Tineretul sebeşesc pe bloguri

Acum  vreo câteva săptămâni s-a apucat Maka să caute bloguri de prin Alba, doar doar o reuşi să strângă oameni noi şi faini la blogmeeturi. Faină iniţiativă, dar vai şi-amar de ce-a găsit în bătătură.

Am zis că, dacă tot s-a apucat Ardealul din mine să-şi ceară recunoaştere, ar trebui să văd şi eu ce există în minunata grădină a tineretului sebeşesc (mno, mă, că i-am zis pe nume).

Să vorbim în cifre, că aşa-i frumos. Blogger indexează 114 bloguri din Sebeş. Dintre astea, vreo 20 sunt bloguri de DJ wannabe. Dacă toţi ajung să existe prin topurile MTV, cu mâna mea pun dinamită la ei la televiziune. Aproximativ 80% sunt bloguri fără niciun articol sau abandonate acum ceva timp. Cele mai multe au fost părăsite undeva prin februarie 2010. Nu ştiu ce s-o fi întâmplat atunci, dar ar merita investigat.

Şi acum, blogurile care merită citite cel puţin o dată.

1. Istoria Românilor – blog cu filme româneşti. Bună colecţie

2. Oana Ordean – blog foto. Drăguţ, nu cu cele mai bune poze din lume, dar pe drumul cel bun

3. Kristina Moga – handmade. Nu doar cercei şi brăţări, ci o gamă largă de outfit-uri şi accesorii

Mai merită menţionat blogul Ancăi, cred că cel mai vechi din Sebeş. Primul articol e scris în 3 iulie 2005. Totuşi, a fost abandonat la câteva luni după. Păcat, că aveam şi noi cu ce ne lăuda, dacă mai scria încă.

Bonus, doar pentru foştii şi actualii elevi ai Colegiului Naţional Lucian Blaga din Sebeş: iubitul nostru profesor Remus Neaga are blog. Îl ştim cu toţii de când preda fizică şi îi spuneam cu pasiune Tarzan. Ştiţi voi ce zic

A se observa că nu scrie nimeni un blog propriu-zis, deci nu prea am ce să comentez despre nimic. Ştiu că mai sunt pe wordpress câteva bloguri ale oamenilor plecaţi din Sebeş prin alte oraşe şi stabiliţi pe acolo, dar alea nu le iau în considerare aici, aşa cum nu-l includ nici pe al meu. Nu cu cei plecaţi şi neîntorşi acasă vreau să mă văd la o poveste.

Se pare că nici eu n-am cum s-o pun de-un blogmeet acasă. E bine că e Alba Iulia aproape şi că bloggerii albanezi sunt nişte faini. Tot cu ei beau vin fiert şi data viitoare, asta-i sigur.

Trei ani de blogmeet la Timişoara

Acum fix un an am fost la party-ul de 2 ani de blogmeet timişorean. Dan mi-a promis că va fi un chef pe cinste şi aşa a şi fost. Cunoşteam maxim 10 oameni acolo şi cu 4 dintre cei zece schimbasem mai mult de două vorbe la o cafea. Am avut eu o reţinere faţă de întâlnirile astea. Nu-mi dau seama acum de ce, pentru că oamenii sunt foarte de treabă şi, mulţi dintre ei mi-au devenit prieteni între timp.

Aseară am sărbătorit 3 ani de tm-99-blog. A fost un party cu prieteni noi şi vechi, cu oameni cunoscuţi şi mai puţini cunoscuţi (că ne-am trezit şi trollaţi la un moment dat, da’ despre asta aveţi detalii la Ovi pe blog). S-a consumat bere în cantităţi industriale, ca de obicei, s-a povestit despre tot ce era omenesc posibil şi ne-am sărbătorit cu un tort delicios oferit de Ottima.

Mi-a plăcut că pe tort ne-au pus avatarele de Facebook, deci că am trăit bucuria să-l văd pe Dan cum îşi împlântă un cuţit în ochi. Aşa, prieteneşte vorbind, că in real life nu-i frumos să te bucuri când prietenii îşi scot ochii.

Din ce s-a povestit aseară, am aflat că primul blogmeet a avut loc în 12 decembrie 2007 şi au participat 13 oameni. Acum am fost vreo 40.  18 veniţi pentru că ştiau de pe Facebook, Twitter sau bloguri şi încă 20 sunaţi direct de Dan. Vorba lui, marketingul direct încă funcţionează.

L-am avut cu noi şi pe proaspăt adoptatul Crivăţ (sic! să sufere Clujul că l-a pierdut) şi pe Sebi, care  e un obişnuit al casei la noi, la Timişoara.  Madame Dojo, care urmează să ne părăsească iar vreo 6 luni, ne-a povestit câte ceva despre cum se întâmplă lucrurile prin New York, Tomata ne-a bliţuit la greu şi Nebuloasa ne-a onorat cu o scurtă prezenţă, că încă se resimţea după drumul criminal de la Cluj.

Pe la 12 şi ceva am plecat să dormim, ca nişte copii cuminţi ce putem fi uneori, că majoritatea veneam după câteva zile grele de evenimente, colinde şi muncă.

Să ne vedem sănătoşi şi cu poftă de scris şi la anu’ şi peste mulţi ani. Că acum ne-am apucat de planuri de revelion şi ne simţim puţin hruşcalizaţi cu ocazia Crăciunului.

Poze găsiţi pe Facebook. Tot acolo e şi Ze List-ul de care s-a ocupat Richie, ca de obicei.

Blogmeet cu pac,pac!

Am jucat pac,pac! ultima dată acum vreo 10-12 ani. Îmi plăcea la nebunie, chiar dacă de cele mai multe ori trăgeam întâi o tură de bătăi pe bune cu băieţii să mă lase să joc cu ei. Că fetele nu se băgau la din astea, în general.

De dor ce-mi era, am vorbit cu Richie şi Dan să facem blogmeet-ul timişorean de luna asta la Laser Land-ul de la Mall, să înlocuim fumul din birturi cu fumul din arenă şi luminile galbene din Irish Pub  cu cele roşii ale puştilor de laser tag. Şi bine m-am gândit, ţinând cont că am fost vreo 25 de oameni să ne împuşcăm şi să facem febră musculară alergând timp de câte 20 de minute înspre baza inamică (scuze Cipri, ştim că nu era voie să alergăm, dar ne-a luat valul pe alocuri).

Pentru mulţi dintre noi a fost prima dată când am jucat laser tag. Aşa că prima tură am fost cam debusolaţi şi, echipa verzilor (în care erau mai mult băieţi) ne-au cam făcut praf. Dar ne-am revenit rapid. Am pus la cale o strategie de luptă şi în meciurile 2 şi 3 am condus detaşat. Să mai zică cineva că fetele nu-s bune la pac-pac.

Am dus un război continuu cu Richie şi Dan, cu care m-am împuşcat cel mai mult, dar am uitat să iau în calcul că ţi se scad puncte dacă eşti împuşcat de coechipieri. Deme, din propria mea echipă, m-a omorât de mai multe ori decât a reuşit Richie în 2 meciuri. Crunt!

Oricum, din echipa mea s-au remarcat Serginho, Tomata şi Milo, care au nenorocit baza inamică de vreo câteva ori bune. De Tomata am fost cea mai impresionată. Cred că pe ascuns se antrenează jucând Counterstrike.

Cum a observat şi Adi, nu ne-am văzut la faţă mai deloc în timpul meciurilor. E destul de mare arena aia încât să te poţi ascunde liniştit de ceilalţi şi să ataci de după colţuri. Dude, dacă tu nu m-ai văzut, nu înseamnă că n-ai murit pentru asta. Ia verifică listele de puncte, hehe.

Eu am de gând să mai merg la Laser Land, de cum îi trece Doinei febra musculară. Poate ne mai strângem o mână de oameni şi repetăm seara de duminică.

PS. Poze pe Facebook

Colinde, KFC si 2 ani de blog in Timisoara

Disclaimer: acest post va fi scris fara diacritice din motive tehnice. 

Am avut un weekend foarte plin.  Chiar daca acum stau in pat si ma uit la filme, ca m-a lovit o nenorocita de gripa, nu pot sa nu notez evenimentele care au avut loc.

Sambata dimineata am cantat colinde copiilor de la Centrul de Readaptare si Reabilitare Psihosociala de pe str Capitan Damsescu 53 Timisoara. O initiativa extraordinara, lansata de comunitatea bloggerilor timisoreni. Am pus mana de la mana pentru a aduce o bucurie copiilor  si le-am cantat cateva colinde, sa nu uite spiritul de sarbatoare. A contribuit si KFC cu cateva pachete. Mi-ar fi placut sa mai stam cu ei, sa ii cunoastem mai bine, sa simta ca nu sunt singuri.Poze la Tomata.

Tot sambata, spre seara, a avut loc prima conferinta KFC din Timisoara. Invitati au fost Sorin Tudor si Carmen Holotescu . S-a discutat despre tendintele in blogging si microblogging pentru 2010. Parerile au fost impartite. Unii sustineau ca presa scrisa se va transforma in una exclusiv online, altii au fost de parere ca presa scrisa isi are locul bine determinat si nu se afla intr-un real pericol. S-a mai vorbit despre tendintele de migrare dinspre platformele mari de social media catre unele targetate. Eu zic ca mai e cale lunga pana acolo, cel putin la noi, in Romania. Daca am fi avut si un microfon, conferinta ar fi fost de cinci stele, asa nu primeste decat 4 si jumatate. Am facut si cateva poze. Putine, ca eram destul de absorbita de discutie si nu m-am preocupat tare mult de altceva.

Sambata s-a incheiat in Beer & Bricks (despre care am doar cuvinte de lauda), unde am sarbatorit doi ani de blogging in Timisoara. Tequila, bere si un tort minunat adus de Richie au marcat momentul.  Pozele pe flickr. Ze listu’ pe tm99blog.