Geekmeet 24 – rezultate după 8 ore de muncă

Revin cu detalii despre Geekmeet 24. Echipele, toate trei, s-au mișcat chiar bine și au lucrat cu spor la proiectele lor.

La ora 16:30, așa cum a promis, Echipa Bibliotecha avea un produs funcțional. Trei features importante implementate, un design aproape gata și al patrulea feature deja în lucru, zic că-i treabă bună. Au cooptat-o pe Georgiana Gruia pentru partea de copywrite și deja e aproape gata și asta. Practic, mai au de implementat cam 1/3 din proiect și de terminat designul. Se mișcă bine și rapid. Probabil vor fi primii care vor avea nevoie de Cătălin Ilea, omul care se ocupă de testare și optimizare.

La proiectul pentru bicicliști (Check) am rămas cel puțin 10 minute admirând designul. E verde și drăguț, dar nu vă pot spune mai multe încă. I-am promis lui Cristi Teichner că păstrez secretul până mâine la lansare. Au muncit și la partea de back-end, acum încep să lucreze la  implementarea designului. Au câștigat un nou membru, Dan Damian, care o să-i ajute cu partea de implementare. Estimează că până mâine la prânz e gata tot proiectul. La cum arată lucrurile, îi cred pe cuvânt.

2% Pentru Voi lucrează pe mai multe fronturi. Până acum au cam 40% din proiect gata. Asta din cauză că au petrecut puțin mai mult timp decât ceilalți pentru a stabili exact ce și cum vor să comunice. De acum lucrurile vor merge mai repede și estimează că se vor încadra în timp. Designerul e în plin proces de creație, Judith lucrează de zor la partea de programare împreună cu Nicu, iar Șandru și fetele de la Pentru Voi au terminat deja partea de copywrite.

Să nu credeți că lăsăm oamenii să lucreze și nu avem grijă de ei, țin să menționez că le-am oferit logistică și sucuri din partea Porsche Timișoara și, acum câteva minute au ajuns și niște sandwich-uri delicioase de la Lucas Super Sandwich. Nu mai fac încă o pauză de masă, mi-a ajuns pizza de la prânz, dar las oamenii să mănânce și să se relaxeze 15 minute (asta dacă pot să-i scot cumva din fața calculatoarelor).

Per total, proiectele se dezvoltă frumos, oamenii lucrează de zor și mâine pe la prânz cred că vom avea ceva funcțional, bun de arătat populației. Mai aveți de așteptat o zi până să vedeți ce s-a lucrat, dar mai trag eu cu ochiul pe la fiecare echipă si vă povestesc cum stau treburile.

Am cunoscut și copii deștepți

Am avut ocazia în ultimul an să cunosc comunitatea de bloggeri timișoreni. Îmi plac. Unii mi-au devenit prieteni, unii colegi de casă, alții colaboratori. Pe câțiva încă nu-i cunosc prea bine, dar este destul timp să interacționăm mai mult. Sunt mulțumită că i-am întâlnit. Am observat că nu avem în grup niciun minor. Adică, suntem o gașcă frumoasă. dar, când îmbătrânim, cine va mai scrie pe bloguri în Timișoara?

Acum vreo doi ani am descoperit blogul unui elev (care cred că de curând a devenit student). Mi-a plăcut că folosește online-ul pentru a-și promova poeziile. Pe Șerban îl puteți citi aici. Prin ianuarie 2010 l-am cunoscut și pe Andrei. Avea deja 19 ani pe atunci dar am aflat că e online de ceva timp. Să nu uit de Nico, cea mai tânără din gașca de bloggeri.

Am avut norocul să descopăr niște timișoreni tineri care fac chestii minunate, fiecare în domeniul lui. Mi-ar plăcea să cunosc și alții. Și când zic tineri, vreau să zic foarte tineri, sub 19-20 de ani. Dacă aveți recomandări, le aștept cu mare interes.

Ahoi!

Multumesc pentru tot!

Sunt copleșită. Cam asta e tot ce pot să spun acum despre Timișoara Noastră. După trei zile pline de oameni frumoși și descoperiri minunate despre Timișoara, cu ochii împăienjeniți de somn, nu mă pot opri din citit articole și admirat poze despre eveniment.

Mulțumesc tuturor participanților pentru că ne-au ajutat (pe mine, Nebuloasa și Dani Sima) să facem din eveniment un lucru minunat. Las mai jos tot ce-am găsit eu scris până acum (Mersi Cristi de ajutor la colectat link-uri). To be updated!

Ze movie! de pe FTR.ro – http://bit.ly/cSSbWF

Ce s-a scris înainte

1. Ne dăm prin Timișoara – Ovi Sîrb
2. Umblăm hai hui prin Timișoara noastră – RichieTM
3. Timișoara noastră – Andrei Crivăț
4. Prin Timișoara noastră – Boghi
5. Prin Timișoara noastră – Alex Bleau
6. Timișoara noastră – CristinaTM
7. Prin Timișoara noastră – Cristi Sitov
8. Timișoara noastră, mai mult decât un oraș – Nebuloasa
9. Timișoara noastră își așteaptă oaspeții – Dan Pătrașcu
10. Prin Timișoara noastră – Lilișor
11. No hai la… Timișoara – Diana Câmpean
12. Timișoaaa-aaara – Miruna Moldeț
13. Cum un DA te poate schimba (și nu numai la nuntă) – Ana Bulgăr
14. FTR.ro pleacă în weekend la Timișoara – FTR.ro
15. Timișoara, grijă mare! – Adi Dragoș
16. Bloggerii redescoperă Timișoara – Andra Jebelean
17. O excursie de-o zi – Daniel Sima

Ce s-a scris după

1. Turist în Timișoara – Adelina
2. Timișoara pas cu pas – RichieTM
3. Timișoara noastră. Epilog – Boghi
4. De ce să vii prin #timisoaranoastra – Dan Deceblog
5. Timișoara noastră 6-8 august 2010 – Oradeanul.com
6. Marea timișorenizare – TVdece
7. Prin #timisoaranoastra – Tomata cu Scufiță
8. Din #timisoaranoastra – Ovi Sirb
9. Musafir acasă – Ovi Sirb (2)
10. Maka a văzut #timisoaranoastra – Makavelis
11. Turism în Timișoara – Cristi Sitov
12. Timișoara noastră – La INfinit
13. O samă de vorbe – Adi Dragoș
14. Timișoara e mai frumoasă când ai cu cine să o redescoperi – Dan Pătrașcu
15. Domnișoara Timișoara rafinată din 1900 până azi – Foc de Ganduri
16. Povești de prin Timișoara noastră – Elena Pochia
17. Clădirile istorice din Timișoara – Lilișor
18. Virtual Insanity – Dan Necșa
19. Ghid în Timișoara. The follow-up – Dan Cărămidariu
20. Prin Timișoara – Sirg
21. Timișoara promovată-n blogosferă – Raimondo
22. Prin Timișoara mea – Milorad
23. Timișoara, oraș de dor – Cami Deme
24. Timișoara noastră – arhitectura oamenilor frumoși – Nebuloasa
25. #timisoaranoastra – Ana Bulgăr
26. Prin Timișoara (noastră) – Sora (primul ei articol pe blog!)
27. Timișoara în 7 ore – Daniel Sima
28. Mini revoluția turistică începe la Timișoara – Diana Câmpean
29. Cum m-am reîndrăgostit de Timișoara – Crina Dragomir
30. Cum e timișoreanul adevărat – Lilișor
31. Timișoara – Andrei Crivăț
32. #timisoaranoastra – Miruna Moldeț
33. De ce să vizitezi Timișoara – Sirg
34. La mine n-o să vedeți niciodată poze cool #timisoaranoastra – oradeanul.com
35. România este un labirint – Adrian Ciubotaru
36. Cum m-am reîndrăgostit de Timișoara II – Crina Dragomir
37. Experiența Timișoara Noastră – Alexandru Bleau

Ce s-a scris în presă

1. Tion.ro – Bloggeri din întreaga țară s-au plimbat ”Prin Timișoara noastră”
2. Tvt89 – Prin Timișoara noastră
3. Agenda.ro – Prin Timișoara noastră cea de toate zilele cu bune și cu rele
4. Fabricat în Timișoara – Ne-am plimbat prin Timișoara noastră
5. Timisoara.ro - Timișoara, atracția bloggerilor
6. Bănățeanul – Bloggerii își propun să redescopere potențialul turistic al Timișoarei
7. Evenimentul Zilei - Timișoara prin ochii bloggerilor
8. Viajoa.ro – Să vizităm Timișoara, așadar
9. Pescurt.ro – Bloggerii își propun să redescopere potențialul turistic al Timișoarei
10. Banatul-turistic.ro – Întâlnirea bloggerilor, Timișoara 7 august
11. FTR.ro – Aproape 10 lucruri bune pe care le înveți la Timișoara
12. Adevărul de seară Timișoara – varianta print
13. Adevarul.ro – Bloggeri din toată țara au stabilit un traseu turistic online pentru capitala Banatului
14. Opinia Timișoarei – Bloggerii din toată țara descoperă Timișoara
15. Viajoa – Mergeți și voi la Timișoara

Poze

1. Oradeanul.com
2. Andrei Crivăț
3. Nebuloasa
4. Liliana Ianculescu
5. Tomata cu Scufiță (Facebook)
6. Radu Beligăr
7. Cristi Sitov
8. Diana Câmpean (Facebook)
   

Adevărul e că am un zâmbet mare pe buze și un suflet plin cu amintiri frumoase și oameni deosebiți. Mie mi-au murit toate celelalte cuvinte. Fiți pe fază, că Nebuloasa e mai inspirată azi.

Muzeele din #timisoara pe online

În Timișoara asta a noastră avem șapte muzee destul de mari, care spune fiecare o poveste despre trecutul Banatului. Fiecare în felul lui este o comoară. Avem Muzeul Banatului, Muzeul de Artă (Palatul Baroc), Muzeul de Artă Bisericească (la Biserica Sârbească), Muzeul de Istorie Bisericească (la Romano-Catolici), Muzeul Militar, Muzeul de Artă Religioasă (al Ortodoxiei Românești) și Muzeul Satului Bănățean.

Acum, eu le-aș vizita pe toate, că în 8 ani de când sunt aici nu am apucat să văd decât 4 din ele. Aș fi vrut să dau o fugă pe la cele cu specific religios în weekend. Nu-s eu deloc bisericoasă, dar istoria Bisericii mi s-a părut întotdeauna fascinantă.

Ca un geek ce sunt, am zis să-mi caut pe internet câteva date despre orar, prețuri, condiții etc. Problema e că numai trei dintre ele au site-uri. Celelalte apar menționate pe diverse portaluri, dar nu găsesc nici informații despre orar, nici despre prețuri.

De unde să știe bietul turist ce să vadă, unde să se ducă dacă noi nu ne lăudăm cu ce avem? Poate ar trebui să înceapă și muzeele noastre să se promoveze online. Ar putea începe cu câte un site drăguț. Numa’ zic.

Lectură plăcută!

Am crescut într-o casă care avea o grădină plină de flori și pomi. Nu prea mi-a plăcut niciodată să stau închisă în camera mea. Poate și din cauză că pe geam vedeam frumusețea de grădină și râul care trecea prin marginea ei. De multe ori, vara, îmi luam o pătură și mergeam să citesc afară. Un deliciu. Am petrecut ore întregi din vacanțele de vară citind la umbra unui măr bătrân.

Când m-am mutat în Timișoara nu am mai avut grădină. Așa că am început să citesc în Parcul Rozelor și, mai apoi, în Piața Unirii. Îmi amintesc și acum cât de plăcut am rămas impresionată să văd că și alți oameni citesc pe bănci sau pe iarbă în parcuri. Cam în aceeași perioadă am dezvoltat și obiceiul de-a citi în tren. Fiind studentă la Litere aveam foarte mult de citit și am învățat să folosesc timpul petrecut în tren, pe drum către casă și înapoi, citind.

Spre sfârșitul anului trecut am auzit de inițiativa lui Adrian Ciubotaru de a face Lecturi Urbane. M-am simțit foarte aproape de proiect. M-am regăsit în omul descris de Adi: cel care citește în spații neconvenționale, eliberat dintre cei patru pereți ai sălii de lectură sau a camerei de acasă și care încurajează și pe alții să i se alăture.

Cum văd eu Lecturile Urbane? Ca un îndemn la a (re)descoperi lectura. Dacă eu citesc și lângă mine pe bancă stă un om care se uită mirat la mine, îi pot da o carte și-l pot încuraja să citească și el. Dacă din 100 de oameni pe care îi întâlnesc de-a lungul timpului prin parcuri măcar 1 va începe să citească sunt foarte fericită și consider că mi-am atins scopul.

Poate nu toți cei pe care îi întâlnesc vor citi cărțile pe care le primesc. Poate, peste ani, un copil căruia i-am dat un volum din ”Povești nemuritoare” va vorbi cu alții despre cartea pe care a primit-o. E foarte posibil să n-o citească niciodată. Dar, poate, cineva din anturajul lui va considera gestul o idee frumoasă și va deschide o carte inspirat de povestea prietenului său. Da, asta înseamnă o realizare.

De când organizez în Timișoara Lecturi Urbane împreună cu Nebuloasa, Alex și Dan am descoperit două lucruri foarte frumoase. În primul rând, am văzut că există oameni pasionați de citit care s-au oferit să ne ajute în inițiativa noastră de a încuraja lectura în parcuri și tramvaie. Nu m-am așteptat să găsesc atâta deschidere și atâta disponibilitate din partea multora. Am primit donații în cărți, am strâns în jurul nostru voluntari care să împartă cărțile împreună cu noi. În al doilea rând, am fost foarte plăcut impresionată când, cu ocazia celei de-a doua ediții, voluntarilor pe care deja îi cunoșteam s-au alăturat câțiva oameni pe care nu i-am văzut niciodată, pe care nu i-am cunoscut înainte, dar care s-au simțit și ei aproape de ideea proiectului.

Până la urmă nu numărul de voluntari implicați în proiect contează. Pot împărți cărți doi oameni, 20 sau 50. Contează către câți alții se transmite mesajul. Importanți sunt, așa cum spuneam mai sus, oamenii care observă gestul nostru și aleg să deschidă o carte.

Lectură plăcută, deci!

Lecturi Urbane la Timișoara

Mi-a plăcut ideea proiectului Lecturi Urbane de când am citit pentru prima dată despre el, anul trecut. O mână de oameni care cred că lectura poate primi multe forme și că orice spațiu e potrivit pentru a deschide o carte.

Prima ediție se întâmpla la București, în metrou. S-au strâns niște oameni, niște cărți și mult entuziasm și au făcut primul pas spre încurajarea cititului în spații neconvenționale. Acum, după ceva timp, în București există spații special amenajate pentru lectură. În peste 10 orașe din țară se organizează ediții locale ale Lecturi Urbane și, din luna mai începând, ideea a fost adoptată și de Chișinău.

Bineînțeles, Timișoara nu putea rămâne deoparte. Prima ediție am organizat-o în Piața Unirii, pentru că e un spațiu reprezentativ pentru oraș și un punct de întâlnire al multor pasionați de lectură. Pentru a doua ediție am ales tramvaiul, un alt element reprezentativ pentru Timișoara.Împreună cu echipa, am reușit să strâng vreo 200 de cărți, pe care vrem să le împărțim călătorilor din tramvai.

Cum se va desfășura? Ne întâlnim vineri, 16 iulie, la ora 18:00 în Piața Libertății, lângă stația de tramvai. Venim fiecare de acasă cu o carte de citit și luăm din cele 200 câte una sau două pe care le vom dona. Ne urcăm în tramvai și ne plimbăm cât avem chef (eu mă gândesc că va dura aproximativ 2 ore toată povestea). În timpul acesta, citim și împărțim cărți celor interesați. Destul de simplu aș spune eu.

Au mai rămas două zile până vineri și abia aștept să ne întâlnim, entuziaști ca de obicei. Dacă mai sunt oameni care vor să ni se alăture, tot ce trebuie făcut e să trimită un mail la adresa mea: cristina@prbeta.ro și să îmi lase niște date de contact. Ne vedem vineri!

Moment inspirațional

Uneori, când îmi pierd inspirația, răbdarea, cheful de muncă și energia am nevoie de un imblod. De un CEVA care să-mi reîncarce puțin bateriile. Cam ca o ciocolată care nu îngrașă, delicioasă și energizantă. Într-o zi din asta nenorocită, am primit de la un prieten filmulețul de mai jos. Vi-l las și vouă la o vizionare scurtă, că poate aveți uneori nevoie de el. Enjoy!

#tweetmeetCJ – o conferință cu hohote de râs

La câte emoții am avut înainte de a ajunge la Cluj, credeam că n-o să pot ține o prezentare fără bâlbe în veacul veacului. Cristi și Dani au avut însă grijă să mă binedispună în așa fel, încât am uitat complet că merg la Cluj cu treabă, nu numai de distracție.

Drumul a fost ca de obicei: plin de râsete, chiar dacă echipa timișoreană a fost puțin diferită de data asta. În loc să îi avem cu noi pe Raka și pe Dan, i-am avut pe Adi și Crina. Tot am râs tot drumul ca niște apucați. Cu ocazia asta am ajuns la concluzia că nu există excursie la Cluj fără chef și voie bună.

La City Plaza ne-au așteptat Crivăț și Lorand, organizatorii TweetMeet Cluj. La scurt timp și-au făcut apariția Psaico, unul dintre speakeri și ”copiii” de la TVdece. Tare faini oamenii ăștia. Plănuiesc în secret să-i fur și să-i aduc la Timișoara de tot.

Conferința a început cu hohote de râs (da, se râde mult de tot în mini excursia asta). Crivăț, moderatorul Conferinței, a susținut atmosfera prietenoasă și deschisă. Speakerii, oameni de online din Cluj, și-au pregătit lucruri interesante și au întreținut dinamica evenimentului. S-a discutat despre ClujLife, Servus Cluj, lansarea piesei ”La Mall” prin intermediul Trilulilu și despre TVdece. Mno, cum să vă spun, în timp ce Alina prezenta chestii deștepte despre campania de promovare de pe Trilulilu, creierul meu spunea încontinuu ”aripicante, aripicante” până mi s-a făcut foame.

Mai de bună voie, mai cu obligata, m-am văzut cumva și eu speaker, împreună cu Cristi. Am vorbit despre ce înseamnă Conferințele TweetMeet, ce vrem să facem cu ele pe viitor și cum le privim ca pe o franciză de acum înainte.  M-am trezit îmbărbătată de Zicu înainte de prezentare și am rămas instant fără emoții. Mare om! Și el și Florica, v-am mai spus?

Twitter ne-a făcut iar figuri și a cam aruncat cu balena Shamu după noi în timpul TweetMeet. Dar ne-am simțit foarte bine și fără să scriem pe Twitter tot ce s-a întâmplat pe acolo. Sala a fost una foarte frumoasă, cu multe prize, badge-urile au fost originale și oamenii – clujeni până în adâncul sufletului. Așa mi-s de dragi toți, că nici nu știu cum să exprim chestia asta.

Am cunoscut multe persoane din spatele conturilor de Twitter, l-am felicitat pe mister Covaliu pentru munca bună pe care a făcut-o cu contul de Twitter al Funky Cluj și am stat la taclale cu dragii mei prieteni Billy și Noemi. La wwwParty am reîntâlnit-o pe Nora, după 6 ani. Ce-mi place când revăd prieteni din copilărie. Și vai, vai cât de mult am râs împreună.

Mno cam atât despre Tweetmeet Cluj, că a început meciul Olanda – Japonia. Deja e 1-0. Go Olanda, go!

Antreprenorul cu figuri de Businessman

S-au trezit unii să se dea deștepți. Azi toată lumea e antreprenor, că e la modă. Răsar ideile de afaceri mai ceva ca ciupercile după o zi ploioasă de mai. Se bat toți cu pumnul în piept că ei fac și dreg și se îmbogățesc cât ai zice ”pește”. Sau ”antreprenor”.

Fac ei cum fac și ajung să strângă niște fonduri, să-și pornească minunata idee (care, între noi fie vorba, de cele mai multe ori e luată cu copy/paste din altă parte sau furată cu nesimțire de la ceva cunoscut cu gura mai mare și capul mai înghesuit) și ajung uneori chiar să-și facă o echipă de oameni care să-i ajute. Totul frumos până aici. Vine și primul succes, prima laudă, primul proiect cu încasări de peste 10.000 de euro.

Mno, de aici se împute treaba. Că banii ăia nu-s încasați cu unicul scop de-a plăti vacanțe în alte țări, prezența la evenimente care mai de care mai mondene (că doar dă bine la imaginea ta să te vadă lumea peste tot, nu?) sau de-a cumpăra gadget-uri cu care să se laude antreprenorul minunat și îmbogățit pe spatele și munca lui (ce contează echipa din spate?) în câteva luni.

După primul succes începe să se autointituleze profesionist și om de afaceri, se pune la același nivel cu oameni care sunt în industria lui de ani de zile și face consultanță gratuită și degeaba oricui îi pune în mână un microfon. Ce mai contează că arată penibil din afară? Oricum, altcineva decât cei care chiar sunt specialiști în domeniul lui nu ar înțelege că aberează încontinuu. E un bun comunicator, dar comunică doar rahaturi. Lasă că proștii nu se prind de subtilități din astea.

În plus, se bazează pe echipă să-i facă toată munca. Doar el e prea ocupat cu păstratul imaginii de antreprenor de succes. Muncesc proștii de dimineața până seara, că doar de-aia sunt plătiți. Să vină ei cu idei noi, că domnul antreprenor nu mai are timp. Să facă ei munca pe proiecte, că doar domnul antreprenor e plecat cu alte treburi. Să-și găsească singuri și surse de finanțare, că domnul antreprenor uită să-i mai și plătească. Nu se gândește cât își permite să se întindă și când se vede în imposibilități de plată, dă vina pe clienți.

Nu e el de vină că nu s-a gândit la timp ce costuri are să întrețină o echipă. Nici că nu a făcut un calcul înainte să plece la ultimele evenimente de la care nu putea să lipsească. Clienții sunt vinovați că întârzie plățile. Doar n-ar trebui să se gândească el în perspectivă și să ia decizii conforme cu evoluția pieței și cu bugetul lui? El e antreprenor de succes și toată treaba lui e să zâmbească frumos la evenimente și să lucreze la imaginea companiei. De managementul ei să se ocupe alții. Care alții, nu se știe și nici nu se preconizează că se va ști.

*Orice asemănare cu antreprenorul din tine nu este deloc întâmplătoare. Dacă te simți măcar la una sau două chestii de mai sus, bravo ție. Înseamnă că nu-i totul pierdut și mai există o șansă să fi auzit de bun simț sau conștiință. Acest articol se vrea a fi un fel de pamflet și te rog să-l tratezi ca atare.

PS: Pentru ca unii să nu înțeleagă prostii, povestea mea cu antreprenorul cu fițe de businessman începe cu ceva timp în urmă. Mai multe detalii se găsesc și aici.

TEAMișoara

S-a tot discutat în ultima vreme despre cum noi, comunitatea de online din Timișoara suntem ca o gașcă mare de prieteni. Acum, perspectiva mea, de om care trăiește aici, în minunata Timișoară e una foarte personală. Petrecem mult timp împreună chefuind, dar atunci când vine vorba de muncă, apoi muncim cot la cot până iese treaba bună. Și iese de fiecare dată excepțional. Să luăm, spre exemplu, 30 de zile de evenimente, de săptămâna asta începând.

A fost conferința Marketing NOW, susținută de Nicolae Naumof. Proiectul aparține lui Alex Blogu și Bogdan Cristea, cunoscuți ca Alterna. Dani Sima și Casandra i-au ajutat cel mai mult pe partea de răspândire a veștii și evenimentul a fost unul foarte viu, plin de discuții și cu multe idei.

Urmează un follow up la Conferințele The Next Web din Amsterdam. Chiar dacă la locul faptei au ajuns doar Adi și Bleau, nu țin toată știința pentru ei. Ne întâlnim luni la 19:00 în Funky, să învățăm împreună ce spun alții mai deștepți ca noi la conferințele europene. Pentru că suntem o echipă frumoasă, Crina și cu mine ne ocupăm cu răspânditul știrii că se va întâmpla întâlnirea de Follow Up.

Vinerea viitoare, în 21 mai, de la 18:00, ne strângem în Unirii să citim și să împărțim cărți cui o vrea. Lecturi Urbane vine pentru prima dată în Timișoara, dar echipa cu care lucrez pe eveniment este atât de frumoasă și de bine închegată, încât am impresia că facem evenimente de genul ăsta dintotdeauna și mi se pare totul foarte simplu. Nebuloasa scrie încontinuu întru răspândirea veștii, Raul vine cu tot felul de idei bune, Ovi a făcut o frumusețe de afis, Cori s-a ocupat de cutiile în care vom colecta cărți. Sunt mari de tot cutiile astea și mi le-aș dori pline ochi pe toate trei. Ba, scuze, patru. Că Bleau se ocupă să avem o cutie și în Cărturești de luni începând.

Că tot vorbim de cărți, pentru cine nu știe deja, lunar avem și Schimb de Cărți în Timișoara. Andra se ocupă de asta și reușește cumva să strângă în fiecare lună pasionații de lectură, printre care Richie, Tomata, Anda, Dora, Răzvan, Izabela și alții care o susțin și o ajută atunci când e necesar.

Vine încă o ediție de TweetMeet, (în 4 iunie, la 18:00, în Fratelli – despre locul de desfășurare, mai multe într-un articol viitor) care nu s-ar putea întâmpla fără  Alex moderator de discuții (că mie îmi place să fiu maestru de ceremonii, mai mult decât să vorbesc oamenilor, oricât de ciudat ar părea), fără statisticile lui Cristi și fără ca Eleny să-și bage codița în punctele esențiale.

Cristi Teichner, Alex și cu mine pregătim o întâlnire despre viitoarea ediție de Startup Days, că deja toată lumea ne întreabă când se va întâmpla. Alex și Cristi au fost de părere că, dacă tot iubesc eu atât de mult oamenii și comunicarea, să-mi facă un cadou de ziua mea: 40 de oameni la un loc, muncind împreună într-o cabană în mijlocul naturii. Așa că, de ziua mea, în primul weekend din octombrie, primesc a doua ediție de Startup Days. Sunt mai mult decât entuziasmată.

Pe lângă asta, e musai să precizez fetele din presă (Alexandra, Roxi, Andra și Alina) cu care seara ne chefuim, dar care ziua scriu frumos despre toate evenimentele pe care noi, comunitatea, le facem. Sunt un fel de cronicari timișoreni care scriu o pagină de istorie.

La final, trebuie precizați băieții care, tehnic vorbind, fac totul posibil în online. Trebuie să avem site-uri funcționale, căi de comunicare eficiente, pluginuri care să facă tot ce ne trece nouă prin cap, progrămele și gadgeturi complicate, design drăguț la toate, logo-uri și sigle de calitate, afișe care să atragă. De asta se ocupă dragii noștri Dan, Horia, Tudor, Cosmin, Andrei, Ovi, Cristi și, mai nou, învățăcelul Raka (căruia îi doresc să devină cel mai bun programator).

Creștem împreună și creștem frumos. De-asta ne văd toți ca pe o gașcă mare, veselă și unită. Pentru că asta suntem. O gașcă de oameni frumoși care cresc, muncesc și se distrează împreună în fiecare zi. Pentru că putem și pentru că ne place să fim TEAMișoara.