Despre relaţia PR-ului cu presa

Acum vreo săptămână, spunea Andreea că a auzit ea de la un profesor pe la şcoală că PR-ul nu trebuie să fie prieten cu jurnalistii. Nu se ştie ce motive au fost invocate. M-am mirat la modul cel mai sincer. Părerea mea e că PR-ul şi oamenii de presă ar trebui să fie prieteni. Mai jos, 10 motive pentru care eu, ca PR cred că e benefic să ai prieteni jurnalişti.

1. Atunci când am ceva de transmis către presă şi dau un comunicat, cei care deja mă cunosc şi îmi sunt prieteni îl deschid-citesc-publică înaintea altor comunicate.

2. Dacă vreau să fac o conferinţă de presă, rog întâi prietenii jurnalişti să-mi spună ce evenimente se suprapun cu data la care vreau să ţin conferinţa. Să mă asigur că pot ajunge şi că nu vor lipsi din cauză că trebuie să fie în altă parte.

3. Primesc în mod constant tot felul de tips and tricks despre comunicarea cu presa. De la glumiţe despre tot felul de comunicate pe care le primesc ei zilnic, la tipuri de atitudini bune sau rele pe care le au alţi PR-işti vizavi de ei, aud o mulţime de “How to” şi “How NOT to” despre comunicarea eficientă.

4. Ştiu exact fiecare informaţie către cine trebuie trimisă, pentru că nu am doar o bază de date cu nişte nume de contact, ci o mulţime de prieteni despre care ştiu în ce domeniu activează şi cam despre ce le place să scrie. În modul acesta, e mai probabil ca informaţia pe care o trimit să fie transformată într-un articol şi publicată.

5. Atunci când organizez un eveniment şi invit presa să participe, nu chem nişte străini. Îmi invit prietenii la un eveniment organizat de mine sau pe care eu îl promovez. Dându-i o notă personală, şansele să participe sunt mult mai mari.

6. Atunci când lucrez cu o companie dintr-un domeniu nou, pe care nu l-am mai abordat, uneori trebuie să apelez la jurnalişti cu care nu am mai interacţionat. Dacă ajung la acel om prin recomandarea unui prieten din presă nu voi fi doar un nume din lunga listă de contacte. Voi fi o persoană care transmite o informaţie.

7. Acord exclusivitate pe diferite interviuri şi articole mai degrabă prietenilor decât necunoscuţilor. Pentru că ştiu cum scriu şi sunt sigură că informaţia va fi transmisă bine.

8. Jurnaliştii sunt, în general, oameni deschişi la minte, amuzanţi şi plini de viaţă. Cel puţin, cei pe care îi cunosc eu sunt majoritatea nişte prezenţe adorabile. Cand stau cu ei la o cafea, e ca şi cum aş avea în jur vreo trei-patru canale de ştiri interesante. Nu, nu vorbesc despre accidente şi babe care îşi omoară nepoţii cu lopata, decât dacă îi calcă foarte tare pe nervi în acel moment.

9. Pot să mă bazez pe ei cam întotdeauna. Sunt oameni parolişti şi de bun simţ şi nu iau în serios toate acuzele care li se aduc. Se supără doar pe politicieni când li se adresează cu apelative de prost gust. dar când zic că fac o treabă, sigur o fac.

10. De multe ori, discuţia cu un jurnalist te ajută să vezi şi cealaltă parte a poveştii. Poate mie, ca PR mi se pare interesant ce vreau să transmit, dar poate informaţia respectivă nu ar fi bună ca subiect de articol. Practic, mă ajută să aleg modul în care scriu un comunicat pentru a deveni articol.

Irish Public House şi Twitter

M-am bucurat mult când o bună prietenă a lansat o campanie de promovare pe Twitter pentru Irish Public House (despre cel din Timişoara, de lângă Tribunal vorbesc)  după ce vreo câteva luni bune,  şi eu, şi Bleau i-am făcut capul calendar despre importanţa promovării pe Twitter. Mi-a povestit şi despre rezultatele promovării.

Se pare că un impact vizibil asupra clienţilor finali îl are faptul că publică Meniul Zilei în fiecare dimineaţă şi oamenii merg să mănânce pentru că citesc pe Twitter despre el. Nu e vorba de un procent foarte mare de clienţi noi, dar este în continuă creştere. Un alt lucru benefic sunt promoţiile săptămânii, numite şi Cocktail-ul săptămânii. Oamenii votează pe Twitter între trei cocktail-uri. Cel mai votat devine băutura săptămânii viitoare şi se poate cumpăra la un preţ mult mai mic decât de obicei. Majoritatea celor care se implică în campania de votare pe Twitter devin şi clienţi în zilele de promoţie.

Mai mult, prin intermediul Twitter, pub-ul oferă o soluţie pentru persoanele foarte grăbite. Cei care ştiu că nu au la dispoziţie decât 10 sau 15 minute pentru a mânca, pot comanda pe Twitter mâncarea. În acest fel, atunci când ajung în Irish Public House, totul este pregătit. Practic, Twitter îi scuteşte de timpul de aşteptare.

Până acum, atât patronii cât şi Ildi sunt mulţumiţi de rezultate. Mai mult, pregătesc noi metode de interacţiune online cu posibili clienţi ai pub-ului. Aştept cu nerăbdare să văd despre ce este vorba.