Întâmplări din faţa blocului
Azi, în faţa blocului, lângă magazin. Ora 12:30. Un tânăr cu aspect neîngrijit are în mână o factură de RDS şi nişte bani.
El: Aici se poate plăti RDS pe undeva?
Eu: Da, chiar după colţ.
El: Îmi puteţi spune, vă rog, până la ce oră au azi program?
Eu: Nu ştiu, dar scrie pe uşă.
El: Ştiţi, eu nu ştiu să citesc. Îmi puteţi spune dumneavoastră?
Eu: Văd că azi e închis. Încearcă la Mall, că acolo e posibil să fie deschis azi. Te-a trimis cineva să-i plăteşti factura?
El: Nu, e pentru mine. Ştiţi, îmi trebuie internet şi cred că mi l-au tăiat. Că ei îmi tot trimit hârtii din astea de plătit, dar eu nu ştiu să citesc şi nu are cine mi le citi.
Eu: Dar pe internet cum intri dacă nu ştii să citeşi?
El: Păi internetul are butoane şi filme.
RDS loveşte din nou
M-am plâns de RDS şi acum ceva vreme, prin vară. Am stat fără interneţi două zile, şi eu şi Nebuloasa, în condiţiile în care noi lucrăm în mare parte pe net. Cu factura plătită la timp şi fără defecţiuni tehnice la cablurile de pe scară. A trebuit să înroşim telefoanele de Serviciu Clienţi, să lucrăm prin birturi. A fost groaznic.
Acum o lună ne-am mutat fiecare în altă casă. Abonamentul de net l-am luat eu, că era pe numele meu. În noua casă am aşteptat o săptămână până să binevoiască un angajat de-al lor să vină să lege un cablu de la uşă până în holul apartamentului. Am zis mersi şi m-am bucurat că nu a durat mai mult, că am auzit eu tot felul de poveşti despre viteza de reacţie a staff-ului RDS.
La câteva zile după asta, a apărut nevoia unui telefon fix în casa asta. Am zis că n-o fi mare scofală, până la urmă preţul abonamentului urma să crească, deci ei luau mai mulţi bani. Sun la RDS, cer modificarea abonamentului. Tăntica de la Serviciu Clienţi, în plin sictir, mă anunţă că până vineri am telefon. Asta se întâmpla acum trei săptămâni, într-o zi de luni. De atunci, deşi am sunat de câteva ori la ei, tot nu s-a prezentat cineva cu vreun telefon la uşa mea.
Mai mult, ultima dată când am sunat, mi s-a spus că în baza lor de date telefonul meu apare ca instalat. Într-o zi în care nimeni din casă nu era în Timişoara. Degeaba am încercat s-o lămuresc pe madame că nu există vreun telefon fix în casa asta. N-am avut cu cine.
În culmea disperării, am început să mai întreb în stânga şi în dreapta. Poate alţii, mai luminaţi, mă pot ajuta în sensul ăsta. Când, azi dimineaţă, peste ce-mi dau ochii în reader?
Raluxa trosneşte cu RCS RDS de toţi pereţii, după cum şi merită nenorociţii. Stai să vezi ce zice biata fată:
Acest furnizor este de toata jena. Angajatii isi bat EFECTIV joc de tine stiind ca sunt acoperiti, ca nu ai ce sa le faci, decat sa generezi o amarata de reclamatie numai buna de arhivat intr-un folder uitat de lume. Atat dialogul cu reprezentantii RCS RDS cat si serviciile in sine sunt execrabile.
Să nu crezi că s-a trezit azi dimineaţă şi, din lipsă de activitate s-a apucat să înjure RDS-ul pe blog. Nu, e o întreagă poveste acolo.
Raluxa dragă, iniţial m-am gândit că nu are rost să mă plâng încă o dată de RDS şi serviciile lor de tot rahatul. Dar am zis că poate dacă suntem mai mulţi, până la urmă cineva face ceva în sensul ăsta. Nu vreau loc în blogroll, vreau doar să ştii că nu doar în Bucureşti sunt nişte nesimţiţi angajaţii RDS. Şi-n Timişoara e la fel, din păcate.
RDS și Serviciul Clienți
Am lăudat eu RDS-ul la un moment dat. Că așa sunt. Când văd o treabă bine făcută, o scot în evidență, sperând că poate mai iau și alții exemplu. Mno, rău am făcut. Că RDS, tot RDS rămâne, chiar dacă unii bieți angajați încearcă să-i dea o imagine mai frumoasă.
Alaltăieri, pe seară, pe la vreo 10 așa, când îmi era lumea mai dragă, hop…pică internetul. Dau restart la rooter, scot din priză tot, reconectez, the usual. Nimic. Întreb pe la un prieten, pe la altul, pe la vreo cinci. Trei din ei aveau probleme cu RDS. Ok, zic. Mă înțeleg eu cu mândra de colegă de casă că împărțim netul până a doua zi și folosim stick-ul.Probabil c-or fi ceva probleme de rețea de la ei.
Ieri, la prima oră, adică pe la vreo 9:30, fug rapid la RDS. Îmi plătesc și factura pe luna asta dacă tot eram prin zonă, întreb frumos dacă au ceva probleme și tanti de la casă îmi răspunde flegmatic că da. Mai puțin și mă și scuipa că am îndrăznit să întreb. În niște cartiere din oraș se lucrează la cabluri. Booon, zic. Cât durează? Maxim câteva ore. Până seara se rezolvă.
Acasă, nervoase amândouă, ne facem pachet și plecăm să lucrăm din ceva birt. Că asta ne e meseria. Lucrăm online sau aproape numai online. Fac și-o sesizare la un moment dat, că nu se mai soluționa problema odată. Nervi peste nervi, dar netul nu-și mai revenea.
Azi, tot pe stick. Noroc c-am fost plecată jumate de zi. Vin acasă, încă nici urmă de interneți. Dumnezei și sfinți și altare. Nimic. Sun iar la RDS. Operatorul minte că m-a sunat cineva de dimineață și nu i-am răspuns. Nu, dude. Nu m-a sunat nimeni. Mă calmează omul, închid telefonul și mai aștept 10 minute.
Între timp, a mea colegă dragă se aprinde ca un opaiț în zi de sărbătoare și începe să sune toți operatorii. Se ceartă cu ei, se agită, ăia zic ba una, ba alta, se contrazic între ei, haos. La un moment dat, unu’ mai breaz se trezește spunând că sesizările se soluționează în 48 de ore. 48! Ce mama naibii facem noi 48 de ore fără interneți?
Dacă eram rău platnici, înțeleg. Dacă se făceau reparații pe la cabluri (că între timp operatorii ne-au spus că nu se fac și că vorbește aiurea tanti de la casierie), iar înțeleg. Dar așa? Adică ei idioții decuplează netul nostru din greșeală și le e greu să dea un click pentru reconectare? Păi mie nu mi-ar fi simplu să uit să stau la cozile alea de moși să-mi plătesc netul? Sau să-mi schimb furnizorul? Că nu-i ca și cum ar fi singuri pe piața românească.
Le-aș mai transmite niște sănătate și le-aș umple și frigiderele de carne, dar mi-e că obosesc ochii mai sensibili care mă citesc și nu merită șă-mi colorez blogul în expresii din astea egale în calitate cu serviciile RDS.
UPDATE: Am aflat chestii interesante despre ce se întâmplă cu RDS și de ce nu merge internetul în anumite zone. Dar am nevoie de o confirmare pentru a merge mai departe. Așadar, rog toți utilizatorii timișoreni care au o problema cu RDS zilele astea să-mi lase un comment cu data din care nu le merge netul și zona din care sunt. This is going to be interesting.
Bravo RDS!
Săptămâna trecută ne-am mutat în casă nouă. ”Ne-am”, că suntem două. Ar mai fi câteva lucruri de aranjat la casă. Eu încă nu am un pat adevărat, numărul de scanune dă uneori cu minus, dar astea sunt detalii. Nu ne deranjează prea tare și, deci, nu ne-am agitat prea mult să facem ceva în sensul acesta. Însă, am suferit îngrozitor timp de câteva zile pentru că cei ce locuiau aici înainte, deși oameni tineri, nu aveau net din dotare. Ce oameni, ce caractere. Cum să trăiești fără net în secolul 21?
Proactivă, m-am bătut cu pumnul în piept și-am zis că rezolv eu problema. Că sunt pretențioasă. Mie îmi trebuie net cu bandă mare, vorba aia, dacă tot avem fibră, să ne folosim de ea. Mai vreau și rețea, că în Timișoara găsești tot ce vrei pe ”metropolitană”. Ce nu găsești, oricum există pe torrente. Dar și pentru alea, ai nevoie de bandă. Deci, mă pun eu să vorbesc cu RDS.
I-adevărat, s-au urnit mai greu. A durat câteva zile de la semnarea contractului până la mufarea de cabluri. Azi, undeva la prânz, ding-dong. RDS la ușă. Un nenic la vreo 40+, cu geanta de scule și ceva hârtii de semnat s-a mișcat ca titirezul și în mai puțin de 15 minute aveam net.
Acum, frumusețea nu-i că a durat așa puțin. Omul și-a cerut scuze că nu s-a putut mai repede, că au mult de lucru, etc. După care s-a apucat să-mi dea niște găuri în pereți. S-a gandit el cum să facă să nu îmi nenorocească pereții și chiar a reușit. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că mi-a cerut o mătură să curețe mizeria. Nu a lăsat după el nici cabluri aruncate, nici bucăți dubioase de plastic și nici măcar praf. Frumos. Așa da!
Mâine merg să iau de la ei și stickul, să am net în deplasare. A ținut să-mi amintească chestia asta, ca nu cumva să nu beneficiez de toate serviciile lor. Mai rar așa customer care pe la noi. Mulțumim frumos.
PRbeta
Recent Comments
- adriana on Gânduri în miez de noapte
- richie on Voi de ce mă citiți?
- Ioana on Unde înveţi germană în Timişoara
- Ana Maria on Cum am slăbit sănătos
- mece on Voi de ce mă citiți?












