Discutam cu o prietenă despre mutarea ei dintr-un oraș în altul. Acum, în cazul ei, motivele sunt multiple, dar mi-am dat seama că știu două cazuri în care un EL sau o EA s-au mutat într-un oraș nou pentru că și-au găsit pe cineva acolo. Nu era vorba în niciunul dintre cazuri despre vreo relație de lungă durată, chinuită peste ani de distanțe și ajunsă în punctul în care pasul cu mutatul era normal. Era vorba de o îndrăgosteală din asta de câteva săptămâni/luni și de toată nebunia aia frumoasă cu care vine la pachet.
Pasiuni din astea furtunoase pentru oameni din alte orașe am mai făcut și eu din când în când. Nu-s nici prima, nici ultima. De vreo câteva ori mi-am pus și problema asta cu mutatul. Dar apoi m-a lovit pragmatismul și mi-am dat seama că nu mi-aș lăsa tot ce am aici pentru câteva nopți nebune și pentru fluturii din stomac, mai ales că paranoică de fel, nu mi-am imaginat vreo secundă că îndrăgosteala ar dura până la adânci bătrâneți. Așa că tot aici sunt, tot așa cum mă știți.
Întrebarea mea e: voi v-ați muta sau v-ați mutat în alt oraș din pură îndrăgosteală? Nu pentru un job nou, nu pentru a evada, nu pentru orice alt motiv. Doar pentru un cineva care dintr-o dată v-a dat sistemul de valori peste cap. Sunt tare curioasă și aștept argumente.
Eu nu m-aş muta aşa aiurea şi mai ales să ştiu că trebuie să o iau de la 0 şi poate să nu fie ceva serios.Tre să fii un pic crazy….sau el , ea să îţi fi luat minţile de tot
O singura data am avut problema asta si pana la urma mi s-a rezolvat problema de la sine. Dupa ce-am pus si un pic de gandire analitica in toata treaba, am ajuns ulterior la concluzia ca n-as putea sa fac treaba asta decat in cazuri extraordinar de serioase. Sunt un “animal” prea comod sa ma dau peste cap de 3 ori de fiecare data cand mi se-ntoarce basca inexplicabil, ca sa zicem asa 🙂
Per total, s-ar putea sa mai cochetez cu ideea, ca sa nu fiu un nihilist notoriu, da’ sincer ma-ndoiesc ca s-ar mai putea pune problema efectiv sa ma mut doar asa, doar de amorul artei 🙂
Eu nu m-aș muta, sau cel puțin asta cred acum (faptul că eu mi-am găsit unul pe-aici nu m-a făcut să-mi pun întrebări de genul ăsta). Admit că e posibil să mă lovească într-o zi vreo mare îndrăgosteală și să-mi afecteze gândirea – slabe șanse, ce-i drept, dar e bine să ținem minte că impossible is nothing :))
Am mai avut eu un crush din-ăsta grav mai demult, dar eram prea copilă și nu m-am gândit nicio secundă să-mi schimb viața de dragul lui.
auzi mandro, nu esti tu cea care acum ceva timp, te-ai mutat in alt oras pentru unu?:D
Sunt inca aici, cum spuneam. Nu m-am mutat nicaieri, am luat doar o vacanta prelungita in lumea lui. Mi-a trecut la o vreme 🙂
Imaginea asta e cea mai reprezentativa pentru ceea ce simt cand citesc ce spui aici http://shoppers.ro/i_feel_like.jpg
@Mariana Da, da. Life is a rollercoaster 🙂
Nu m-aş muta nici măcar în alt cartier. Dacă mă iubeşte să se mute ea în oraşul meu, nu invers!
Credeam ca atunci cand iubesti pe cineva, nu conditionezi lucrurile in felul asta 🙂
In ziua de azi majoritatea sunt prea speriati sau prea “realisti” ca sa isi permita sa fie indragostiti. De-aia nici nu ajung sa fie fericiti.
Ma, una e sa fii indragostit, alta e sa nu mai gandesti deloc. Ca poti fi indragostit si fara sa trebuiasca sa-ti reorganizezi tot universul, si fara sa faci sacrificii majore, deci, implicit, si fara sa te muti in alt oras. Sau poate mi-am pierdut eu tot romantismul :))
Pai tocmai asta e ideea 🙂
Cand te indragostesti ti se reorganizeaza tot universul in jurul celeilalte persoane, fie ca iti place, fie ca nu.
Nu cred ca e vorba de cat de oarba e dragostea, ci de cate riscuri esti tu dispus sa iti asumi pentru a fi cu cel/cea pe care il/o iubesti.
Unii sunt dispusi sa traverseze oceanul pentru o persoana pe care abia au cunoscut-o, altii nu pot iesi din zona lor de comfort nici macar pentru acea persoana care sunt constienti ca este marea lor iubire. Asta e 🙂
Mda, probabil ca ai dreptate. Unii sunt mai comozi decat altii. Sau mai sceptici. La mine dureaza ceva vreme sa-mi dau seama ca m-am indragostit, apoi inca ceva vreme sa-mi dau seama ca omul acela chiar merita si apoi inca ceva vreme sa incep sa am in el incredere totala. pana nu ajung in punctul in care sa am incredere maxima in cineva, nu pot face sacrificii majore pentru el. Cred ca sunt putin defecta, dar asa stau lucrurile in cazul meu.
Drept e ca, uneori, mi-ar placea sa pot sa ma arunc cu capul inainte intr-o relatie si sa nu ma mai gandesc ce implica asta. Am si incercat o data, dar cand mi-am dat seama cate chestii colaterale se schimba, am zis pas. Inca imi pare rau, sa stii. Dar nu era vorba de mutat in alt oras sau ceva. Era doar o chestie de principii si anturaj :))
Am facut o data pasul asta, dar atunci pentru ca era si facultatea la pachet. Acum, dupa ce am trecut prin multe si am invatat lectii serioase de-a lungul anilor nu cred ca as mai face-o. Sau cel putin nu as face-o doar pentru un EL.Poate m-as gandi la posibilitate, doar daca aici lucrurile nu ar sta foarte roz iar acolo mi s-ar oferii mult mai multe, nu doar o poveste de dragoste.
Raspuns final, NU!!!
sincer, sa ma mut in alt oras pentru altcineva, nu…
dar sa raman aici, de dragul cuiva, desi as putea pleca altundeva (unde poate mi-e mai bine financiaro-profesional), da…
nu stiu care-i mai grav 🙂
Poveste
El si Ea, amandoi nascuti in acelasi oras A. Se cunosc din copilarie. Dupa spe ani se reintalnesc, Ea venind acasa din orasul B unde era stabilita temporar. Revedere, amor mare, apoi dragoste si mai mare. El hotareste sa se mute in A sa fie impreuna cu Ea. Zis si facut. Dupa 3 ani si ceva, Ea nu-l mai iubea pe El. S-a intors in A. El a ramas in B unde intre timp isi facuse un rost. Dupa ce si-a lins ranile si dupa ce s-au cicatrizat, El a cunoscut-o in orasul B pe Aleasa, venita aici din orasul C. Si-au dat seama ca de fapt soarta i-a adus pe amandoi in B sa se intalneasca si sa ramana impreuna. A trecut mai bine de un sfert de veac de atunci si sunt fericiti impreuna. Si atunci de ce sa nu-ti urmezi steaua?
erata
a se citi corect:” El hotareste sa se mute in B sa fie impreuna cu Ea.”