Îl știu de când avea 6 ani și cerșea pe terasa pe unde-mi făceam veacul atunci. Nu cerea niciodată țigări. Doar bani sau mâncare. Și dacă-i dădeam bani, mergea la magazinul de la colț și își cumpăra cornuri sau pâine.
În perioada aia lucram admin la un club de net. Job de student. Venea uneori noaptea să doarmă la mine în club, pe două scaune. Îi era frică să nu cumva să-i ia taică-su banii să-i bea. Mi-a povestit că, de câte ori venea beat acasă, taică-su îi bătea și pe el, și pe frații lui, iar pe maică-sa de multe ori o obliga să facă sex. O dată a venit în club pe la 10 seara, de mână cu mama lui. Să-i arate femeii că el nu doarme în șanț, că are unde sta când nu-i acasă.
Toată vara aia a cerșit să aibă bani de caiete, ghiozdan și cărți. Că voia neaparat să meargă la școală. În toamnă i-am cumpărat 4 caiete de la un non stop din Complexul Studențesc, i-am dat un pumn de pixuri și i-am urat baftă. Nu am crezut c-o să-l țină pasiunea asta pentru școală mai mult de 2-3 săptămâni. Venea din când în când să-mi arate calificativele pe care le lua și îmi citea din ”cartea de română”, să văd cât de bine știe el să citească.
După aceea nu am mai lucrat la clubul de net, m-am mutat din complex și l-am mai văzut doar întâmplător de vreo câteva ori. În continuare cerșea mâncare și bani de caiete și cărți. Nu cred că au fost prea mulți care să ia de bună povestea lui. Cine cerșește să aibă bani de cărți? Apoi nu l-am mai văzut deloc. Până în seara asta. Era în Piața 700, împreună cu boschetarii și m-a strigat pe nume. Mi-a fost foarte frică să văd că un om de genul ăsta știe cum mă cheamă și vine insistent către mine. Dar când l-am recunoscut, m-am liniștit.
Are 14 ani acum și mi se laudă că tocmai a trecut cu bine Testele Naționale și acum vrea să meargă la ceva liceu de meserii, să devină mecanic auto. Dacă nu-l cred, pot să trec mâine să-i văd adeverința, că mi-o aduce. Mi-a cerut o țigară și a început să-mi povestească ce-a făcut în anii ăștia de când nu ne-am văzut.
Doarme în ceva canal, împreună cu alți boschetari. Uneori. Alteori mai merge la țară la bunica lui. Acolo are și puținele lucruri pe care le-a strâns. Nu se droghează. Cel puțin așa susține și, sinceră să fiu, nu are expresia aia de om pierdut în altă lume, nici ochii injectați, ca alți boschetari care umblă cu punga de aurolac după ei. A început o ”afacere” cu cei care vând ilegal țigări în piață. Vinde și el o parte și primește niște bani din asta. Dacă vinde mai scump, diferența îi rămâne lui, că ei oricum nu știu. Păstrează banii să meargă la școală și să-și cumpere mâncare. Haine mai găsește prin gunoi sau îi mai dă bunica atunci când găsește ea.
L-am întrebat de ce a fugit de acasă. Mama lui a hotărât că nu-l lasă la școală, că nu au bani. Tatăl lui i-a tras o bătaie cruntă, ”să-i scoată prostiile din cap”. Așa că a fugit pentru că el voia să învețe carte. Că a văzut el că oamenii care fac școală au bani și mașină. E împăcat cu ideea că trăiește pe străzi și, uneori, mama lui vine să-l vadă. Îi mai dă niște bani de caiete, câte o haină sau ceva de mâncare, dar nu-l mai cheamă acasă cum făcea mai demult.
Mă bucur mult că e bine și că încă mai are pasiunea asta pentru a învăța. Alții chiulesc cu zilele, pică BAC-ul că-s prea leneși să citească niște comentarii, joacă Farmville și învârt telefoane scumpe. El vinde țigări de contrabandă să aibă bani de cărți. Cumva, undeva, mai există o urmă de speranță pentru țara asta, chiar dacă uneori vine din gurile de canal.
ufff….dear god….
Scoala nu e pentru toata lumea. Daca as spune un “bravo” sau un “respect” nu ar fi suficient. Unele persoane sunt motivate sa invete, afectati fiind de prostia din jur sau de greutatile vietii. Pacat doar ca unii realizeaza prea tarziu asta si nu se trezesc atunci cand au totul pe tava.
Crunta povestea, sincer. Si mi se pare si mai crunt ca omu incepe sa se destepte si inevitabil isi contientizeaza conditia tot mai mult. Trist. Poate incercam sa-l ajutam ?
Este exemplul de “cersetor” care vrea sa scape din saracia lui.Si ca el mai sunt multi altii.
Eu as cam vrea sa-l ajut pe tanarul asta cu tot ce pot! Asa ca, daca pui un plan la cale, Crisu, zi-mi si mie…
Eu imi amintesc ca mi-ai povestit de el…pe vremea cand locuiam amandoua in camin:)
Da, Oana, el e copilul de care-ți povesteam. Acum mă gândesc la niște metode prin care l-am putea ajuta fără să părem intruzivi. Că e și plin de orgoliu, ca orice om care-și câștigă o pâine singur de la o vârstă prea fragedă. Te țin la curent.
Aurel mulțumesc că ești pe aceeași lungime de undă cu noi. Cât de curând stabilim un plan. Între timp vreau să mă mai întâlnesc o dată cu copilul (Dorian îl cheamă, apropo) să văd ce-am putea face.
Oameni ca el ne dau lectii de viata fara ca macar sa stie. Vreau sa fac parte din “PLAN”.
Stiu si eu? Sunt multi necajiti, am multi chiar pe strada unde locuiesc (majoritatea tigani). Ideea e sa verificati mai intai ca nu va spune baliverne. Copiii au obiceiul de a fabula. Daca trece cu bine verificarile (va sugerez pentru asta o vizita la scoala unde zice el ca invata) atunci chiar merita ajutat si indepartat in primul rand de mediul care poate sa-i faca rau, vezi contrabanda cu tigari si poate si altele care nu le stiti. Uniti-va mai multi din Timisoara ca sa va vina mai usor sa-l ajutati. O suma de bani rezolva doar o situatie de moment dar fondul o sa ramana acelasi. E foarte greu daca nu chiar imposibil sa scoti o persoana dintr-un asemenea mediu chiar daca el isi doreste asta. Sa nu credeti ca va sugerez sa renuntati, doar va zic sa abordati totul cu precautie si cu un plan bine facut. Altfel se poate transforma totul intr-o mare dezamagire. Va doresc mult succes si astept noutati!
Ai lasat-o balta cu chestia asta?