Pietoni versus bicicliști în Timișoara

Timisoara

Ieri seară, în Piața Unirii, un copil care alerga nesupravegheat pe carosabil a fost lovit de o mașină. Nu a fost un accident grav. Șoferul circula foarte încet, probabil în căutarea unui loc de parcare și copilul lovit a fost mai mult speriat de incident și de urletele necontrolate ale tatălui său care l-a lăsat nesupravegheat pentru câteva momente.

Copiii nesupravegheați provoacă accidente

Am fost, din întâmplare, acolo când s-a întâmplat accidentul. Cu siguranță nu a fost șoferul vinovat. Omul circula regulamentar, nu era în apropierea unei treceri de pietoni și copilul i-a sărit în față dintre mașinile parcate. Oricine altcineva ar fi fost în locul lui n-ar fi avut cum să vadă copilul și probabil că l-ar fi lovit. Nici copilul nu e vinovat. La vârsta de 3 ani nu cred că se așteaptă cineva de la un copil să se asigure de 2 ori îainte să treacă strada. De vină, după părerea mea, sunt părinții copilului, că l-au lăsat nesupravegheat.

Acum câteva săptămâni, pe pista de biciclete de pe strada Torontalului, am văzut un incident asemănător. Câțiva copii se jucau pe trotuar. Unul dintre ei a alergat pe pista de biciclete fără să se uite în stânga și în dreapta. Un biciclist a căzut și s-a lovit la mână și la picior, încercând să evite copilul. Nu mergea repede biciclistul, însă copilul a alergat pe pista de biciclete fix când biciclistul trecea pe acolo și îi era imposibil să-l evite. Mama copilului a ieșit rapid la geam și a început să urle că de ce umblă bicicliștii pe trotuar. Probabil că nu știe ce sunt pistele de biciclete și are impresia că sunt doar o extensie a trotoarului pe care se joacă copiii.

Nici pietonii nu sunt educați

Sunt, într-adevăr, șoferi și bicicliști teribiliști. Fiecare dintre noi are cel puțin o poveste despre cu un șofer care trecea pe roșu cu viteză sau un biciclist care făcea slalom printre pietoni sau printre mașini. Însă majoritatea participanților la trafic sunt civilizați și își văd de felia lor. Eu sunt și pieton, și șofer, și biciclist și, oricât de ciudat ar părea, cele mai multe neregului pe care le-am văzut până acum sunt făcute de pietoni. Mulți dintre ei nu se asigură când trec strada, nu fac diferența între trotuar și pista de biciclete, au impresia că, dacă ei merg pe jos, au dreptul să umble pe unde vor și cum vor. Ideea este că mulți pietoni nu au simț civic prea dezvoltat. Drept e că o mașină te responsabilizează și că oricum nu ai voie să o conduci până nu treci un examen, însă asta nu înseamnă că pentru pietoni nu există nicio regulă.

Mi-amintesc că, elevă fiind, în clasele primare aveam un fel de cursuri de circulație. Mai mult, o dată pe săptămână fiecare clasă desemna cei mai civilizați 4 elevi să fie ”responsabili cu circulația”. Adică stăteam noi, copiii, la treceri de pietoni și aveam un fel de băț cu bulină colorată în vârf, cu care indicam oamenilor când e ok și când nu e ok să treacă strada. Mă gândesc că dacă noi, la vârsta de 8-9 ani știam cum e bine și când e bine să te trezești pe carosabil, or știi și ceilalți, că nu-i nu știu ce filozofie. Însă, din păcate, oamenii uită sau pur și simplu nu îi interesează ce se întâmplă cu ceilalți participanți la trafic. Poate ar trebui să ne lovim mai des de campanii de educarea pietonilor, bicicliștilor, șoferilor. Poate e bine să conștientizăm că nu suntem singuri pe drum și că neglijențele noastre au un impact asupra celorlalți participanți la trafic.

Cu sau fără bicicliști în centrul Timișoarei?

În ultima vreme se discută, în Timișoara, despre interzicerea biciliștilor în centrul orașului. Adică au voie să circule, dar pe lângă bicicletă. Primarul nostru, dl. Nicolae Robu, spune că s-au înregistrat accidente și că bicicliștii sunt periculoși pentru pietoni. În calitate de biciclist cred că și pietonii sunt periculoși și imprevizibili. Cred că pentru a reduce numărul de incidente soluția nu este să interzicem unui grup destul de numeros (reprezentanții Verde pentru Biciclete au oferit până acum peste 13.500 numere ”de înmatriculare”, dar bicicliștii din oraș sunt mult mai mulți) accesul într-o zonă pe care o frecventează. Soluția este să ne educăm bicicliștii teribiliști și să mai tragem de mânecă și pietonii neatenți.

Nu mi se pare normal să văd copii mici nesupravegheați, cum nu mi se pare normal nici să văd uneori bicicliști care fac slalom printre pietoni. Cred că se pot găsi soluții de a împărți același drum, fără să recurgem la măsuri drastice, cum ar fi interzicerea accesului bicicliștilor într-o anumită zonă a orașului. Cred că este mai important să se lucreze la amenajarea potrivită a spațiului, la îmbunătățirea calității pistelor de biciclete, la delimitarea clară a zonelor pietonale și, nu în ultimul rând, la educarea corespunzătoare a pietonilor care nu înțeleg că trebuie să împartă drumul și cu alții.

9 Comments

  1. Asta cu nesupravegherea nu o inteleg. In Unirii parintii isi lasa copii sa zburde foarte liberi cat ei beau ceva pe la o terasa. Nu zic ca trebuie sa stai cu biciu pe ei doar ca trebuie sa casti ochii mai mult cand stii ca ai cu tine cel mai de pret lucru din viata ta.
    Pe de alta parte foarte multi biciclisti circula pe strada cand au piste de biciclete – Gheorghe Lazar, Centru sunt doar cateva exemple. La mine pe strada prefera sa se inghesuie intre masinile parcate si pietoni in loc sa mearga pe strada unde doar tramvaiele circula, ea fiind deschisa circulatiei doar pentru RATT si riverani. In Operei si Unirii am vazut o gramada de teribilisti si de neatenti singurele mai domolite fiind domnisoarele. Biciclistii daca vor sa fie respectati ar trebui si ei sa respecte si sa inteleaga ca nu pot fi pietoni si biciclisti in acelasi timp pentru ca ei asa se considera momentan.
    Eu ca si conducator auto si ca pieton – cand sunt pieton – incerc sa ii respect si sa le ofer spatiu insa de multe ori simt ca imi plesneste o vena-n cap cand vad cum se comporta.
    Chiar si asa nu sunt pentru interzicerea bicicletelor in centru ci doar pentru temperarea si amendarea teribilistilor. Asta cu interzisul e ca aia cu “nu calcati iarba” si ajungem de rasul lumii unde lumea calca iarba si face picnic civilizat chiar in mijlocul parcurilor de renume – sa luam aici ca exemplu Schönbrunn.

       0 likes

    1. Printre “aia” de au piste de biciclisti si se inghesuie langa masini ma numar si eu.Motivul pentru care recurg la asa ceva sunt pistele intrerupte de borduri mari si trotuare sparte.Bicicleta mea nu imi permite nici salturi peste borduri, nici sa merg pe drum accidentat.

         0 likes

      1. No offence dar, ia-ti alta adaptata la mediul in care traiesti. Asa facem toti. Eu mi-am luat o masina care sa fie usor de intretinut (aici ma refer la piese) si cu garda inalta la sol pentru ca nu am loc de parcare nici unde locuiesc nici pe strada si trebuie sa urc zilnic, o bordura uriasa pentru ca un inteligent a gandit ca de alea trebuie acolo. Si asta e. E mai bine pe carosabil? Nu cred! Drumuri accidentate mai multe ca si in Timisoara gasesti in putine locuri…

           0 likes

    2. Copil lasat sa zburde in Victoriei e una, alta e lasat sa zburde printre masini, sper ca tacsu nu era la vreo terasa prin Unirii!
      Sunt pentru educarea biciclistilor cat si a pietonilor, macar un minim de etica.

         0 likes

  2. 1. Sunt foarte putine locurile in care pistele pentru biciclete sunt, asa cum zice regulamentul, “marcate SI SEMNALIZATE”. In cele mai multe cazuri sunt doar marcate, fara sa existe indicatorul “Pista obligatorie pentru biciclete”. In aceste conditii, d.p.d.v. legal, nu exista obligativitatea utilizarii acelei chestii care nu poate fi definita ca “pista” in acceptiunea legala a termenului.
    2. Exista locuri in care pista nu este vizibila sau identificabila de pe carosabil. Concret, ma deplasez pe un tronson pe care nu am niciun fel de pista. La un moment dat, pe trotuar incepe o pista pe care eu nu o pot vedea pentru ca nu exista niciun indicator, iar marcajul respectiv nu il pot vedea din cauza masinilor stationate, aflate intre mine (care sunt pe carosabil) si trotuarul pe care este trasata pista.
    3. Biciclistul este singurul participant la trafic, care trebuie sa se tot metamorfozeze la (aproape) fiecare intersectie: merge o bucata pe bicicleta, apoi trebuie sa se dea jos si sa mearga pe langa ea, apoi se suie pe bicicleta, apoi coboara pe carosabil, apoi urca iar pe trotuar. Trebuie interconectate pistele si realizate traversari pentru biciclisti, astfel incat biciclistul, odata suit pe bicicleta, sa nu mai fie obligat sa redevina pieton. Adica sa fie “vehicul” de la un capat la celalalt al orasului, cu toate drepturile si toate obligatiile ce ii revin in aceasta calitate.
    4. Acum trei zile, dupa ce a aparut dezbaterea cu Robu versus biciclistii din zona centrala, am avut de facut cu bicicleta un drum pe care – din cauza urgentei – l-am configurat prin Piata Operei. Erau aproximativ orele 13 (deci in afara intervalului de aglomeratie maxima 17-22, asa cum spune Robu). Ei bine, realmente a fost imposibil sa traversez pe bicicleta Piata Operei, chiar si la o viteza de 5-6 km/h. Pur si simplu nu as fi putut face asta fara sa claxonez, fara sa fac slalom si sa enervez pietonii. A trebuit sa ies din piata Operei sa sa imi fac traseul pe strazile adiacente. Asa ca – oricat de neplacut imi este – trebuie sa recunosc ca Piata Operei si strada Alba Iulia nu pot fi parcurse pe bicicleta fara a pune in pericol pietonii. Deci, desi Robu mi-a devenit antipatic, trebuie sa recunosc ca are dreptate. De data asta.

       0 likes

    1. Da, pietonii sunt neatenti si pe mine ma scot din sarite, dar hai sa fim seriosi… niste trotuare comuniste nu au cum sa devina peste noapte piste pentru biciclete, doar pentru ca este trasata o dunga alba pe mijloc. Problema este putin mai ampla.

         0 likes

  3. Nu cred ca poti sa-ti dai cu parerea daca nu ai copil, nu poti sa-l tii in frau non stop, nu te uiti o secunda si nu-l mai vezi. Biciclistii pe care ii cunosc cu inconstienti din pacate, cel putin cei din Bucuresti

       0 likes

    1. Nu am copii, dar am un frate cu mulți ani mai ic decât mine de care de multe ori a trebuit să am grijă când era copil. Mi-amintesc că nu-l lăsam niciodată nesupravegheat în preajma străzilor circulate de mașini. Ai dreptate, sunt și bicicliști inconștienți, însă nu toți sunt așa. Nu-i ok să sufere toți pentru neglijențele unora, fie că vorbim despre bicicliști sau despre pietoni. Cum spuneam și în articol, cred că este important să învățăm să ne comportăm civilizat și responsabil cu toții.

         0 likes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: