Invitație la teatru: Nopți albe la Timișoara

Events

Când am văzut, azi noapte, că începe să ningă, tocmai mă pregăteam să mă culc. M-am ridicat din pat, mi-am luat primele haine groase pe care le-am avut la îndemână și-am ieșit să mă plimb, deși era puțin trecut de 12:00 AM. Am simțit nevoia de a saluta ultima zăpadă din această iarnă, chiar dacă, recunosc, iubesc soarele mult mai mult decât orice înseamnă iarnă, oricât de frumoasă ar fi ea.  More

7 Comments

La mulți ani, mama!

Eu cu mine

N-am fost niciodată copilul preferat al maică-mii. Mereu am pus întrebările alea incomode și am abordat relațiile cele mai apropiate cu mai puțin tact decât se aștepta ea. Obișnuită să trăiască într-un mediu în care vecinii, rudele și prietenii au fost cei în fața cărora simțea că are ceva de demonstrat, s-a lovit în repetate rânduri de aparenta mea nepăsare față de normele sociale și de tendințele de rebeliune pe care le-am manifestat de la vârste foarte mici, mai mult pentru a ascunde o timiditate exagerată decât din nevoia de a ieși în evidență.  More

No Comments

Hai, la teatru cu noi!

Events

Nu-mi place să scriu despre teatru, filme sau cărți, deși fiecare dintre ele îmi ocupă o bună bucată a timpului liber. Ca absolvent de Litere, încă trăiesc cu impresia că trebuie să fii un critic consacrat pentru a putea așterne pe hârtie o părere care să conteze cu adevărat. Din fericire, blogul de față este o fițuică online, nu un spațiu în care facem analiză pe text, cum am învățat la școală. More

5 Comments

Moarte, viață și echilibru

Opinie

”Nu pot respira, am înțepături în mâna stângă și mi-e rău. Cred că nu sunt tocmai bine. Te ocupi tu de evenimentul de azi, te rog?” Asta i-am spus Oltei acum câțiva ani, într-o dimineață însorită de mai când, fără să știu atunci, inima mea îmi spunea că s-a săturat să-mi suporte excesele și lipsa de somn. Noroc că s-a gândit ea să cheme salvarea, că mie nici nu mi-a trecut prin cap. În minutele de când am sunat-o până a ajuns la mine cu prietena ei, care e și asistent medical, în timp ce simțeam că acolo e capătul pentru mine, tot ce mă gândeam era că nu am vreme să mor în ziua aia, că am treabă.  More

No Comments

Teatrul prin ochi de consumator amator

Events, Timisoara

Am crescut într-un oraș fără teatru. Puținele spectacole pe care le-am văzut acasă au fost jucate pe scena Casei de Cultură, într-o sală învechită și nerenovată de vreo 30 de ani. Prima dată când m-au dus părinții la Sibiu, la un spectacol, am rămas profund impresionată atât de grandoarea evenimentului în sine cât, mai ales, de actorii de pe scenă.  More

No Comments

Ping pong cu oameni și idei

Eu cu mine

Am început un nou exercițiu social. Pentru a-mi depăși momentele de timiditate și pentru a-mi îmbunătăți abilitățile de a aborda subiecte care nu-mi sunt confortabile, am decis să mă întâlnesc cu oameni pe care i-am văzut cu diverse ocazii, dar cu care nu am ajuns să dezvolt o relație de vreun fel. Imaginați-vă tipul acela de persoane cu care te vezi la evenimente, la teatru, la film, cu care te saluți, dar despre care nu știi mare lucru. More

No Comments

Cum stăm cu transparența în mass-media?

Opinie

Lucrez cu mass-media din România de vreo 10 ani. Încă dinainte să dețin o agenție, ca freelancer, mi-am ajutat clienții să ajungă la cele mai potrivite publicații și să obțină prețuri cât mai bune. Am o relație bună cu jurnaliștii pe care îi cunosc și cu departamentele de publicitate ale diverselor publicații cu care lucrez. Interacționând cu clienții, dar și cu presa, am învățat că este important să fim sinceri și transparenți în relațiile noastre.  Până la urmă, orice mânărie ajunge să fie subiect de bârfă și bârfele tind să ajungă la urechile cui nu ne dorim. De aceea, de fiecare dată informez toate părțile despre ce așteptări și ce costuri există.

Cu toate astea, încă sunt uneori surprinsă când aflu de câte o agenție care dublează prețurile transmise spre client sau de câte o publicație care a încasat factura, dar a uitat să trimită și raportul sau, după caz, să publice vreun articol plătit. Uscături există în toate pădurile și vreau să cred că scăpările astea nu reprezintă norma. Din fericire, în Timișoara nu mi s-a întâmplat vreodată să nu găsesc un numitor comun care să fericească pe toată lumea. Însă aici este simplu. Cunosc personal și jurnaliștii, și reprezentanți ai departamentelor de publicitate. Unii îmi sunt și prieteni. Discutăm deschis și încercăm să rezolvăm orice situație ar putea apărea.  More

No Comments

M-am regăsit printre cuvinte

Eu cu mine

Am început să țin un jurnal. Pe hârtie, cu stiloul, scrisul este purificator. Are o cadență și o ordine care mă ajută să îmi înțeleg haosul, fără a mai avea tendința de a-l ordona, așa cum fac de obicei. Mereu mi s-a părut că textul scris de mână are o putere mult mai mare decât cel în format electronic.

Citind foarte multă informație online sau tipărită am învățat să fac abstracție de formă și să mă concentrez doar pe ceea ce încearcă să transmită textul. Extrag informația, ignor forma în care este transmisă, de cele mai multe ori. Poate din cauza meseriei, poate doar pentru că a ajuns să fie în jurul meu atât de mult zgomot încât mă obosește puternic.   More

4 Comments

Speranța moare ultima

Opinie

Sunt peste 10 ani de când susțin că țara asta are o șansă să se vindece, dacă oamenii care sunt capabili să facă lucruri bune chiar pun mâna să le facă. Din păcate, an după an șansele scad tot mai mult și numărul celor care pleacă din țară sau abandonează efectiv lupta este din ce în ce mai mare. De la o vreme, recunosc, încep să simt și eu că am ajuns la capăt.

Cu un split TVA care ba se aplică, ba se amână, cu taxe care doar cresc, dar care nu aduc vreun fel de beneficii, cu sentimentul zilnic că statul român vrea să îngroape toate firmele mici, deci și a mea, am ajuns în punctul în care am obosit. Da, la nivel declarativ, cred încă în salvarea aia pe care ne-o putem aduce singuri. Însă, realist vorbind, am ajuns în punctul în care încep să mă întreb serios dacă nu cumva am dezvoltat tendințe masochiste și rămân în țară din inerție.  More

4 Comments

Exercițiu de sinceritate și asumare

Ne-am obișnuit să pozăm în ființe perfecte, fericite și împlinite pe toate planurile. În Social Media punem doar poze cu noi zâmbind și amintiri din vacanțe, preferabil exotice. Emitem păreri despre subiectele dezbătute intens în anumite perioade, dar musai în ton cu mentalitatea bulei din care facem parte, să nu cumva să micționăm împotriva curentului, că nu-i frumos și nu se cade.

Am crescut înconjurată de băieți, pentru că prietenii de familie n-au prea avut fete. Așa că amicii mei și jocurile de când eram copii m-au ajutat să devin o răzvrătită care nu e capabilă să se comporte civilizat, conform normelor micului oraș săsesc în care am copilărit. Nu tu fuste, ceaiuri și discuții despre pantofi, nici hlizeli cu fetele în curtea școlii. Fiind mereu înconjurată de 4-5 băieți, m-am obinuit să se uite oamenii strâmb la mine și să vorbească pe la colțuri tot felul de prostii.  More

2 Comments

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close