aici) și am stat la un ceai cu proprietarul localului. El e și pizzer pe acolo și muncește cu drag și spor să prepare pizza pe gustul clienților lui. Vlad, care era prin zonă, a venit cu o idee genială. Ce-ar fi dacă dragii noștri programatori timișoreni ar avea o pizza a lor? Să zicem că s-ar numi Pizza Geek și ar conține ingredientele care vă plac vouă cel mai mult.

De la asta până la decizia de a introduce Pizza Geek în meniu, a fost doar un pas. Dar ne-am oprit când a venit vorba de ingrediente. Că mie-mi place pizza cu mai mult cașcaval, lui Vlad îi place cu ceva dovlecei și usturoi, altcuiva îi place cu mai multă șuncă.

Mno, partea frumoasă e că oamenii de la Pizzeria La Maria s-au gândit că cel mai bine ar fi să vă întreb pe voi ce v-ar plăcea să conțină Pizza Geek. Așa că aveți ocazia să vă inventați o pizza așa cum vă place vouă. Lăsați comentarii la articolul ăsta și promit că le trimit pe toate spre analiză, direct în cuptorul pizzeriei. Aveți timp până vineri la prânz, că spre seară mă întâlnesc cu oamenii să le arăt la ce v-ați gândit.

24 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close