Un fel de feeling de duminica, fara Duminica

La Feminin

Zippui aiurea pe TV. Olimpiada de la Beijing, aproape razboi in Georgia, euro creste din nou, desene animate proaste, traduse si mai prost, muzica la kg (unde e MTV de altadata, cand ascultam Kurt Cobain si The Cranberries? ), talk show-uri cu idioti. 40 de canale de *****. 

Imi aduc aminte de Floyd. Cand am inceput sa ascult muzica, nu stiam ca un TV poate avea mai mult de un canal, nu stiam ca muzica se poate asculta si altfel decat la pick-up sau magnetofon, nu intelegeam de ce tata sta noaptea in pivnita cu prietenii si inregistreaza de la radio. Ce? Ziua este interzis? Si nenea ala care apare pe toate ziarele cine e? E important, asa-i mami?

Cu Floyd am crescut. Si cu Deep Purple. Niste Jethro Tull, Iron Maiden, Dream Theatre, Dire Straits…ma intelegi. Am fost fetita lui taticu’ si m-am comportat ca atare. Azi vreau sa descopar muzica noua, asa cum faceam mai demult. Zippui tot internetul, tot www-ul asta nenorocit plin de filme porno si de metode gratuite de a te face milionar in dolari. Abia rasare cate ceva nou si frumos. Adaug cu mandrie la colectie, trec mai departe. Vreau cat mai mult nou. Dar, in mare parte, nu gasesc decat gunoaie.

Gunoaie peste tot. La TV, in carti, pe strada, in sufletul meu. Gunoaie. Nu pot sa mai vad Frumosul de ele. Pentru ca sunt acolo, stiu ca sunt, cateva lucruri frumoase. Pe care, atunci cand e soare si cand dimineata e inca tanara, le vad prin prisma amintirilor. Sunt ca o ceatza calduta si pufoasa (Nu o sa zic si roz).

-Nu mai sunt azi neni cu poze mari in ziare.
-Nu mai e doar unul. Sunt mai multi.
-Si nici muzica nu se mai inregistreaza in pivnita casei.
-NU, dar se fura de pe net.
-Da, dar canale la TV avem 40!
-Si ne uitam doar la Discovery. Pe care deja stim toate documentarele. Le-am vazut de cel putin 3 ori fiecare.
-Oricum, nu se mai asculta muzica la pick-up. Ce vechitura!
-Pai nu, ca ne-am luat iPod-uri si playere, care tot atat de prost redau.

S-au schimbat cateva lucruri. Dar in esenta nu s-a schimbat nimic. Tot atat de neoameni am ramas. Si tot asa sunt cativa intre noi care nu se pot nicicum multumi cu putinul pe care il primesc de-a gata.

Pornesc dvd playerul. Dau sistemul la un volum acceptabil, de bun simt. Ma postez in fata LCD-ului. The Wall. Asa. Aici ma potrivesc. Unde gasesc singura intrebare care azi, intr-o magnifica zi insorita de marti (in plina vara), are relevanta.

“Mother, should I build the wall?”

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close