Fițe de nefumător

Eu cu mine

Din 30 noiembrie 2014 nu mai fumez. Ar fi o prostie să susțin că sunt cu adevărat nefumătoare, pentru că a trecut abia o lună de când nu m-am mai atins de țigări, însă sunt pe drumul cel bun. Știu că de data asta e altfel și e bine, deci nu voi recidiva. Mă bucur să văd că în jurul meu tot mai multă lume alege să nu mai fumeze și că s-a format un trend din asta. Mă ajută să știu că nu sunt singură și că atunci când am nevoie să vorbesc cu cineva despre momentele de anxietate prin care trec pot apela la cineva care mă înțelege

N-am descoperit roata, deci n-o să încep să dau sfaturi de cum să vă lăsați de fumat. Au făcut-o destui înaintea mea și, deși am citit o grămadă de articole pe subiect și am vorbit cu oamenii din jurul meu care s-au lăsat mai recent, nu m-a ajutat cu aproape nimic. Ba, mai mult, fiecare persoană care a susținut că pur și simplu nu a mai fumat a ajuns să mă enerveze crunt, cel puțin pentru moment.

De când am decis să mă las până când nu am mai fumat deloc am încercat de câteva zeci de ori să nu mai fumez, am citit toate articolele pe care le-am considerat relevante, am încercat să mai citesc o dată cartea lui Alan Carr (n-am avut răbdare s-o termin de data asta, nu-i prea pe stilul meu) și am încercat vreo câteva metode alternative. Pe toate le-am considerat fără succes. Însă toate astea făceau parte dintr-un proces necesar, cel de a mă obișnui pe mine cu ideea că nu am nevoie de țigări, oricâte scuze aș inventa.

În decembrie, ca proapăt nefumător, am descoperit că universul pe care-l cunoșteam s-a schimbat puțin. Cluburile în care dansam au început să mi se pară foarte îmbâcsite (mai ales Taine. Doamne, ce-o fi fost în capul meu?). Și-am căutat locuri pentru nefumători. Sunt foarte puține în Timișoara și majoritatea sunt prea hipsterish pentru gustul meu. În plus, cantitatea de fițe de nefumător pe metru pătrat mi se pare chiar mai deranjantă decât fumul de țigară. Am găsit o soluție de compromis: îmi petrec, în continuare, timpul în cafenele de fumători dar am mai redus numărul de ore petrecute în birturi îmbâcsite. Am păstrat D’arc pe lista cluburilor, pentru că mi-e foarte drag, însă și acolo merg mai rar decât altădată. Oricum, n-am impus niciunui prieten să renunțe la tabieturi și nici n-am interzis fumatul în casă sau la birou, că doar nu trăiesc singură pe lume.

Între timp, am ajuns la concluzia că unii nefumători și, în special, o bună parte din cei care s-au lăsat de fumat de mai puțin de un an sunt plini de ifose. Să mă iertați, dar nu cred că dintr-o dată fumul de țăgară poate să îți facă atăt de mult rău încât să începi să pui condiții asupra locurilor de întâlnire. Când 7 din 10 oameni dintr-un grup sunt fumători, nu mi se pare ok ca un nefumător să stabilească toate întâlnirile în locuri în care nu se fumează. Și, în aceeași notă, nu mi se pare ok ca un proaspăt nefumător să înceapă să se comporte ca martorii lui iehova. Este, într-adevăr, sănătos să nu fumez. Dar nu-mi bat prietenii la cap să se lase și ei. Nu-i treaba mea că ei sunt fumători.

Până la urmă este o chestiune de alegere. Nu m-a obligat nimeni să mă apuc de fumat, nici să mă las. Faptul că am ales asta nu mă face un expert în nimic și nici nu-mi dă dreptul să îmi sâcâi cunoștințele și prietenii. Că poate mie mi-e mai bine așa, dar poate pe ei nu-i interesează subiectul acum. Sunt un proaspăt nefumător și mă bucur că am reușit să mă las fără niciun ajutor din partea altora, așa cum mi-am propus. A fost într-adevăr un exercițiu de voință, dar victoria asta mă privește doar pe mine.

Așa că, dragi proaspeți nefumători, hai să nu fim ipocriți. Să recunoaștem, măcar față de noi, că toate fițele astea prin care ne plângem că ne deranjează profund fumul dintr-o cafenea, nu suportăm să vedem țigări sau considerăm că fumătorii sunt persoane slabe, fără voință, sunt fix asta: niște fițe. Cred că e suficient să ne bucurăm fiecare dintre noi pentru reușita proprie și să nu ne obligăm prietenii să o ia pe același drum doar pentru că noi așa credem că este cel mai bine. Bravo, am reușit, să trecem mai departe.

12 Comments

  1. Ba eu am non smoking policy in casa. S-a fumat inainte (read: during ex time) si asa m-am bucurat dupa ce s-au curatat peritii si a iesit mirosul. Eu am fumat un semestru in anul 1 si cum m-am apucat asa m-am si lasat.
    Din pacate nu prea sunt locuri pentru fumatori nici in Arad asa ca daca ies, suport. Din fericire nu ies in cluburi. Decat extrem de rar si atunci stau ft putin (in general pe baza de fum si/sau oboseala). Pacat insa ca se fumeaza la cafenele…ar fi mai ok sa poti respira dar mai avem pana intram in Europa.
    Uite de aia mi-a placut enorm Londra. In Pub nu se fuma. Puteai linistita sa stai sa mananci sau sa bei ceva fara sa te omoare fumul.
    Sotul a redus drastic nr de tigari de cand e cu mine. Nu l-am obligat eu . Fumeaza doar cand se vede cu anumiti prieteni fumatori.
    La ai mei e tot non smoking policy si toti fumatorii de ocazie ies in curte daca ii apuca chefu.
    Sa fie cu bafta! Si felicitari!

       0 likes

  2. Felicitari Cristina, e o victorie personala si trebuie sa bucuri pentru ea 🙂

    Eu am reusit cu documentarul lui Alen Carr (cartea nu a functionat, am recidivat). Dureaza o ora si 6 minute, disponibil pe YouTube.

       0 likes

  3. Felicitari! Eu inca nu am reusit, sper sa pot si eu candva :). M-a uns pe suflet articolul tau, urasc oamenii care dupa ce au reusit ceva (sa se lase de fumat, sa slabeasca etc.) devin mai catolici decat papa si dau lectii tuturor. Am o colega de serviciu pe care o admir mult pentru ca s-a lasat de fumat de doi ani dar vine si ne tine companie la tigara ca sa socializam, fara sa se strambe si fara sa ne faca morala. Daca e prea mult fum, intra in birou si gata :).

       0 likes

  4. mda…. ce povesteti tu este oarecum partial o fita…sa stii ca am foarte multe cunostinte care s-au lasat de fumat si care chiar se simt foarte rau in locurile in care este mult fum. De fapt, lucrul asta se intampla si la oameni care nu au fumat niciodata si pana la urma este si normal. La cat se fumeaza in cluburile si barurile din Romania nu ar trebui sa ne mire acest lucru.

    Faptul ca unii exagereaza asta este alta poveste…

       0 likes

  5. Felicitari ! O sa fie mai greu la inceput dar dupa o perioada o sa treaca dependenta.Eu m-am lasat acum 5 ani. Totusi parerea mea este ca e un lucru normal sa fie spatii speciale pentru fumatori in locurile comune de tip restaurant / cafenea.

       0 likes

  6. Nu sunt neaparat fite de nefumator. De regula, cei care au fumat si se lasa gasesc mult mai insuportabil mirosul de tigari decat cei care nu au fumat niciodata in viata.

       0 likes

    1. În continuare nu fumez. Am avut 2 tentative de a fuma câte o țigară, la interval de vreo lună una de cealaltă, dar nu m-am reapucat. Sunt bine, mulțumesc 🙂

         0 likes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close