Să-i învățăm pe cei care vor să învețe

PRbeta

Când am ales Facultatea de Litere, am pornit la drum cu gândul că voi deveni, probabil, profesoară de Română. Doi ani mai târziu m-am răzgândit. Nu-mi plăcea dezinteresul total pe care l-am găsit la elevii cărora le predam în timpul practicii DPPD (formarea aia pe care o facem pe lângă un profesor deja practicant, cu multă experiență într-ale predatului de lecții). Am decis atunci că, orice aș face cu viața mea, cu siguranță nu voi alege să-mi bat joc de timpul propriu vorbind ca un radio stricat unor oameni care mă ascultă din obligație, nu pentru că așa au ales.

Zece ani mai târziu, mă găsesc în postura de formator ocazional al tinerilor care doresc să dezvolte o carieră în relații publice. Nu prea vorbesc din cărți. Consider că este datoria studenților să-și vadă de lecturile obligatorii de la școală și că ceea ce ar trebui să audă de la mine ține mai mult de practică decât de teorie. Oricum, s-o spun pe aia dreaptă, nici nu simt că e treaba mea să îi trimit la buchiseală. Cei care vor să învețe vor deschide de bunăvoie cărțile de specialitate. Ceilalți poate că ar trebui să se orienteze spre alte meserii, că nu-i obligă nimeni să fie toți specialiști în relații publice.  More

4 Comments

FEST-FDR 2015: Teatru, știință și arta de a îmbătrâni

Events, Timisoara

Sunt un consumator amator de teatru. Merg la spectacole fără a studia în cel mai mic detaliu istoria actorilor sau opera completă a regizorilor. Văd fiecare spectacol ca pe o nouă experiență și încerc să-l trec prin filtrele personale în primul rând. De-asta nu citesc niciodată recenzii decât după ce l-am văzut. Mi-e frică să nu-mi alterez cumva percepția asupra lui din cauza părerilor avizate.

Însă îmi place mult teatrul și merg cât de des pot la spectacolele din Timișoara. În perioade asta chiar am parte de mai multe decât de obicei. A 20-a ediție a FEST – FDR este în plină desfășurare la Timișoara, semn că s-a deschis sezonul de festivaluri din acest an. Modulul FDR (Festivalul Dramaturgiei Românești) include o secțiune specială, un festival în festival, The Art of Ageing – 1st European Theatre and Science Festival. More

No Comments

Cum alegem workshop-urile la care participăm

prioritizeOferta de workshop-uri și seminarii de tot felul este din ce în ce mai mare. Dacă în București fenomenul ăsta are deja câțiva ani buni, în Cluj sau Timișoara creșterea a fost semnificativă în ultimii doi ani. Acum, aproape săptămânal găsești câte un workshop de marketing/comunicare/PR. Destul de des mă întreabă oamenii la care dintre ele să participe și, mai ales, de ce.

Să investim cu grijă timpul și banii noștri

I-am sfătuit mereu să încerce să meargă doar la acele evenimente care chiar i-ar putea ajuta. Alea care aduc ceva nou din domeniu, sunt susținute de oameni cu multă experiență, care au realizat câte ceva notabil în viață și despre care au auzit într-un context profesional de calitate. Mereu am susținut că din cărți putem învăța și singuri, dar că experiența de lucru este cea care ne pune într-adevăr în fața unor probleme reale. Deci, avem ce învăța mai mult de la un om care a lucrat 10 ani într-un domeniu decât de la unul care a citit 50 de cărți despre subiect.  More

2 Comments

Chiar știi să zâmbești, București!

La Feminin

BsH8uihCQAIQSthÎn Banat și Ardeal există o prejudecată cu rădăcini foarte adânci care spune că străzile Bucureștiului sunt pline de gunoaie. Nu se referă doar la mucuri de țigări și ambalaje de tot felul care zac pe marginea trotuarelor, ci și la oamenii pe care îi întâlnești pe stradă. Vin rar aici, cel mult o dată sau de două ori pe an. N-am stat niciodată mai mult de o săptămână. De fiecare dată plec foarte obosită, dar cu o impresie bună și cu gândul că voi reveni și voi sta mai mult data viitoare.

Cred că contează foarte mult cum privim lucrurile. Eu am găsit pe stradă oameni care se opresc  să îmi ofere direcții atunci când mă pierd sau când nu știu ce metrou să iau, tăntici cu plase de Mega Image care știu mereu unde sunt cei mai buni covrigi din oraș și hipsteri cu eșarfe colorate care îmi arată cele mai obscure gherete cu cafea bună, pe care nu le-aș găsi altfel nici dacă mi-ar desena cineva o hartă. Nu mi s-a întâmplat până acum să întâlnesc pe cineva care să nu fie binevoitor sau care să facă mutre acre atunci când cer sau întreb ceva. More

7 Comments

PR Forum – un must pentru specialiștii în comunicare

Am lucrat ca freelancer mai mult de cinci ani. Mi-a plăcut confortul oferit de programul flexibil și de faptul că de cele mai multe ori puteam lucra noaptea. Nu mi-a plăcut, însă, că mereu am simțit lipsa colegilor cu care să pot face schimb de impresii și de informații din domeniu.

Cred că învățarea este un proces continuu, care începe dinainte să conștientizăm că suntem oameni și nu se termină niciodată. De aceea e important să fim mereu la curent cu tendințele și noutățile din domeniul nostru de activitate. Pentru mine asta înseamnă cel puțin două ore de citit siteuri de specialitate în fiecare zi și participarea periodică la diverse conferințe și seminarii. Schimbul de impresii este și el foarte important. Nu poți lua pulsul pieței stând izolat de lume, în zona de maxim confort. Putem fi foarte buni specialiști doar dacă creștem și învățăm mereu. More

No Comments

Unde-i partea plină a paharului?

La Feminin

tumblr_nbnlhw3nZo1rwnbtco1_1280Mă bucur că, în sfârșit, nu mai îngheț de frig dimineața, în drum spre birou. Chiar dacă uneori plouă (nu am înțeles vreodată aversiunea bănățenilor față de ploaie), prefer să merg pe jos vreo 20 de minute decât să iau tramvaiul sau un taxi. Deși susțin că e mai sănătos așa, recunosc că, de fapt, fac asta pentru că îmi place să iau pulsul orașului.

Totuși, exceptând câteva zile în care am surprins momente amuzante, de cele mai multe ori mi se întâmplă să fiu singurul om cu soare în ochi și zâmbet pe buze. Nu-s vreo naivă care are impresia
că universul e roz. Cred doar că dacă mă las copleșită de grijile din fiecare zi există posibilitatea să nu mai văd unde-i lumina de la capătul tunelului. Așa că refuz cu încăpățânare să mă încrunt și caut mereu tot felul de motive de a zâmbi.  More

5 Comments

Electric Castle: cum să comunici eficient cu ajutorul fanilor

Events

În fiecare zi citesc câteva bloguri ale marilor agenții de PR din lume și vreo câteva siteuri de știri din domeniu. Găsesc, uneori, campanii fantastice, care revoluționează industria de comunicare. I-adevărat, multe dintre ele sunt făcute cu bugete mai mari decât bugetul pe 3 ani al unei companii din România. Mă uit cu jind, oftez, fac un pas în spate și mă gândesc cum putem adapta noi lucrurile la piața de aici.

Nu-i o noutate că bugetele clienților din România sunt mult mai mici decât cele din Europa de Vest sau din SUA. La fel, nu-i o noutate nici că, de multe ori, pretențiile sunt nejustificat de mari. Am întâlnit clienți care aveau impresia că un fee de agenție include toate cheltuielile lui de comunicare, indiferent că țin sau nu de acea agenție. Pe când eram freelancer mi-a propus cineva să lucrăm împreună strict pe partea de Facebook Ads. În mintea lui își imagina că-mi va plăti mie o sumă modică și mă voi descurca eu cumva să fentez sistemul și să nu-l taxeze Facebook pentru reclamă. More

1 Comment

Uneori, ACUM este cel mai bun moment să facem ceva

Vă scriu azi despre un subiect mai delicat și care, pentru mine, a devenit foarte personal. Chiar dacă sunt atentă cu sănătatea mea și periodic merg la câte un control de rutină, până acum vreo 2 ani nu m-am gândit niciodată să merg așa, de capul meu, să-mi fac o ecografie mamară. La o adică, să ridice mâna sus cine s-a gândit la asta fără să aibă prin preajmă pe cineva care a fost diagosticat cu vreo boală cruntă.

Ei bine, la sfârșit de 2013, am aflat că cineva din imediata mea apropiere a fost diagnosticată cu cancer mamar. Nu l-a găsit mai repede că era inițial asimptomatic. Apoi, când a devenit evident și doctorii l-au identificat, era prea târziu. Acum se luptă să îl țină sub ontrol, dar nu mai poate fi vindecat. Și lupta cu cancerul nu e ușoară. Pentru mine a fost un semnal de alarmă. M-am speriat rău de tot și m-am dus direct la o clinică să-mi fac toate analizele necesare, inclusiv o ecografie mamară.  More

1 Comment

My pretty Lumia m-a învățat încă o lecție prețioasă

Online, Product

Sâmbătă, în timp ce mă bucuram de o zi cu iz de primăvară, telefonul meu a decis să-mi facă o surpriză, că prea mi se păreau aliniate planetele. Din senin, fără vreun avertisment prealabil, s-a resetat și mi-a arătat, în toată splendoarea ei, o eroare. Practic s-a sacrificat pentru binele meu, dar nu aveam să înțeleg asta decât 48 de ore mai târziu, adică azi.

Să ne înțelegem. Îl am din 2013, mi-a fost prieten de nădejde până acum și a văzut destule în viața lui. A studiat inclusiv șantierul din fața biroului, după ce a decis să se arunce de la etaj. În fine. A funcționat perfect până sâmbătă, n-am avut niciodată vreun motiv să mă plâng de el. Dar a venit acel moment în viață în care mi-a arătat un display negru cu scris alb mărunt, informându-mă că ceva e bușit rău.

Așa că, de sâmbătă seara trăiesc fără smartphone. Recunos că mi-a lipsit telefonul (adică funția lui de bază) doar azi dimineață, când mi-am dat seama că nu pot suna la taxi și nici nu pot accesa vreo aplicație în acest sens. Noroc că există mereu varianta ”Sună scrie-i pe chat un(ui) prieten”, că altfel trebuia să plec pe jos și întârziam. More

2 Comments

Cu românul la psiholog

Uncategorized

În România anului 2015 mersul la psiholog este încă un subiect tabu. În condițiile în care aproximativ a opta parte dintre românii majori suferă de o formă sau alta de depresie, un procent de aproximativ 70% nu au fost niciodată la psiholog și, probabil, nici nu vor ajunge într-un viitor apropiat. Este considerată o rușine ca cineva să aibă nevoie de terapie și există toate șansele să atragă oprobiul public pentru simpla recunoaștere a nevoii de ajutor.

Nu vreau să intru în polemica aia în care românii preferă să se spovedească unui preot decât să meargă la un psiholog. Adevărul este că și procentul celor care preferă o spovedanie sănătoasă a scăzut în ultimii zece ani. Din păcate, foarte mulți refuză să recunoască public sau măcar pentru ei că au o problemă și că ar fi bine să încerce să o rezolve. Oamenilor le este teamă de reacția celor din jur și de stigmatul pe care vor fi nevoiți să-l poarte din momentul în care ceilalți află că un cunoscut apelează la serviciile unu psiholog.  More

4 Comments