Adanc in pamant undeva

Nu l-am agreeat pe Blaga atunci cand eram copil. Pentru ca aici, unde m-am nascut, totul are legatura cu el. Scoala, Casa de cultura, muzeul, strazile orasului, casa din vecini, totul. Da, sunt unul din putinii fericiti care s-au nascut acasa la Blaga. Nu l-am agreeat pentru ca toata viata mea am auzit vorbindu-se despre el. Nu am inteles pe atunci care este meritul lui cu adevarat. 

Au trecut anii, am studiat Blaga din punct de vedere al omului de litere. Mi-a placut pentru ca l-am inteles. Dar l-am iubit cu mintea, nu cu sufletul. I-am inteles si admirat filosofia.

Azi m-am intors acasa dupa ceva timp de absenta. Trecand pe stradutele Lancramului in drum spre Sebes, am stiut. Am intels dintr-o data de ce e Blaga extraordinar. Pentru ca nimic din ce spune sau tace nu e metaforic. Blaga nu face altceva decat sa treaca in eternitate acele cateva locuri si momente extraordinare ale Lancramului, zonei dimprejur si, mai tarziu, Sibiului.

Toate locurile sunt reale. De la sat, arini si cer albastru, la maci, copile si idei. Totul exista aici dintotdeauna. Meritul lui este de-a le fi dat un nume si a le fi pus in existenta fizica, asa cum o cunoastem noi. Vesnicia chiar s-a nascut la sat. Si multi stiau asta inaintea mea. Eu am inteles abia azi, cand am vazut un apus de soare in Lancram, in arinii lui Blaga, langa lanul cu maci si fete despletite care cosesc in cea mai mare liniste. Am descoperit ca defapt, in tot acest timp, am avut ceva maret in comun cu Blaga. Ne leaga locul caruia ii spunem “acasa”.

————————————————————————————————-

Un mic PS, pentru un iubitor al cartii