Momentan conectată la: ONLINE

N-oi fi eu cel mai matinal om, dar asta nu mă împiedică să am o rutină de dimineață. Mă trezesc când deschid ochii, stau cinci minute să conștientizez pe ce lume sunt și apoi deschid laptopul. Întâi dau un ochi rapid pe mail, să văd dacă am primit ceva în puținul timp pe care l-am dormit. Apoi deschid messenger, TweetDeck și Facebook. După care, fără să mă uit prin ele, merg să fac o cafea.

Până curge cafeaua în filtru, îmi fac rapid un duș, spăl dinții și mut laptopul din dormitor în bucătărie. Care e și un fel de birou pentru mine. La cafea citesc știrile, răspund la mailuri, mă mai conversez cu unul sau doi oameni pe messenger și probabil scriu ceva pe unul dintre bloguri. Da, am mai multe și mai scriu și pe la alții. Așa-mi trebuie dacă mi-a plăcut de mică să scriu.

Dacă tot îmi petrec cam 70% din timp online, era de așteptat ca munca mea să fie în strânsă legătură cu asta. Îmi place mult ceea ce fac și nu mi-aș schimba profesia pentru nimic în lume. Dacă nu scriu despre și pe online, cu siguranță sunt prinsă într-un eveniment conex cu tema asta. Startup Days, TweetMeet, conferințe despre online, Redă Speranța și alte proiecte, planificări intense pentru noi evenimente și paticipare activă la cât mai multe evenimente organizate de alții. Cam așa arată viața mea profesională. Fără online, ar fi practic inexistentă.

Spre seară, că sunt în Timișoara, Cluj, Sibiu sau alt oraș, tot om sunt. Și-mi place să mă întâlnesc cu prietenii mei. Se pare, că pe mulți dintre ei i-am cunoscut prin intermediul online-ului.

Mă tot întrebam eu când eram mai mică dacă am vreo șansă să găsesc oameni ca mine. Mă jucam mult pe calculator, mă plimbam cu bicicleta, citeam enorm și mă consideram un Geek. Încă mă consider unul. Dar am descoperit că în jurul meu sunt o multitudine de Geeks minunați care fac cam aceleași lucruri pe care eu le consider fascinante. Și asta nu poate decât să mă bucure.

Folosesc netul de pe laptop, de pe telefon, de la Acces Points când nu am baterie la nici la unul nici la celălalt. De acasă, din birou, din baruri, din locuri publice, de pe stickul de RDS, dacă nu am wireless. Deci da, cred că sunt dependentă de online. Chiar dacă din când în când iau câte o pauză de câteva zile de la online, mare parte din timp nu mă pot despărți de el.

Well, Alexandra, spre că ți-am răspund destul de complet la întrebarea ta. Sunt curioasă acum și eu dacă Horia, Richie și Dani sunt dependenți de online. Deci, băieți, don’t let me down.

Sibiu, #hmeet si Atrium Cafe

M-am gândit să scriu despre #hmeet-ul de ieri exact din locul unde s-a întâmplat. Așadar, acest post e scris din Atrium Cafe, o cafenea foarte drăguță, din Piața Mică (Sibiu). Azi sunt singură aici și mă bucur de un ceai negru cu lapte.Ieri, în exact același loc erau 40 de oameni faini, vorba ardeleanului.

#hmeet a primit 10 puncte din partea mea pentru că a început la timp, adică exact la 11:30. Noi, oamenii din Timișoara, am avut ceva probleme pe drum și am avut o întârziere de vreo oră. Bine că era streaming live și am putut urmări de pe drum ce s-a întâmplat în lipsa noastră (încă 10 puncte pentru asta, zic).

Am ajuns fix la finalul primei pauze, când organizatorii împărțeau tricourile cu #twittmobilul bucureștenilor. Frumoase tricouri. Evenimentul în sine a fost drăguț, dar nu tocmai ce mă așteptam să fie. Mi-a plăcut că au venit oameni cu idei bune și cu proiecte frumoase. Preferatul meu: Viajoa, pe care îl și susțin în Campana Lateral. Mi-ar fi plăcut să am ocazia să înteracționez cu Adriana, una dintre membrii echipei. Dar, n-a fost să fie de data asta. Ruxa și eu  am spus câteva cuvine despre continuarea campaniei #draduta si despre cum vrem noi să aducem o îmbunătățire în sistemul medical românesc. Bineînțeles că am adus în discuție și Redă Speranța, site pe care vrem să-l transformăm în locul de întâlnire al celor bolnavi de leucemie cu cei care au reușit să se vindece de această boală. Mulțumesc, Ruxa.

Ce nu mi-a plăcut prea mult e că, în timp ce oamenii vorbeau despre proiectele lor, alți oameni din sală erau preocupați de alte lucruri și era puțin cam prea gălăgie. De-asta nici n-am reușit să interacționez cu Adriana de la viajoa. Că n-o auzeam aproape deloc. de asemenea, a lipsit, cum spune si Nebuloasa, un Tweetwall. Dar am încercat noi, cei din sala să-l suplinim, că eram tare entuziaști și puși pe tweetereală.

În rest, numai de bine. Mi-au plăcut tricourile oferite de sponsori, faptul că aveau prize (muuuulte, multe puncte pentru asta ) și că existau două microfoane, pentru o bună desfășurare a dialogului.

Mă bucur că, în sfârșit, am ajuns să-i cunosc pe Chinezu, Lorand, Oana, Cosmina și încă câțiva oameni frumoși pe care îi citesc de ceva timp și cu care am mai interacționat doar online.

Azi mă mai plimb puțin prin Sibiu și de mâine mă întorc la treabă.  Urmează TweetMeet la Timișoara. Dream Team, ce faceți în 9 aprilie? Nu ne faceți o vizită la Timișoara? Lorand vine tocmai de la Cluj la noi și s-a înscris deja la eveniment, să fie sigur că ajunge.

Să redăm speranța celor care au nevoie de ea

În România există peste 8000 de oameni bolnavi de leucemie și alte boli ale sângelui și doar 754 de persoane înscrise în Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice.

Deși Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hemapotoietice a fost înființat în septembrie 2009, până în prezent nu a fost încă introdus în Registrul Internațional al donatorilor. Reprezentații Registrului au afirmat că, începând cu luna februarie 2010 va fi implementat un sistem de îndosariere compatibil cu cel internațional astfel, bolnavii din România vor avea mai multe șanse de a-și găsi un donator.

Scriu toate acestea pentru că azi, 8 februarie 2010, MB Drăgan Timișoara lansează o campanie nonprofit cu scopul de a încuraja românii să se înscrie în acest Registru. În mare parte, va fi o campanie de informare ce se va desfășura în mediul online, dar vom organiza periodic evenimente prin care să încurajăm lumea să se înscrie în Registru. Este o campaniei născută din dorința de a reda speranța celor care au nevoie de ea. De aceea, pe site-ul redasperanta.ro, pe lângă informații despre leucemie, celule stem și modalități prin care doritorii se pot înscrie în Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hemapotoietice, există câteva cazuri de oameni care au nevoie de ajutor.

Chiar dacă se lansează în Timișoara, proiectul este unul național. Noi, membrii echipei MB Drăgan, am pus mult suflet în acest proiect. Ne dorim ca fiecare român să știe ce este donarea de celule stem, să înțeleagă importanța donării și să ia acțiune. Ne dorim o Românie care poate  reda speranța celor care au nevoie de ea.