În vizită la Porsche Timişoara

Dimineaţa târzie de ieri nu putea să aducă nimic mai bun decât o vizită la Porsche. Împreună cu @bleau, @roxidh şi @rakrychoo am fost să facem cunoştinţă cu Yeti. Dacă tot urmează să fie dat cadou, măcar să ştiu şi eu ce pierd ca organizator. Chiar aşa, oare cine a inventat fairplay-ul? Vreau şi eu în concurs.

Am fost trataţi excepţional.  Marian, gazda noastră de ieri, ne-a servit cu cafea şi multă, multă răbdare. Practic, am studiat fiecare maşina în parte. Mai bine zis, ne-am jucat cu fiecare maşină în parte. Că detalii tehnice, eu una nu am prea reţinut. La Porsche, showroom-ul este împărţit în două: o parte pentru Audi şi o parte pentru Skoda. După ce m-am îndrăgostit iremediabil de un Audi TTS, am lăsat showroom-ul Audi şi m-am dus să fac cunoştinţă cu Skoda Yeti. Surpriză, Yeti este foarte foarte spaţioasă şi foarte practică. Mi-ar încăpea toate cumpărăturile de Crăciun în ea. Plus ceva mobilă de la Ikea. Sau o mână de prieteni şi nişte skiuri. Sau un Yeti adevărat.

Mi-au mai placut mult service-ul imens, cu pereţi din sticlă, unde poţi să stai să te uiţi la mecanici până îţi repară maşina, decoraţiunile de Crăciun din showroom-ul Skoda şi faptul că Porsche are o politică ecologistă şi foloseşte materiale promoţionale din hârtie reciclată.

Mulţumesc pentru ospitatitate, ne mai vedem săptămâna viitoare.

Mini TweetMeet cu Mega oameni

@porschetm a dat prima bere tuturor

@bleau si cu mine am vorbit de viitoarele #tweetmeetTM

@peteriancovici a venit cu @dianasuciu si a facut poze

@carcalacul a initiat niste discutii care se vor finaliza intr-un proiect…mai putin obisnuit.

@hdragomir s-a transformat in vidu’ si a redevenit Horia abia dupa cateva ore.

@bloooo a ras. Si noi am ras cu ea de rasul ei. Cate rasete intr-o singura linie.

@whocoulddizbe, @tomatacuscufita si @eleny_eli au reusit sa comunice si face-to-face, nu doar pe Twitter

@KLorant a explicat. Noi am incercat sa intelegem tot. Unii s-au pierdut pe drum. Aproape toti

@alexblogu si @FSMdotCOM au intrat in detalii tehnice

@lexu86 mi-a povestit cate ceva de #Launch48, chiar daca el nu a reusit sa ajunga acolo

@deathy,@moni_p si Mihai Oaida sunt oamenii cu care, din pacate, nu am ajuns sa interactionez prea mult. Promit ca ma revansez data viitoare.

@andreidp si@milerosu au ajuns mai tarziu. Veneau de la #netcamp cu vesti proaspete

@tudorizer a ajuns si mai tarziu, dar bine ca a ajuns

@de_ce a oferit feedback constructiv, in modul lui unic. Mie mi-a dat ultima bere. Mersi

@Rakrychoo mi-a facut un demo de masaj si, ca un gentleman adevarat, m-a condus acasa. Ce bine ca suntem vecini

@ovisirb, @corina_saftescu, @unknowname si inca cativa, nu au reusit sa ajunga. V-am simtit lipsa, ne vedem data viitoare, sper.

Irish Public House şi Twitter

M-am bucurat mult când o bună prietenă a lansat o campanie de promovare pe Twitter pentru Irish Public House (despre cel din Timişoara, de lângă Tribunal vorbesc)  după ce vreo câteva luni bune,  şi eu, şi Bleau i-am făcut capul calendar despre importanţa promovării pe Twitter. Mi-a povestit şi despre rezultatele promovării.

Se pare că un impact vizibil asupra clienţilor finali îl are faptul că publică Meniul Zilei în fiecare dimineaţă şi oamenii merg să mănânce pentru că citesc pe Twitter despre el. Nu e vorba de un procent foarte mare de clienţi noi, dar este în continuă creştere. Un alt lucru benefic sunt promoţiile săptămânii, numite şi Cocktail-ul săptămânii. Oamenii votează pe Twitter între trei cocktail-uri. Cel mai votat devine băutura săptămânii viitoare şi se poate cumpăra la un preţ mult mai mic decât de obicei. Majoritatea celor care se implică în campania de votare pe Twitter devin şi clienţi în zilele de promoţie.

Mai mult, prin intermediul Twitter, pub-ul oferă o soluţie pentru persoanele foarte grăbite. Cei care ştiu că nu au la dispoziţie decât 10 sau 15 minute pentru a mânca, pot comanda pe Twitter mâncarea. În acest fel, atunci când ajung în Irish Public House, totul este pregătit. Practic, Twitter îi scuteşte de timpul de aşteptare.

Până acum, atât patronii cât şi Ildi sunt mulţumiţi de rezultate. Mai mult, pregătesc noi metode de interacţiune online cu posibili clienţi ai pub-ului. Aştept cu nerăbdare să văd despre ce este vorba.

Ace, sânge şi fapte bune

De când mă ştiu mi-e frică de ace. Atât de frică încât nu am fost niciodată să donez sânge. Prietenii mei ştiu. Când trebuie să-mi fac analize găsesc tone de motive să nu mă duc. Orice, numai să mă văd scăpată. Mai rău decât le e unora frică de dentişti.

Azi dimineaţă am fost cu o prietenă la Judeţean. M-a rugat să merg cu ea pentru că îi era urât să meargă singură. Avea treabă la Centrul de transfuzie. Am găsit-o întâmplător pe dr. Elena Jenariu, directoarea centrului si am discutat puţin cu ea despre donarea de celule stem. Credeam că e o chestie dureroasă şi exclusivistă. Citisem într-o revistă că se face o puncţie, că îţi trebuie anestezie, că nu-i aşa de simplu. Se pare că nu-i deloc aşa. Există într-adevăr un procedeu de donare prin puncţie, dar există şi o metodă mult mai simplă, prin donare de sânge.

Mi-a luat 2 minute să mă conving. Procedura e foarte simplă: completezi un formular, prin care spui că eşti sănătos şi vrei să donezi şi ţi se explică foarte clar că poţi renunţa în orice moment, chiar şi cu cinci minute înainte de donarea efectivă. Apoi ţi se fac analizele de sânge. Durează o zi până primeşti rezultatele şi raspunsul că ai fost acceptat în Registrul Naţional al Donatorilor Neînrudiţi.

Dacă eşti acceptat, în momentul în care se găseşte un om care are nevoie de celule stem şi se potriveşte cu profilul tău, o să donezi sînge, exact în acelaşi fel în care ai dona pentru transfuzii. Durează câteva secunde şi salvezi o viaţă. Nu doare, nu costă şi poate salva vieţi.

Eu mi-am trecut peste fobia de ace şi mi-am facut azi analizele. De mâine voi fi donator cu acte în regulă. Sunt mândă de mine.

Manufactura – cafenea handmade in Timisoara

Mi-am dorit de multe ori sa plec de prin cafenele cu cani de cafea, scrumiere sau diverse alte obiecte. In sfarsit o sa pot face asta fara sa fac ochi dulci barmanului sau sa las ciubuc mai mare chelnaritei. Luni, 30 noiembrie, in Timisoara s-a deschis o cafenea handmade, pe str. T. Vladimirescu, nr. 9 (vizavi de Flora).

Din Manufactura se poate cumpara orice, de la cana de cafea pana la scaune, lampi, tablouri si alte decoratiuni. O sa fie lumea mea. Abia astept sa beau cafeaua dintr-o cana cu care pot pleca acasa. Cana despre care sa stiu si ca e pictata handmade. Proprietarii au o intelegere cu artistii handmade, pentru a alimenta constant cafeneaua cu diverse obiecte. Imi place ca pun accentul pe artisiti si ii ajuta sa se promoveze, oferindu-le, in acelasi timp, un spatiu de desfacere inedit.

Pentru a anima atmosfera, in Manufactura vor avea loc si party-uri. Primul dintre ele va avea loc vineri, incepand cu ora 20:00, cu ocazia deschiderii oficiale. Distractia incepe cu un concert de coveruri si continua cu un recital al formatiei Effect. Intrarea este gratuita.

sursa: News Timisoara

Romania de ziua ei

Spirit romanesc 100%. In loc de mici si bere, anul acesta, in Timisoara, Piata Operei e plina de rosu si portocaliu. Dupa cum se misca treburile, cred ca PSD nu prea are succes in orasul nostru. De cateva ore, in Piata  Operei spiritele sunt agitate. Sustinatorii PD-L si PSD s-au luat de guler, s-au injurat ca la usa cortului si continua sa-si strige diverse acuzatii.

Geoana vorbeste din Opera si oamenii il pot vedea doar pe plasmele amenajate special cu ocazia discursului. I-o fi frica oare sa-si arate fata? La ce a batut atat drum de la Bucuresti? Nu putea sa trimita o filmare? Lasa ca au filmat altii ce se intampla. Postez si aici, sa ramana in istorie.

Pentru ca nu sunt un expert in politica si nici nu vreau sa-mi asum mai mult decat un feeling personal si o convingere ferma ca daca iese Geoana presedinte ne intoarcem cu 20 de ani in urma, las oamenii mai avizati sa-si dea cu parerea. Vladimir Tismaneanu scrie despre duplicitate si impostura aici.

Blogmeet #23

In sfarsit am ajuns la un blogmeet. Cred ca e aproape un an de la ultimul la care am fost. Am interactionat cu oameni “faini”, am primit alune (mersi Raka) si mi-am promis ca pana data viitoare invat sa joc cuie. Poze a facut Acidripp si ze-listul se gaseste la Richie pe blog. M-am bucurat foarte mult sa o revad pe Carmen, cu care nu am mai vorbit de foarte mult timp. Andrei mi-a povestit cate ceva despre cum vrea sa dezvolte blogu.lu. Abia astept sa vad implementate toate plugin-urile si celelate modificari.

Bineinteles, impreuna cu Roxid am imortalizat momentul pe Twitter. Acidripp ne-a prins in actiune

Yabadabadooooo!

In Tequila, aseara, am pierdut la bowling. Asa ca am avut timp sa ma inspir de la cei din jur, poate poate mai invat ceva. Acum, ca sa zic asa,  cunostintele mele sportive se rezuma la cateva emisiuni pe Eurosport  si cateva seriale de anime din copilarie. Dar, cand vine vorba de bowling, inevitabil imi apare pe retina Fred, din Familia Flinstone. Inca mor de ras cand imi amintesc cum alerga pe varfuri si lovea popicele in cele mai ciudate moduri.

Cu The Flinstones in minte, am inceput sa ma uit in jurul meu: oameni din diferite companii din Timisoara, zambete multe, doua grupuri de prieteni de diverse varste si ocupatii, cateva outfit-uri de birou, cateva casual, vreo 5-6 corporatisti (impreuna cu ceva sefi de prin Germania/Austria/Serbia). The Flinstones a fost facut undeva prin anii ’60. Fred nu era un “om de birou”. Muncea pe santier. Dar prietenul lui, Barney Rubble, muncea ca functionar la aceeasi firma ca si Fred. La bowling mergeau impreuna si, uneori, cu seful firmei. Exact ca si personajele de aseara.

Mi se pare foarte interesant cum, dupa 80 de ani, oamenii gasesc o deosebita placere in aceleasi lucruri marunte si funny pe care le fac in timpul liber. Pentru ca, aseara, m-am distrat si eu de minune. As repeta oricand experienta, chiar daca nu am fost in Tequila cu sefi si colegi corporatisti, ci cu prietenii.

Margineanu la Timisoara

Margineanu va canta la Timisoara maine, 25 noiembrie.

Incepand cu ora 10 pm, in No Name, OSUT organizeaza Balul Bobocilor UVT, ca in fiecare an. Organizatia Studentilor din Universitatea de Vest Timisoara a pregatit o multime de activitati interactive pentru boboci, inclusiv karaoke si cateva concursuri. Seara va include un concert de lansare al noului album Mihai Margineanu, un recital al trupe Shadows si afterparty cu DJ Zone.

Pretul biletului de intrare este de 10 lei.

Cluburile Timisorene si SEO

Vineri, dulce vineri. Abia astept sa vina seara, sa gasesc vreo 10-12 oameni cu multa energie si chef de vorba si sa ne instalam intr-un bar/pub/club/whatever. Am zis ca parca m-am plictisit de aceleasi si aceleasi locuri. Ce-ar fi sa mai schimbam peisajul?

Intru pe Google, scriu cluburi Timisoara si, bineinteles, primele cinci rezultate au fost vesnicele directoare NEaduse la zi de cativa ani buni. Am gasit cluburi gen Maui, Le Dome (cu adresa de pe Daliei, unde acum e Irish Times), etc.

Eu, bar sa fiu, mi-as face site si mi l-as optimiza putin pentru motoare de cautare. Nu sta nimeni sa faca research avansat decat daca e extrem de plictisit.