La cafea cu Pușkin și bunicu’

Aveam doar vreo 8 ani când bunicu’ a început să mă învețe poeziile lui Pușkin. Nu înțelegeam mare lucru din ele, dar îmi plăcea cum le interpreta comico-dramatic, în așa fel încât copilul din mine să devină fascinat de poezia rusă.

Bunicu’ a fost un om simplu, fratele mai mic într-o familie numeroasă de țărani, a cărei mândrie era că, la un moment dat, un străbunic a fost More

No Comments

O Viață Liberă, vă rog!

faleza galatiÎn vara aia mi-am petrecut mai bine de o lună în Galați. Am tot făcut excursii dintr-un capăt în altul al țării, ba cu treabă, ba de drag. Mă trezeam, în Galați fiind, pe la 6 și ceva. Nu puteam să dorm când știam că am puțin timp la dispoziție să explorez orașul.

Îmi plăcea cum răsare soarele printre blocuri, cum se dezmorțește lumea în drum spre serviciu, cum miroase a cafea proaspătă la fiecare colț de stradă. Muncitorii angajați în portul comercial lucrează în schimburi. Mulți dintre cei care încep lucrul pe la 6:30 – 7:00 (nu mi-am dat bine seama când se face schimbul de tură) beau o cafea înainte de a începe tura.  More

3 Comments

Arăți atât de bine!

A: Ce bine arăți, tu!
B: Hehe. Tocmai m-am întors din vacanță, ar trebui să arăt mai bine decât ultima dată când ne-am văzut.
A: Ce-ai făcut în vacanță?
B: Eh, știi tu, plajă, somn, relaxare. A fost scurtă, dar exact ce-mi trebuia.
A: Da, sigur, înțeleg. Biata de tine, B, muncești atât de mult!
B: Eh, hai că nu-i așa de trist, am suficient timp liber, nu mă plâng.
A: Păi, mda, știu cum e. Lasă că o să vină și zile în care o să-ți meargă mai bine
B: …. (?!)

După 2 minute, A vorbește la telefon: More

5 Comments