My pretty Lumia m-a învățat încă o lecție prețioasă

Online, Product

Sâmbătă, în timp ce mă bucuram de o zi cu iz de primăvară, telefonul meu a decis să-mi facă o surpriză, că prea mi se păreau aliniate planetele. Din senin, fără vreun avertisment prealabil, s-a resetat și mi-a arătat, în toată splendoarea ei, o eroare. Practic s-a sacrificat pentru binele meu, dar nu aveam să înțeleg asta decât 48 de ore mai târziu, adică azi.

Să ne înțelegem. Îl am din 2013, mi-a fost prieten de nădejde până acum și a văzut destule în viața lui. A studiat inclusiv șantierul din fața biroului, după ce a decis să se arunce de la etaj. În fine. A funcționat perfect până sâmbătă, n-am avut niciodată vreun motiv să mă plâng de el. Dar a venit acel moment în viață în care mi-a arătat un display negru cu scris alb mărunt, informându-mă că ceva e bușit rău.

Așa că, de sâmbătă seara trăiesc fără smartphone. Recunos că mi-a lipsit telefonul (adică funția lui de bază) doar azi dimineață, când mi-am dat seama că nu pot suna la taxi și nici nu pot accesa vreo aplicație în acest sens. Noroc că există mereu varianta ”Sună scrie-i pe chat un(ui) prieten”, că altfel trebuia să plec pe jos și întârziam.

Până telefonul meu stă în Service cel puțin o săptămână, folosesc o vechitură de Nokia cu clapetă, din ăla de era la modă prin 2003. Adică îl voi folosi începând de azi, după ora 20:00, când ajung acasă. Nu m-am grăbit prea tare să am acces la telefon pentru că mi-am dat seama în weekend că-l folosesc din ce în ce mai rar pentru funcțiile lui de bază și tot mai des pentru diverse alte chestii.

Spre exemplu, cel mai mult îmi lipsește mailul. E un stres constant pentru mine că nu pot sta cu ochii pe notificările alea și că poate primesc ceva e-mail la care trebuie să răspund rapid. Apoi, să o spun pe-aia dreaptă, îmi lipsesc groaznic de mult rețelele de socializare. Toate. Dar mai ales Swarm, ceea ce mi se pare pe alocuri greșit. Și-apoi vin Facebook Chat și Skype. Foarte aproape de astea se află aplicația pentru mijloace de transport în comun, ceasul și alarma. Ah, alarma! Cine s-ar fi gândit vreodată că mă voi trezi într-o luni dimineață, în 2015, folosind un RADIO CU CEAS, fără să apelez la cele 4 tipuri de alarme presetate de pe telefon?

Trăind în fiecare zi cu facilitățile pe care mi le oferea telefonul am uitat cât sunt de importante fiecare în parte. Și, mai mult, nici n-am observat cum am schimbat modul în care comunic. În afară de câte o urgență sau de discuția zilnică cu tata, comunic aproape exclusiv în scris. Practic, minutele nelimitate din Orange, SMS-urile și mirajul minutelor în alte rețele pot fi lejer înlocuite de încă un giga de net. Am notat, țin minte când renegociez abonamentul.

Oricum, mi-am dat seama abia acum, când am stat aproape 48 de ore fără my pretty Lumia, că pentru mine telefonul este doar un substitut de laptop pe care îl folosesc uneori (din ce în ce mai rar) pentru a suna pe cineva. Aș putea înlocui oricând discuția zilnică pe care o am cu tata la telefon cu o convorbire pe Skype sau Google Hangouts. Ar fi tot aia.

2 Comments

  1. Ma uit pe Facebook la cum comunica unii oameni in scris. Ma gandesc ca poate era mai bine atunci cand … doar comunicau la telefon. Limba romana este mai usoara s-o vorbesti, pentru ca scrisa …este o teroare pentru unii.

       0 likes

    1. Ai dreptate, mulți oameni sunt cam certați cu limba română. Din fericire, nu toți. Și, tot din fericire, am observat că există o tendință nouă, a oamenilor care iubesc gramatica, de a-i corecta mai des, în scris, pe cei care greșesc. Cred că mai există o șansă.

         0 likes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: