Timpul meu nu mai are răbdare

Eu cu mine

Făcând curat în drafturi, am găsit o serie de articole începute și neterminate. Ca temă recurentă, în ultima perioadă, găsesc doar una: timpul. Mi-am spus, zâmbind, că am nevoie de o vacanță și că, din fericire, săptămâna viitoare chiar mă voi bucura de ea. Apoi mi-am dat seama că toate articolele alea nu vor mai primi o formă finală. Așa că, vă las cu fragmentele pe care le-am scris deja. Începuturile spun, oricum, cele mai frumoase povești. Cu timp sau fără timp. 

 

17.04.2018: Dorm puțin. Dacă aș asculta teoria aceea conform căreia un somn sănătos însumează 8 ore pe noapte, am reușit să ajung, în 30 de ani, la o carență de 32.850 ore. Adică aproape 4 ani pe care i-am trăit în timp ce alții dormeau. Nu o fac intenționat. Așa sunt eu structurată, am nevoie de o medie de 5 ore de somn pe noapte pentru a funcționa la parametri normali.

03.05.2018: Până acum câțiva ani trăiam cu impresia că este vreme pentru toate. De când am pierdut-o pe mama, am realizat că timpul este o monedă prețioasă, singura pe care n-o mai recuperezi. N-am devenit obsedată de moarte. Nu m-a speriat niciodată ideea că toate au un sfârșit. Însă am devenit mai responsabilă cu modul în care aleg să-mi umplu orele din zi. Implicit, am început să mă organizez mai bine, să folosesc sisteme de optimizare a muncii și să fiu mai atentă la ce aleg să fac cu timpul meu. I-am înțeles valoarea și asta m-a ajutat să îl gestionez mai bine.

11.06.2018: Aș putea să pierd timpul pe care nu-l dorm. Să mă bucur de starea de dolce far niente pe care o savurăm fiecare dintre noi, din când în când, spunându-ne că, după tot stresul cotidian, merităm un moment de pauză. Însă mă simt responsabilă față de timpul meu. Prefer să mă odihnesc activ, să profit de fiecare moment pe care-l am.

28.06.2018: Citeam undeva că oamenii care își petrec cea mai mare parte a timpului muncind, de fapt fug de probleme cu care nu vor să se confrunte. O întreagă teorie despre cum trăim fiind nemulțumiți de noi. Ce uită să menționeze scrierile de acest gen este că, uneori, când chiar punem suflet, timpul nu mai are relevanță. Orele trec fără să ne dăm seama, tot ce contează este rezultatul final și sentimentul de împlinire pe care doar ceva făcut cu cel mai mare drag ți-l poate da.

01.07.2018: Nu-i simplu să spui ”NU”, mai ales atunci când îți dorești foarte mult ceva. Dar am înțeles că, până la urmă, toată viața noastră este o chestiune de priorități. Ajungem în punctul în care asumarea deciziilor noastre ne apasă și ne sperie, însă învățăm să trăim cu asta și să ne mințim că este o parte a procesului de creație, chiar dacă timpul petrecut executând task-uri ne omoară, de fapt, libertatea de a explora lumi noi și necunoscute.

09.07.2018: Hai să fim sinceri cu noi. Când spunem că nu avem timp să ne întâlnim cu cineva, de fapt transmitem că persoana respectivă nu este suficient de importantă pentru noi încât să îi acordăm cele câteva ore din viață în care am putea să facem altceva. Adevărul este că, dacă ne-am dori cu adevărat, am putea să ne facem timp pentru toate. Însă alegem să ne plângem mereu că suntem extrem de ocupați când pe de o parte ne organizăm extrem de prost și pe de altă parte optăm să nu ieșim din zona de confort mai mult decât este cazul. Dacă am ști că interlocutorii noștri pot primi informația asta fără a se supăra, am recunoaște: pentru fiecare dintre noi, unii oameni sunt mai importanți decât alții.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close