Noaptea Devoratorilor de Publicitate 2011
După ce anul trecut am tras chiulul de la Noaptea Devoratorilor de Publicitate (prima ediție organizată în Timișoara pe care am pierdut-o) eram foarte aproape să ratez și anul acesta. Noroc cu Nebuloasa care, în bunătatea ei, a decis să împartă invitația primită de la Trilulilu. Mulțumesc, deci, pentru surpriza plăcută. Și, apropo de Trilulilu, mi-a plăcut că au fost singurii parteneri media care au pregătit câte un spot amuzant pentru fiecare dintre pauzele publicitare. Ceilalți parteneri au avut un singur spot pentru toate pauzele. Continue reading »
Social Media all inclusive la 999 euro
Întâi au fost mailurile cu oferte care vindeau adrese de e-mail. Apoi cele care vindeau link-uri, introducere în diverse directoare, campanii de comunicare sau marketing. Era doar o chestiune de timp până să ne trezim cu spam despre Social Media în Inbox.
Azi am primit un mail care mă amenință că studiile arată cum în 5 ani vor dispărea de pe piață companiile care nu se promovează în Social Media. Evident, nu se menționează care studii arată asta, nici despre ce fel de companii poate fi vorba. Ca exercițiu de imaginație, am stat și m-am gândit vreo câteva minute cum s-ar promova în Social Media o companie care vinde utilaje agricole către asociațiile de fermieri. Continue reading »
Unde scriu oamenii din Timișoara despre evenimente
Sunt aproape doi ani de când am început să urmăresc cu interes cam tot ce se întâmplă cu online-ul din Timișoara. Am văzut cum se nasc site-uri de evenimente, pagini pe Facebook, bloguri. Îmi place ce văd. Tot mai multă lume care are ceva de spus despre orașul ăsta începe să spună. Nu pot decât să mă bucur.
Mi-am propus ca, peste câțiva ani, să pot să spun oricui în lume că Timișoara are un cuvânt de spus în online-ul românesc. Sunt convinsă că se va întâmpla mai repede decât am estimat. Până una, alta vă recomand câteva link-uri pe care merită să intrați măcar săptămânal, dacă nu mai des, în cazul în care vreți să fiți la curent cu ce se întâmplă pe aici.
1. Fabricat în Timișoara (pagina Alexandrei)
2. Timișoara.ro
3. Pagina de Facebook: Timișoara (de-a lui Bleau)
4. Pagina de Facebook: Piața Unirii (tot de-a lui Bleau)
Eu pe astea le citesc și le apreciez. Voi pe unde citiți despre evenimentele locale? (și nu mă refer aici la site-urile de știri sau portaluri, deși de multe ori dau câte un ochi și pe Timișoreni.ro)
Muzeele din #timisoara pe online
În Timișoara asta a noastră avem șapte muzee destul de mari, care spune fiecare o poveste despre trecutul Banatului. Fiecare în felul lui este o comoară. Avem Muzeul Banatului, Muzeul de Artă (Palatul Baroc), Muzeul de Artă Bisericească (la Biserica Sârbească), Muzeul de Istorie Bisericească (la Romano-Catolici), Muzeul Militar, Muzeul de Artă Religioasă (al Ortodoxiei Românești) și Muzeul Satului Bănățean.
Acum, eu le-aș vizita pe toate, că în 8 ani de când sunt aici nu am apucat să văd decât 4 din ele. Aș fi vrut să dau o fugă pe la cele cu specific religios în weekend. Nu-s eu deloc bisericoasă, dar istoria Bisericii mi s-a părut întotdeauna fascinantă.
Ca un geek ce sunt, am zis să-mi caut pe internet câteva date despre orar, prețuri, condiții etc. Problema e că numai trei dintre ele au site-uri. Celelalte apar menționate pe diverse portaluri, dar nu găsesc nici informații despre orar, nici despre prețuri.
De unde să știe bietul turist ce să vadă, unde să se ducă dacă noi nu ne lăudăm cu ce avem? Poate ar trebui să înceapă și muzeele noastre să se promoveze online. Ar putea începe cu câte un site drăguț. Numa’ zic.
Apahida, unguroaicele și ospitalitatea
Am reușit cumva să mă ard la mâna dreaptă azi. Groaznic, mai ales pentru o persoană care tastează zilnic câte 8-10-12 ore. Fiind singură acasă, am tras un urlet din fundul grădinii și m-am liniștit. Bine că mi-am adus aminte de un leac băbesc și, după ce mi-am ținut mâna în apă rece vreo câteva minute, am tăiat un cartof crud și l-am pus pe rană. Cu ocazia asta mi-am amintit de o chestie de când eram prin primii ani de facultate.
Brambuream mult pe vremea aia. Împreună cu un prieten, ne umpleam rucsacii cu ceva haine, câteva sandwich-uri și plecam să descoperim locuri prin țară. Am ajuns la un moment dat la Apahida. Ne plăcea nouă cum sună și că e prin zona Cluj, unde urma să și vizităm vreo doi cunoscuți. Drum cu trenul, somn pe apucate, niște frig de sfârșit de octombrie, tot tacâmul. Într-un final, ajungem și la Apahida.
Nu cunoșteam pe nimeni acolo. Am zis să dăm o tură prin sat comună și pe urmă să vizităm împrejurimile, că s-au descoperit în zonă ceva cimitire celtice și morminte de-ale goților. Dar a început o ploaie torențială, cum numai în zona Clujului găsești. Ne-am adăpostit la birtul satului și-am zis să bem un ceai fierbinte până trece ploaia.
În birt, noi, crâșmarul-localnic neam de neamul lui, vreo patru moși beți criță și nevasta crâșmarului. Când ne-a văzut femeia uzi până la piele, cu bagaje în spate și cu ceai în față ne-a oferit o ciorbă. Așa, din partea casei. Bună ciorba, ca la mama acasă, că și mama și crâșmărița sunt unguroaice pe la origini. După ciorbă ne-am oferit s-o ajutăm să crape niște lemne și să încingă focul. Toate bune și frumoase până la partea în care trebuia întors jarul cu un vătrai. Pun eu mâna vitejește pe vătrai și dintr-o dată îmi dau lacrimile. Ardea așa rău c-am crezut că îmi prăjește toată mâna, nu numai pielea din palmă.
Crâșmărița a fost cea care m-a învățat leacul din bătrâni cu cartoful crud pe rană. Mai bun ca orice alifie și mai sănătos decât orice cumperi dintr-o farmacie de oraș. Până am mai stat noi la o poveste să se oprească ploaia, am mai băut o bere și am mai ajutat crâșmarul să strângă lemnele s-a făcut cam noapte. Crâsmărița, suflet mare, ne-a poftit să stăm la ei până a doua zi, că ei i-s dragi copiii care vor să știe istorie. Ne-a hrănit, ne-a dat pat de dormit, ne-a făcut dimineața cafea și-a pus la pachet și două sandwich-uri, s-avem pe drum. Mare femeie. Zic s-o cinstesc c-o bere, că uite cum încă îmi prinde bine sfatul ei.
Și că tot vorbim de bere, alți oameni ospitalieri s-au gândit să cinstească cu niște bere și niște mici timișorenii sau oamenii care or fi prin Timișoara în weekend-ul ăsta. Cică tratează omenia cu ospitalitate. Zic să citiți despre asta, că o bere și-un mic n-au făcut rău nimănui până acum.
Antreprenorul cu figuri de Businessman
S-au trezit unii să se dea deștepți. Azi toată lumea e antreprenor, că e la modă. Răsar ideile de afaceri mai ceva ca ciupercile după o zi ploioasă de mai. Se bat toți cu pumnul în piept că ei fac și dreg și se îmbogățesc cât ai zice ”pește”. Sau ”antreprenor”.
Fac ei cum fac și ajung să strângă niște fonduri, să-și pornească minunata idee (care, între noi fie vorba, de cele mai multe ori e luată cu copy/paste din altă parte sau furată cu nesimțire de la ceva cunoscut cu gura mai mare și capul mai înghesuit) și ajung uneori chiar să-și facă o echipă de oameni care să-i ajute. Totul frumos până aici. Vine și primul succes, prima laudă, primul proiect cu încasări de peste 10.000 de euro.
Mno, de aici se împute treaba. Că banii ăia nu-s încasați cu unicul scop de-a plăti vacanțe în alte țări, prezența la evenimente care mai de care mai mondene (că doar dă bine la imaginea ta să te vadă lumea peste tot, nu?) sau de-a cumpăra gadget-uri cu care să se laude antreprenorul minunat și îmbogățit pe spatele și munca lui (ce contează echipa din spate?) în câteva luni.
După primul succes începe să se autointituleze profesionist și om de afaceri, se pune la același nivel cu oameni care sunt în industria lui de ani de zile și face consultanță gratuită și degeaba oricui îi pune în mână un microfon. Ce mai contează că arată penibil din afară? Oricum, altcineva decât cei care chiar sunt specialiști în domeniul lui nu ar înțelege că aberează încontinuu. E un bun comunicator, dar comunică doar rahaturi. Lasă că proștii nu se prind de subtilități din astea.
În plus, se bazează pe echipă să-i facă toată munca. Doar el e prea ocupat cu păstratul imaginii de antreprenor de succes. Muncesc proștii de dimineața până seara, că doar de-aia sunt plătiți. Să vină ei cu idei noi, că domnul antreprenor nu mai are timp. Să facă ei munca pe proiecte, că doar domnul antreprenor e plecat cu alte treburi. Să-și găsească singuri și surse de finanțare, că domnul antreprenor uită să-i mai și plătească. Nu se gândește cât își permite să se întindă și când se vede în imposibilități de plată, dă vina pe clienți.
Nu e el de vină că nu s-a gândit la timp ce costuri are să întrețină o echipă. Nici că nu a făcut un calcul înainte să plece la ultimele evenimente de la care nu putea să lipsească. Clienții sunt vinovați că întârzie plățile. Doar n-ar trebui să se gândească el în perspectivă și să ia decizii conforme cu evoluția pieței și cu bugetul lui? El e antreprenor de succes și toată treaba lui e să zâmbească frumos la evenimente și să lucreze la imaginea companiei. De managementul ei să se ocupe alții. Care alții, nu se știe și nici nu se preconizează că se va ști.
*Orice asemănare cu antreprenorul din tine nu este deloc întâmplătoare. Dacă te simți măcar la una sau două chestii de mai sus, bravo ție. Înseamnă că nu-i totul pierdut și mai există o șansă să fi auzit de bun simț sau conștiință. Acest articol se vrea a fi un fel de pamflet și te rog să-l tratezi ca atare.
PS: Pentru ca unii să nu înțeleagă prostii, povestea mea cu antreprenorul cu fițe de businessman începe cu ceva timp în urmă. Mai multe detalii se găsesc și aici.
TEAMișoara
S-a tot discutat în ultima vreme despre cum noi, comunitatea de online din Timișoara suntem ca o gașcă mare de prieteni. Acum, perspectiva mea, de om care trăiește aici, în minunata Timișoară e una foarte personală. Petrecem mult timp împreună chefuind, dar atunci când vine vorba de muncă, apoi muncim cot la cot până iese treaba bună. Și iese de fiecare dată excepțional. Să luăm, spre exemplu, 30 de zile de evenimente, de săptămâna asta începând.
A fost conferința Marketing NOW, susținută de Nicolae Naumof. Proiectul aparține lui Alex Blogu și Bogdan Cristea, cunoscuți ca Alterna. Dani Sima și Casandra i-au ajutat cel mai mult pe partea de răspândire a veștii și evenimentul a fost unul foarte viu, plin de discuții și cu multe idei.
Urmează un follow up la Conferințele The Next Web din Amsterdam. Chiar dacă la locul faptei au ajuns doar Adi și Bleau, nu țin toată știința pentru ei. Ne întâlnim luni la 19:00 în Funky, să învățăm împreună ce spun alții mai deștepți ca noi la conferințele europene. Pentru că suntem o echipă frumoasă, Crina și cu mine ne ocupăm cu răspânditul știrii că se va întâmpla întâlnirea de Follow Up.
Vinerea viitoare, în 21 mai, de la 18:00, ne strângem în Unirii să citim și să împărțim cărți cui o vrea. Lecturi Urbane vine pentru prima dată în Timișoara, dar echipa cu care lucrez pe eveniment este atât de frumoasă și de bine închegată, încât am impresia că facem evenimente de genul ăsta dintotdeauna și mi se pare totul foarte simplu. Nebuloasa scrie încontinuu întru răspândirea veștii, Raul vine cu tot felul de idei bune, Ovi a făcut o frumusețe de afis, Cori s-a ocupat de cutiile în care vom colecta cărți. Sunt mari de tot cutiile astea și mi le-aș dori pline ochi pe toate trei. Ba, scuze, patru. Că Bleau se ocupă să avem o cutie și în Cărturești de luni începând.
Că tot vorbim de cărți, pentru cine nu știe deja, lunar avem și Schimb de Cărți în Timișoara. Andra se ocupă de asta și reușește cumva să strângă în fiecare lună pasionații de lectură, printre care Richie, Tomata, Anda, Dora, Răzvan, Izabela și alții care o susțin și o ajută atunci când e necesar.
Vine încă o ediție de TweetMeet, (în 4 iunie, la 18:00, în Fratelli – despre locul de desfășurare, mai multe într-un articol viitor) care nu s-ar putea întâmpla fără Alex moderator de discuții (că mie îmi place să fiu maestru de ceremonii, mai mult decât să vorbesc oamenilor, oricât de ciudat ar părea), fără statisticile lui Cristi și fără ca Eleny să-și bage codița în punctele esențiale.
Cristi Teichner, Alex și cu mine pregătim o întâlnire despre viitoarea ediție de Startup Days, că deja toată lumea ne întreabă când se va întâmpla. Alex și Cristi au fost de părere că, dacă tot iubesc eu atât de mult oamenii și comunicarea, să-mi facă un cadou de ziua mea: 40 de oameni la un loc, muncind împreună într-o cabană în mijlocul naturii. Așa că, de ziua mea, în primul weekend din octombrie, primesc a doua ediție de Startup Days. Sunt mai mult decât entuziasmată.
Pe lângă asta, e musai să precizez fetele din presă (Alexandra, Roxi, Andra și Alina) cu care seara ne chefuim, dar care ziua scriu frumos despre toate evenimentele pe care noi, comunitatea, le facem. Sunt un fel de cronicari timișoreni care scriu o pagină de istorie.
La final, trebuie precizați băieții care, tehnic vorbind, fac totul posibil în online. Trebuie să avem site-uri funcționale, căi de comunicare eficiente, pluginuri care să facă tot ce ne trece nouă prin cap, progrămele și gadgeturi complicate, design drăguț la toate, logo-uri și sigle de calitate, afișe care să atragă. De asta se ocupă dragii noștri Dan, Horia, Tudor, Cosmin, Andrei, Ovi, Cristi și, mai nou, învățăcelul Raka (căruia îi doresc să devină cel mai bun programator).
Creștem împreună și creștem frumos. De-asta ne văd toți ca pe o gașcă mare, veselă și unită. Pentru că asta suntem. O gașcă de oameni frumoși care cresc, muncesc și se distrează împreună în fiecare zi. Pentru că putem și pentru că ne place să fim TEAMișoara.
OSUT te invită la rEvolutie!
Dacă ești țimișorean și încă nu ai auzit de StudentFest, e momentul să știi. Dacă ești din orice alt oraș românesc și te uiți mirat la ce scriu aici, ia primul tren și hai să afli. Pentru că StudentFest nu e doar un festival studențesc de artă. E o mișcare a tinerilor din toată țara și nu ai voie să lipsești de la el.
De azi până duminică, OSUT te invită la rEvoluție și îți dă pe tavă doza de cultură de care ai nevoie.
8 secțiuni – arte, arhitectură, fotografie, muzică, film, teatru, literatură şi publicitate
14 locuri unde se întâmplă workshop-uri, vernisaje, prezentări, conferințe, lansări și alte evenimente, în Timișoara
Robert Șerban, Nicolae Naumof, Dragoș Muscalu, Bogdan Sărătean, Radu Paraschivescu, Andrei Pungovschi și alții vin să îți arate o altă față a educației și artei contemporane.
Totul e gratuit și extrem de rEvoluționar. mai jos, un program cu tot ce se întâmplă. Va fi o săptămână plină, deci grijă cum îți faci programul. Ne vedem la rEvoluție!
Yugoslavia – o mică Serbie în mijlocul Timișoarei
Trăiesc în Timișoara de aproape 8 ani deja. De ceva timp mă tot bat cu pumnul în piept că am ajuns să cunosc toate localurile care ar merita cunoscute. Ei, uite că a trebuit să vină tocmai un om din Cluj să-mi dovedească contrariul.
L-am cunoscut pe Andrei Crivăț la Timișoara, cu ocazia unui eveniment la care am participat amândoi. Eram foarte curioasă să văd ce fel de om e, deoarece auzisem o mulțime de lucruri despre el. Cel mai important era că gătește divin. Și am ajuns să confirm chestia asta. Da, într-adevăr gătește cum numai Adi Hădean mai știe. Un alt lucru deosebit e că-i plac sârbii. Toți. Cei din Serbia, cei din România, cei de peste tot. Și îi plac atât de mult încât le-a împrumutat o mulțime de obiceiuri.
Era normal să cunoască și specificul culinar al oamenilor ăstora. L-am cunoscut, deci, într-un restaurant sârbesc. În Timișoara. Cum ziceam, credeam că știu toate locurile frumoase din orașul care m-a adoptat. Dar, se pare că n-a fost chiar așa.
Yugoslavia, restaurantul despre care vorbesc, e un loc excepțional. De când intri parcă treci într-o altă lume. Decorurile și atitudinea ”gospodinilor” care se ocupă de restaurant te trimit undeva înapoi în timp, într-o lume cu miros de nostalgie, așa cum zice și Andrei.
Despre mâncare, nu am cuvinte. Eu am încercat de două ori, de fiecare dată la recomandarea lui Andrei. Nu cred că se mai găsește în Timișoara o ciorbă de văcuță mai bună ca în Yugoslavia. Dar, să lăsăm expertul să vorbească. Azi, Andrei a făcut o recenzie despre Yugoslavia pe eBucataria.ro. A pus atât de multă pasiune în ce-a scris, încât orice alte completări nu și-ar avea rostul. Vă invit să-i citiți articolul și, bineînțeles, ne vedem la prânz în Yugoslavia când mă întorc acasă.
2010: somn, ordine și mycash.ro
Pentru 2010 nu mi-am făcut planuri mărețe. Nu vreau să cuceresc online-ul, să-mi cumpăr 10 case sau să candidez la președenție.
Mi-am propus în schimb trei lucruri esențiale: să dorm normal (6 ore pe noapte, subliniez…noapte), să-mi disciplinez stilul de lucru (că momentan chiar nu-mi permit o secretară) și să-mi pun finanțele la punct. Acum, dacă cu somnul am emoții mari, cu celelalte două obiective lucrurile par a fi mai roz.
Noua agendă și cheful de lucru mă ajută să înlocuiesc cu succes o secretară. Cel puțin AZI m-am descurcat de minune. Pentru a-mi ordona finanțele am început să folosesc myCash.ro. Care e chiar mai bun decât o secretară. Îmi place că, spre deosebire de alte softuri pentru administrarea finanțelor, myCash.ro e foarte atent la detalii. Poți genera categorii de încasări și cheltuieli. Cu ajutorul categoriilor faci grafice care te ajută să ai o imagine clară a situației tale financiare. Pentru că e online, vezi de oriunde ce bani ai cheltuit și pe ce. Include un convertor valutar, o secțiune separată pentru evidența împrumuturilor pe care le dai/faci, un calculator al economiilor din ultima lună și un fel de reminder pe care îl poți programa singur, în cazul în care crezi că există posibilitatea să uiți de anumite plăți.
Softul are și o variantă de mobil care mie îmi va prinde tare bine. Sunt zăpăcită din fire și de foarte multe ori uit să notez chestii. Varianta de mobil mă scutește de a ține minte inutil până ajung acasă pe ce am stricat banii.
Să nu uit: mycash.ro e un serviciu gratuit. Nu trebuie să downloadezi nimic, să instalezi nimic sau să plătești ceva. Trebuie doar să-ți faci un cont și gata. Dintr-o dată, viața fără secretară nu mai pare așa înfiorătoare.
Recent Comments
