Deși JazzTM s-a terminat duminică seara, în aplauzele extaziate ale unora și mormăielile altora, am preferat să las câteva zile să treacă de la eveniment înainte să scriu articolul ăsta. Poate pentru că am plecat de la concert cu un amestec de emoții și sentimente oarecum incerte și am vrut să-mi limpezesc mintea înainte de-a îmi da cu părerea.
Per total, JazzTM mi-a plăcut foarte foarte mult. Cred că Timișoara are nevoie de un festival de jazz și cred că ar fi foarte frumos să existe o continuitate a acestui eveniment și-n anii următori. M-aș bucura să văd tot mai multă lume care participă la altceva decât concerte still Smiley și Inna. Și, mai mult, mi-ar plăcea să știu că oamenii pricep ce văd pe scenă.
Deși unele publicații au aruncat tot felul de răutăți gratuite la adresa festivalului, poate că nu ar trebui să plecăm urechea la tot ce se scrie prin presă. Ca om care a participat la toate concertele din cadrul JazzTM vă pot spune că în fiecare seară s-au adunat, în Piața Victoriei, câteva mii de oameni. Nu vreau să mă credeți pe cuvânt, vreau să faceți singuri un calcul după ce vedeți poza asta pe are am luat-o de pe pagina de Facebook a producătorilor festivalului (adică de la Plai). Participanții au dansat și au cerut câteva bis-uri, mai ales în seara de sâmbătă, când abia l-au lăsat pe Kurt Elling să coboare de pe scenă. Bucuria de a vedea altfel de spectacole decât sunt prezente de obicei în Timișoara s-a citit pe fețele multora.
Au fost, totuși, câteva lucruri care nu mi-au plăcut la JazzTM. Departe de mine să comentez ceva despre organizare. A fost impecabilă și asta s-a văzut în cele mai mici detalii. Nici nu mă așteptam la altceva de la echipa PLAI. Însă, așa cum am spus și cu altă ocazie, publicul local are o mare problemă cu punctualitatea. Dacă un spectacol începe la ora 19:00, ar fi frumos din partea publicului să ajungă înaintea artiștilor sau, cel mai târziu, o dată cu ei. La JazzTM (și probabil la orice alt eveniment s-ar fi organizat), publicul a început să vină cam după o oră și pe la 21:00 abia s-a umplut piața de oameni. Înțeleg că majoritatea și-au dorit să vadă numele mari de pe afiș, dar ar fi frumos să participe în număr mai mare și la celelalte concerte, mai ales că am avut pe scenă și timișoreni de-ai noștri, și trupe care sunt foarte iubite în tările din care vin.
Și-acum o părere pur personală: de la ultimul concert, David Murray Infinity Quartet featuring Macy Gray am plecat cu impresia că, dacă Macy Gray ar fi lipsit din gașca asta, totul ar fi sunat mult mai bine. Nu că nu mi-ar plăcea foarte mult artista sau că nu i-aș aprecia contribuția în concertul pe care l-a susținut. Doar că mi-ar fi plăcut să o văd mai mult cântând și mai puțin făcând spectacol și rugând oamenii să se ridice în picioare și să danseze. Cum v-am spus, publicul nu cred că era pregătit pentru o doză de jazz pur și mai greu de digerat decât în seile precedente. Oricum, părerile sunt împărție. La ieșirea de la concert unii erau extaziați de Macy Gray, alții nu înțelegeau de ce artista nu a cântat piesele ei celebre (eram la un festival de jazz, nu știu ce-o fi fost în capul lor!) și alții, ca și mine, au considerat că mai multă muzică și mai puțin show ar fi fost de mai bun augur. Oricum, câți oameni, atâtea păreri. Iar dacă un artist a reușit să genereze atâtea discuții vis-a-vis de ceea ce a prestat pe scenă, zic că e un artist cu greutate.
Concluzia este că mi-a plăcut JazzTM și mai vreau să avem parte de festivalul ăsta și anul viitor și-n anii care urmează. Sper să devină o tradiție și sper ca numărul celor care iubesc jazz-ul să crească de la an la an. Bravo, PLAI! Bravo, Primăriei! Ne-am plăcut, mai vrem.