Mi-am promis, acum vreo două luni, că voi scrie mai des pe blog. Simt că l-am neglijat în ultima vreme și, cumva, pagina albă a wordpress-ului nu mă mai îndeamnă să scriu. Cel puțin, nu așa cum o făcea acum o vreme, când nu treceau două zile fără să scriu ceva. O fi de vină faptul că muncesc mult mai mult decât altădată și aproape tot timpul sunt obosită. Aș dormi zilnic câte nouă sau zece ore și cred că oricum nu aș putea recupera tot somnul care-mi lipsește.
În paralel, particip la SuperBlog (pentru a mă reobișnui să scriu mai des) și organizez, împreună cu Oltea, Workshop-urile PRbeta. Dacă SuperBlog mi se pare o chestiune destul de solicitantă și obositoare, workshop-urile sunt ca un balsam pentru suflet. Muncesc și pentru ele mult, mai ales că în perioada asta comunicăm, în același timp, evenimente în cinci orașe ale țării, însă nu simt că sunt o corvoadă obositoare. Dimpotrivă, zâmbetele și mulțumirile studenților implicați în workshop-uri îmi oferă foarte multă energie creativă.
Când am început proiectul ăsta, cu Workshop-urile PRbeta, credeam că o să crească încetișor, cu câte un oraș în plus în fiecare an. Însă, mulțumită susținerii Romtelecom, am ajuns să organizăm evenimentul în cinci orașe ale țării încă din al doilea lui an de existență. Înseamnă mult ca o companie să creadă în tine și în ceea ce faci. Când deja încep să se implice mai multe companii (din această ediție avem printre sponsori Danone și Autonom-Rent-a-Car), știi că ceea ce faci e de bine.
Momentan suntem la Oradea, unul dintre orașele mele preferate din țară. Workshop-urile de la Cluj s-au terminat, companiile au început deja procesul de selecție al paticipanților la internship-uri, workshop-urile de la Oradea sunt în plină desfășurare. Entuziasmul studenților de aici este foarte mare. Am realizat că, cu cât accesul studenților la activități extrașcolare este mai limitat, cu atât workshop-urile noastre sunt primite cu mai mult entuziasm. Dacă studenții clujeni sau timișoreni se plâng că în orașul lor nu se întâmplă multe lucruri utile pentru viitoarele lor cariere, cei din Oradea ne prezintă o realitate destul de tristă. Ceea ce învață la facultate nu se prea cere în companii și ceea ce li se cere la angajare nu prea au de unde învăța. De aici entuziasmul cu care primesc aceste workshop-uri.
Cumva, atitudinea lor pozitivă și încrederea cu care își privesc viitorul îmi dau un suflu nou. Cheful de scris revine în forță, încep să apară și ideile pentru SuperBlog (v-am spus că e foarte obositoare competiția asta?) și, cumva, toate merg înspre bine. Poate, la starea asta bună contribuie și faptul că avem noroc de o vreme superbă și de niște camere de hotel cum rar găsești în țara asta. Dar despre Oradea și surprizele cu care ne-a întâmpinat aici vă scriu în altă zi. Acum mă duc să redescopăr liniștea pe care doar un oraș transilvănean o poate oferi într-o duminică după-amiază.
1 Comment