Cu lehamite, despre mass-media

Opinie

Îmi doresc să mă trezesc într-o dimineață, să deschid site-urile de știri și să văd doar noutăți sociale, culturale și din educație. M-am săturat să privesc zilnic fața diverșilor politicieni și a cocotelor cu aspirații de artiste. Chiar nu mă interesează că politicianul X a inaugurat 10 km de autostradă (serios, sunt 10 km, ce tot atâta reclamă și tam-tam!) sau că Bahmuțeanca s-a certat cu fostul-actualul-viitorul soț de care este sau nu divorțată în acest moment.

Nu-i o noutate că presa națională e plină de gunoaie și că jurnaliștii nu prea mai există. S-a umplut țara de absolvenți de jurnalism cu licențele cumpărate, care au pretenția să fie tratați ca mari jurnaliști, în condițiile în care ei nu sunt în stare să scrie trei rânduri de articol fără greșeli gramaticale. Și toate ”vezi-aici-urile” m-au făcut imună la articolele din online. A scrie un articol care începe așa e calea sigură de a pierde niște cititori. Mi se pare o jignire la adresa inteligenței cititorului. Adică dacă nu-mi pui tu, publicația lu’ pește, un indicator verbal cu font de 48 în fața articolului tău, eu n-o să știu să-l citesc? More

10 Comments

Mentalitate de român

Opinie

Obișnuiesc să îmi informez cititorii și persoanele care mă urmăresc în online de câte ori găsesc evenimente interesante sau job-uri. Știu că multă lume (nu includ aici bucureștenii) se plânge că nu găsește evenimente la care să participe, deși sunt zeci de concerte, spectacole, târguri, acțiuni de-ale ONG-urilor în fiecare lună, în aproape toate orașele cu peste 30.000 de oameni din țară.

Nu poți spune că în Timișoara nu se întâmplă nimic. A, că nu știi tu că se întâmplă, e altceva. Dar spune-mi când ai căutat ultima dată un spectacol? Ai deschis cu mâna ta pagina de net a 24FUN? Ai stat să răsfoiești broșurile alea cu evenimente pe care le găsești prin localuri? Ai urmărit (chiar și pe Facebook) ce recomandă prietenii tăi? Măcar 10% din tot ce se întâmplă în oraș tot ar trebui să fie pe gustul tău, că avem de toate, de la concerte și spectacole de teatru, la operă, târguri de-ce-vrei-tu și evenimente organizate de ONG-uri, în care te poți implica sau la care poți participa. More

5 Comments

N-ai nicio scuză să nu faci mișcare

Opinie

După ce anul trecut m-am trezit șchiopătând după o tură de alergare mai solicitantă, cu tot regretul din lume, am renunțat să mai alerg. Durerile de genunchi, lipsa unui stimulent care să-mi dea un șut în fund și poate faptul că vremea s-a răcit considerabil în acea perioadă (eram deja în noiembrie) m-au făcut să devin o legumă sedentară.

Cum sunt destul de activă și nu prea am stare, o dată cu primăvara acestui an mi-am achiziționat o bicicletă și am început din nou să pedalez, tot după o perioadă de pauză. Nu mă mai ridic la nivelul de altădată. Lipsa de antrenament își face simțită prezența și, chiar dacă pedalez lejer 10 km, după aceea simt că organismul trebuie forțat puțin, să reziste mai mult. Ăsta-i și motivul pentru care pedalez tot mai des și tot mai mult. De fiecare dată încerc să fac măcar 1-2 km în plus, să-mi dovedesc mie că pot. Nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai atunci când îți depășești limitele, fie ele cât de mici și de anemice. More

12 Comments

Robu și artiștii

Opinie

De mai bine de 2 ore stau cu foaia albă în față și mă tot gândesc dacă să mai scriu sau nu încă un articol despre nemulțumirile pe care le am față de deciziile primarului Nicolae Robu. M-am ferit mereu de vreo implicare politică și-am preferat să nu-mi manifest public nemulțumirile cu privire la deciziile edililor orașului.

Știți, de fapt nu mă interesează din ce partid provine un primar atât timp cât își face treaba. Despre Johannis, primarul Sibiului, nici acum nu știu ce culoare politică are. Dar îl apreciez foarte mult pentru ceea ce face pentru oraș. La fel și pentru oricare ar fi primarul din Oradea. Habar n-am cum îl cheamă, dar în ultimii ani am văzut îmbunătățiri mari aduse comunității și îl apreciez pentru asta.  More

21 Comments

Cu emoție despre Jocurile Olimpice

Opinie

Nu plâng la filme, fie ele cât de siropoase. Nici atunci când ar trebui să plâng, nu pot să plâng, că m-am obișnuit să tac și să țin pentru mine durerile. Însă plâng uneori de fericire. Spre exemplu, atunci când merg la un concert care-mi place foarte mult, în timp ce oamenii aplaudă frenetic, eu lăcrimez. Muzica îmi provoacă emoții puternice și imposibil de exprimat în cuvinte.

Pe același model, plâng când văd rezultate deosebite. Și-am plâns în astea ultimele 2 săptămâni cât n-am plâns în ultimii patru ani la un loc. Dacă de obicei nu stau cu ochii în TV, acum nu m-am putut dezlipi de el. Jocurile Olimpice sunt, cred, singurele competiții sportive care mă țin cu ochii pironiți în ecran. Când văd cum sportivi din toată lumea se luptă pentru a demonstra că sunt cei mai buni, nu pot decât să-i admir. Știu că se antrenează mult, unii nu în cele mai bune condiții. Știu că mulți dintre ei îndură dureri de neimaginat și totuși rămân cu zâmbetul pe buze pe tot parcursul competițiilor. Sunt niște titani și niște exemple de urmat.Îi consider dovada clară că doar prin multă muncă, ambiție și voință poți ajunge în vârf. De-asta atunci când văd România pe podium, indiferent că este vorba de o medalie de aur sau nu, plâng ca un copil mic. More

2 Comments

Fantoma recensământului din toamna trecută

Opinie

În toamna anului trecut am avut recensământ. Pentru că eram foarte curioasă ce se află de partea cealaltă a cortinei, am participat activ la acest demers, în calitate de recenzor. Adică am mers din ușă în ușă, am vorbit cu oamenii, am completat fiecare formular din cele peste 300 pe care le-am avut în zona pe care trebuia să o acopăr. Și-apoi am scris despre asta.

La rezultatele finale s-a observat că nu mai suntem 23 milioane, ci doar vreo 19. Însă realitatea este alta. Suntem mai puțini decât indică sumele scrise pe hârtie. Povestea este simplă. Eu, spre exemplu, am nimerit la recensământ o zonă foarte pestriță a Timișoarei, Piața Iosefin. Acolo găsești familii de doctori, profesori universitari, italieni cu cetățenie română veniți aici să spele niște bani, taximetriști, veterani de război, muncitori în fabrică, comercianți de flori, muncitori necalificați și țigani. Da, țigani, pentru că toți mi-au spus că nu vor să apară pe hârtie ca rromi, că asta-i o invenție românească de doi bani.  More

3 Comments

Producția românească față cu normele europene

Opinie

În Ardeal, prin jurul Sighișoarei, până la Mediaș, mulți dintre săteni se ocupă cu crescutul animalelor, în special oi și vaci. E o muncă grea, fizică și presupune trezit cu noaptea în cap și adormit, rupt de oboseală în fiecare seară.

Laptele pe care îl obțin îl vând, cu 1 leu/litru, către marile companii de procesare, cele care ne pun nouă laptele, iaurturile, smântâna și brânzeturile pe rafturile din supermarket. Pentru a-l putea vinde, țăranii trebuie să respecte un anumit standard de calitate, deci nu-și pot hrăni animalele cu orice furaje ieftine. Laptele trebuie să aibă un anumit indice de grăsime, să fie mereu proaspăt și animalele să fie sănătoase, că altfel pot transmite boli către oamenii care consumă laptele.  More

6 Comments

De ce mergi la concerte, Cristina?

Opinie

În ultimii 3-4 ani am încercat să ajung la cât mai multe concerte susținute de artiștii mei preferați. Am ajuns la Metallica, The Rolling Stones, Pink Martini, Placebo, Faith No More, R.E.M și alții, dar mai am de bifat o listă destul de lungă. Bineînțeles, nici atunci când în Timișoara vin artiști români, nu-i prea ratez. De la Alexandrina, Urma, byron, KUMM și Blazzaj, la Alternosfera (frații noștri vorbitori de română), Gândul Mâței și vreo câteva trupe de jazz mai mult sau mai puțin cunoscute, i-am văzut pe toți, cu singurul regret că la Robin and the Backstabbers am lipsit, că nu eram în oraș. More

9 Comments

Judecată de provincial român

Opinie

Din toată nebunia asta cu Connect-R, mie îmi umblă prin minte o singură întrebare: cu tot respectul pentru licențele poetice și împrumuturile din alte limbi, de ce-i barmanul/chelnerul un camarero? Înțeleg că se apropie luna august și toți verii și vecinii plecați prin țări mai sudice vin acasă, dar sunt convinsă că pot înțelege (încă) românește.

O fi din cauză că avem prostul obicei să ne fie rușine cu nomenclatura funcției noastre. De români ce suntem, dacă nu avem un manager sau expert în denumirea job-ului, tindem să ne fie rușine să vorbim în public despre ce muncim. Am văzut-o de prea multe ori deja, la colegii de facultate, de liceu sau în diverse cercuri. La întrebarea ”Ce mai lucrezi?” toate secretarele sunt Assistant Manager, toți agenții de vânzări sunt Account Manager ș.a.m.d. More

9 Comments

Șofer de taxi vs. taximetrist

Opinie

Am întâlnit tot felul de șoferi de taxi de când circul cu taxiul. Dar până ieri nu am știut că, în lumea taximetriei, există o delimitare clară între ce înseamnă să fii șofer de taxi și ce înseamnă să fii taximetrist.

Un domn de aproximativ 55-60 de ani, șoferul care m-a dus vreo 5 km prin oraș pe unde aveam treabă, mi-a explicat, într-o română demnă de a fi predată la Facultățile de Litere, cum e cu bunul simț într-ale șoferiei. Se pare că un taximetrist este acel personaj care face taximetrie de o vreme, cunoaște bine toate străzile din oraș și nu te întreabă vreodată ”pe unde s-o iau?”. Mai jos, o listă cu câteva dintre caracteristicile de bază ale unui taximetrist. More

10 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close