Eram în Retro cu 2 prieteni. Lihniţi de foame, ne-am comandat ceva rapid şi am început să vorbim aiurea până să primim mâncarea. Plictisitor discurs, plictisiţi şi noi. Mi-au fugit ochii pe geam (sorry guys…:D). O pisică, într-un copac, ataca un cuib de mierlă. Pasărea nu pleca de lângă cuib. Nu ştiu de ce. Probabil avea pui. “Biata mierlă”, gândesc şi mă holbez în continuare, cu o curiozitate de-a dreptul sadică. Două secunde mai târziu, o studentă trecea pe alee. Încărcată cu bagaje, probail pleca acasa pentru weekend. Vede pisica, vede cuibul. Caută pe jos o crenguţă de pom şi o aruncă după pisică. Pisica fuge, mierla fuge după pisică. Fata fuge spre gară.
Mă pregăteam să declar deschis că de azi începând nu-mi mai plac pisicile. Dar tocmai mi-am amintit cum, la 10 minute de la incident, m-am aruncat lihnită asupra pieptului de pui comandat mai devreme. I’m no good. Dar fata aia neconoscută o să-mi oprească în gât cuvintele data viitoare când mă pregătesc să comand pui. Măcar de câteva ori.