O altă perspectivă despre un oraș candidat la titlul de Capitală Culturală Europeană

Opinie, Timisoara

După ce Sibiul a devenit Capitală Culturală Europeană, l-am văzut crescând de  la o zi la alta. Într-adevăr activitățile culturale din oraș s-au înmulțit simțitor. Însă nu doar operatorii culturali au avut de câștigat. Turiștii au început să viziteze orașul într-un număr tot mai mare, micile business-uri locale fiind primele care au beneficiat de acest aflux de bani proveniți de la cei din afara orașului. Până la urmă, un oraș devenit capitală culturală europeană nu înseamnă doar mai multe spectacole de teatru și mai mulți bani investiți în cultură.

În primul rând, în organizarea de eveniment avem nevoie de o mulțime de servicii și produse. De cele mai multe ori se apelează la furnizori locali, fiind mai comod de comunicat și lucrat cu ei decât cu cei din alte orașe. More

3 Comments

FEST-FDR 2015: Teatru, știință și arta de a îmbătrâni

Events, Timisoara

Sunt un consumator amator de teatru. Merg la spectacole fără a studia în cel mai mic detaliu istoria actorilor sau opera completă a regizorilor. Văd fiecare spectacol ca pe o nouă experiență și încerc să-l trec prin filtrele personale în primul rând. De-asta nu citesc niciodată recenzii decât după ce l-am văzut. Mi-e frică să nu-mi alterez cumva percepția asupra lui din cauza părerilor avizate.

Însă îmi place mult teatrul și merg cât de des pot la spectacolele din Timișoara. În perioade asta chiar am parte de mai multe decât de obicei. A 20-a ediție a FEST – FDR este în plină desfășurare la Timișoara, semn că s-a deschis sezonul de festivaluri din acest an. Modulul FDR (Festivalul Dramaturgiei Românești) include o secțiune specială, un festival în festival, The Art of Ageing – 1st European Theatre and Science Festival. More

No Comments

Uneori, ACUM este cel mai bun moment să facem ceva

Product, Timisoara

Vă scriu azi despre un subiect mai delicat și care, pentru mine, a devenit foarte personal. Chiar dacă sunt atentă cu sănătatea mea și periodic merg la câte un control de rutină, până acum vreo 2 ani nu m-am gândit niciodată să merg așa, de capul meu, să-mi fac o ecografie mamară. La o adică, să ridice mâna sus cine s-a gândit la asta fără să aibă prin preajmă pe cineva care a fost diagosticat cu vreo boală cruntă.

Ei bine, la sfârșit de 2013, am aflat că cineva din imediata mea apropiere a fost diagnosticată cu cancer mamar. Nu l-a găsit mai repede că era inițial asimptomatic. Apoi, când a devenit evident și doctorii l-au identificat, era prea târziu. Acum se luptă să îl țină sub ontrol, dar nu mai poate fi vindecat. Și lupta cu cancerul nu e ușoară. Pentru mine a fost un semnal de alarmă. M-am speriat rău de tot și m-am dus direct la o clinică să-mi fac toate analizele necesare, inclusiv o ecografie mamară.  More

1 Comment

Microuniversuri în orașul meu

Recomandari, Timisoara

Trucuri-din-bucataria-libaneza-logo-nou-2Timișoara este plină de tot felul de restaurante și fast-food-uri cu specific străin. Dacă unele dintre ele sunt străine doar cu numele, altele îți dau senzația că pășești într-o altă țară de îndată ce le calci pragul. Săptămânile trecute am descoperit un restaurant cu specific spaniol. Patronul e spaniol, abia vorbește românește. Muzica din restaurant vine de la un post de radio spaniol, mâncarea este toată cu specific iberic. O mare parte din clienți vin de la consulatul lor, iar alții probabil că sunt turiști care vor să mănânce ca acasă. Doar patru oameni vorbitori de limba română am văzut în acel loc, în cele 3 vizite pe care le-am făcut.

În Piața Victoriei, între două restaurante românești de tradiție, s-a deschis un fast-food libanez. Din acela în care noi, românii, intrăm doar pentru a cumpăra shaworma sau, cel mult, un falafel. Însă clientela acelui loc sunt libanezii care locuiesc în Timișoara. Vorbesc limba lor, glumesc cu patronul (care de multe ori este acolo, pregătind chiar el mâncarea), comandă feluri de mâncare pe care nu le pot pronunța și se întâlnesc din întâmplare cu alți libanezi, cu care se întind la povești.

În Piața Unirii avem și-un restaurant sârbesc. Îmi place să merg acolo duminica la prânz, când preoții de la biserica sârbească din apropiere vin să-și ia prânzul, după slujbă. Cântă ceva cântece popești, după care petrec vreo 3 ore la masă, bucurându-se de mâncărurile alea cu prea multă carne, cum numai sârbii pot găti. În vară, când am fost până în Serbia, am întâlnit unul dintre chelneri lucrând, în weekend, la un restaurant de acolo. E un fel de part-time job, că omul își strânge bani pentru ceva. Spunea că, pentru el, Karadorde, restaurantul la care lucrează în Timișoara, este un fel de a doua casă.

Diversitate culinară există în orașul ăsta. Nu te poți plictisi vreodată, că ai de unde alege. Partea frumoasă e că am descoperit o metodă de evadare din cotidian și acum o exploatez din plin. Aleg să mănânc mai des în restaurantele cu specific străin decât în cele românești. Chiar dacă îmi petrec acolo maximum 2 ore, senzația pe care mi-o dă fiecare vizită este că am plecat în concediu în altă țară. Îmi place să am în jurul meu oameni a căror limbă nu o înțeleg foarte bine (sau n-o înțeleg deloc, în cazul libanezilor), să-i văd cum se comportă atunci când se simt în largul lor, să urmăresc felurile de mâncare pe care le comandă (Știați că 1 din 7-8 libanezi comandă shaworma? Ceilalți mănâncă niște salate și năut. Sau supe cu o denumire neinteligibilă.) și să mă simt, pentru puțin timp, într-o minoritate confortabilă, ca un turist.

Dacă v-ați plictisit de aceleași feluri de mâncare și de aceleași locuri în care mergeți de ani de zile, vă recomand să încercați, măcar din când în când, un restaurant cu specific străin al cărui proprietar chiar vine din altă țară. Și, dacă descoperiți ceva nou, să-mi spuneți și mie, că-s curioasă foc.

 

sursa foto: www.reteteminunate.ro

2 Comments

Timișoara se schimbă

Timisoara

Trec zilnic prin șantierul din zona centrală a Timișoarei. Cum am birou acolo, m-am obișnuit deja cu zgomotele generatorului de curent care huruie încontinuu, cu gălăgia armatei de utilaje cu forme ciudate pe care le manevrează muncitorii și cu băieții de la Penitenciar care se  ocupă, sub supraveghere, de cărat/montat/asamblat țevi și-alte minuni.

Am observat de la o vreme că muncitorii salută oamenii care lucrează în zonă și aceștia, la rândul lor, salută înapoi. S-a întâmplat, nu o dată, ca muncitorii să fie foarte săritori când am avut de cărat ceva greu. La fel, destul de des se sesizează singuri și aranjează scândurile care funcționează pe post de poduri provizorii să putem trece noi. Cumva, ne-am obișnuit atât de mult unii cu alții, că mă gândesc uneori c-o să-mi lipsească șantierul ăsta când va fi gata.

timisoara_se_schimba

Oamenii ăia muncesc în fiecare zi și a început să se vadă. În Piața Libertății se pune pavajul deja. Vreo 2 străzi sunt cimentate, pregătite pentru finisaje, încă vreo două sau trei acum sunt în plin proces de cimentare. Abia aștept să văd cum va fi când voi putea purta din nou tocuri în drum spre birou (că anul ăsta am umblat mai mult în teniși și-n balerini decât în toată viața mea).

Timișoara se schimbă și începe să arate frumos. Între timp, am observat că fotograful timișorean Flavius Neamciuc se plimbă destul de des prin șantier și imortalizează schimbările astea care se produc de la o zi la alta. Urmăresc hashtag-ul #timisoaraseschimba, pe Facebook și mă tot mir cum de eu n-am văzut până acum diverse detalii. Mi se pare foarte fain că cineva își rupe din timp pentru a ne arăta o altă față a lucrărilor. Pentru că, în fotografiile lui Flavius, Timișoara în plin șantier arată foarte frumos. Așa că, zilnic, când trec cu pantofii mei fără toc prin șantier, ascultând muzica utilajelor și salutând cu un zâmbet muncitorii, mă gândesc la cât de frumos poate fi orașul ăsta, chiar și așa, în plină schimbare.

credit foto: Flavius Neamciuc

No Comments

Săptămâna TESZT la Timișoara

Timisoara

TESZT 2014 - Festivalul Euroregional de TeatruDacă e sfârșit de mai, la Timișoara este TESZT, Festivalul Euroregional de Teatru. Deja la a 7-a ediție, TESZT reunește spectacole din regiunea DKMT. În acest an, tema principală a festivalului care a început sâmbătă, 24 mai, și se termină sâmbăta viitoare, 31 mai, este trecutul și prelucrarea sa.

Din program fac parte cea mai recentă premieră a Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timişoara, Incendii, în regia lui Radu-Alexandru Nica, A fost odată la Timişoara, spectacol al Teatrului Naţional Timişoara, Roşu, o coproducţie a Teatrului Katona József din Budapesta cu Trupa Maghiară a Teatrului Popular din Subotica, Europa, Europa a Teatrului Studio K, Ţinuturile joase, montare a Teatrului German de Stat (care mie mi-a plăcut deosebit de mult și abia aștept să-l revăd), o coproducţie realizată de două teatre din Budapesta, Compania Forte şi Teatrul Szkéné, CarnajSecretele noastre (promite să fie unul dintre cele mai bune spectacole din festival), o montare regizată de Pintér Béla şi spectacolul Teatrului din Novi Sad, Neoplanta. Toate aceste montări au legătură cu evenimente din trecutul îndepărtat sau recent despre care ne este teamă să vorbim; ele implică oameni din trecut şi poveştile acestora şi au în centru oameni ale căror vieţi, amintiri şi decizii au marcat vremurile în care trăim.

Din considerente de timp limitat, am ales să văd câte un spectacol pe zi, în general cele care se desfășoară seara, de la ora 21:00. Pe unele le-am văzut deja, știu că sunt bune și mă bucur să le revăd, despre altele am auzit de bine și abia aștept să le descopăr. Pe lângă spectacole, Teatru Maghiar ne-a pregătit și o serie de mini-evenimente conexe cu teatrul. Răsfoind programul off, am descoperit Theatre Jam, un tip de improvizaţie bazat pe spectacolele din seara respectivă. De fiecare dată alţi doi actori de la companii diferite se vor alătura artiştilor de la Trupa Secretă, Budapesta. Mi se pare o chestie de văzut și vă recomand să n-o ratați nici voi.

Ca de obicei, toate spectacolele vor fi traduse în română și engleză. Mai multe detalii despre program găsiți pe site-ul TESZT

2 Comments

Nicu Alifantis și MOZAIC Band vin la Timișoara

Events, Timisoara

Am crescut cu muzica lui, i-am urmărit atentă evoluția muzicală, ba am și plâns de bucurie când i-am văzut ultimele concerte. Nicu Alifantis este, pentru mine, unul dintre cei mai buni artiști români. De aceea, când acum o vreme a venit Oltea cu ideea să organizăm un concert Nicu Alifantis & MOZAIC Band în Timișoara, am fost de-a dreptul încântată. Bogdan și Alexandra s-au implicat foarte mult în organizare, ca niște adevărați fani.

Așadar, pe 23 februarie, de la ora 20, la Filarmonica “Banatul” din Timişoara va avea loc un concert extraordinar Nicu Alifantis & MOZAIC Band. Un mix de folk, jazz și blues, pe gustul pasionaților de gen, 14 cântece dedicate dragostei și prieteniei și un concert așteptat de timișoreni de peste 3 ani. “O poveste de dragoste, spusă în diferite feluri, graiuri, aidoma unui mozaic. Un amalgam de ritmuri şi stiluri muzicale, de instrumente clasice şi exotice, de sonorităţi neaşteptate, precum o aşteptare deosebit de tandră”, spune Nicu Alifantis despre MOZAIC. More

4 Comments

Un altfel de taximetrist

Timisoara

Mă grăbeam să ajung acasă de la o întâlnire, așa că am luat un taxi. Un moșulic de vreo 65 de ani, îmbrăcat la cămașă, muzică clasică, miros de ceva flori de câmp, aer condiționat. Mi-a plăcut din prima. Nu moșulicul, ambianța. Mi s-a părut aproape ireal, mai ales că în urmă cu vreo câteva zile am prins un taximetrist de prost gust care, pe lângă că avea gusturi muzicale asemănătoare cu Becali, mai și înjura ca un birjar, la telefon.

Îl întreb pe dl. M. (da, știu și cum îl cheamă, și câți ani are, dar m-a rugat să ”nu-l dau pe internet”) de câți ani face taxi. De vreo 5, spune el, cumva trist. A fost nevoit să părăsească Universitatea după ce s-au făcut restructurări și s-a redus corpul profesoral în funcție de apartenența politică. C-o fi sau n-o fi așa, nu e treaba mea. L-am lăsat să vorbească. More

5 Comments

Pietoni versus bicicliști în Timișoara

Timisoara

Ieri seară, în Piața Unirii, un copil care alerga nesupravegheat pe carosabil a fost lovit de o mașină. Nu a fost un accident grav. Șoferul circula foarte încet, probabil în căutarea unui loc de parcare și copilul lovit a fost mai mult speriat de incident și de urletele necontrolate ale tatălui său care l-a lăsat nesupravegheat pentru câteva momente.

Copiii nesupravegheați provoacă accidente

Am fost, din întâmplare, acolo când s-a întâmplat accidentul. Cu siguranță nu a fost șoferul vinovat. Omul circula regulamentar, nu era în apropierea unei treceri de pietoni și copilul i-a sărit în față dintre mașinile parcate. Oricine altcineva ar fi fost în locul lui n-ar fi avut cum să vadă copilul și probabil că l-ar fi lovit. Nici copilul nu e vinovat. La vârsta de 3 ani nu cred că se așteaptă cineva de la un copil să se asigure de 2 ori îainte să treacă strada. De vină, după părerea mea, sunt părinții copilului, că l-au lăsat nesupravegheat. More

9 Comments