Un grafic și niște filmulețe de Valentine’s Day

Se-apropie Valentine’s Day și toată lumea vorbește despre asta. Nu-ncep și eu cu inimi, fluturi și-alte nebunii. V-am pregătit, în schimb, câteva filmulețe cu această ocazie specială.

Continue reading »

Concursurile lunii februarie

A început luna Februarie, au început și concursurile de toate felurile. Nu de alta, dar se apropie Valentine’s Day. Și, pentru cei care nu-s fani de sărbători de import, există alte concursuri, să nu se simtă lăsați deoparte. Numai din ce-am găsit ieri și azi pe bloguri dau câteva exemple.

 Oana Kovacs, care de curând și-a mutat blogul la o nouă adresă, propune un concurs pentru cei care au în plan să se mărite/însoare anul ăsta. N-am de gând să-mi pun pirostriile pe cap prea curând, dar am socotit că dacă tot mi se mărită una din prietene și m-am pricopsit cu un loc de domnișoară de onoare (din nou!), aș putea să-i fac cadou ședința foto dacă o câștig. Vedeți și voi despre ce-i vorba în povestire, că fotografii-s pricepuți. Și grăbiți-vă, că e valabil concursul numai până în 12 februarie. Continue reading »

Școala Națională a Femeilor Manager așteaptă noi candidați

Înainte să citiți articolul, vă invit să vizionați acest scurt clip.  Continue reading »

Despre îmbrăcămintea unicat. Interviu cu Alina Culic

Manager al unui magazin online de haine din Timișoara, Alina Culic este o tânără care a văzut potențialul tinerilor designeri vestimentari și vrea să îi ajute să schimbe percepția cumpărătorilor asupra hainelor unicat. Pentru a face achiziționarea hainelor cât mai accesibilă, a lansat, împreună cu câțiva designeri timișoreni, un magazin de haine online, MyFashionizer. Am stat de vorbă cu ea și am rugat-o să ne povestească și nouă, cumpărătorilor, ce înseamnă să cumpărăm și să purtăm haine create de designeri.

1. Povestește-ne cine ești și cum ți-a venit ideea de a lansa un magazin online cu haine unicat.

Alina: Ideea MyFashionizer a venit în urma unei întâlniri la un pahar de vin roșu cu prietenele mele care sunt fashioniste convinse, discuție în urma căreia concluzia a fost simplă: e din ce în ce mai greu să gasești produse din materiale de calitate la prețuri accesibile. Problema e cu atât mai mare și mai neașteptată, având în vedere că trăim în Timisoara, un oraș care îți oferă multe posibilități de shooping. Continue reading »

Haine unicat sau pret-a-porter?

Noi, toate muierile din lume, ne dorim să fim unice. Să nu mai găsească bărbații altele așa de drăguțe, carismatice, frumoase și cu zâmbet de divă ca noi. Și-atunci, când vine vorba de câte un eveniment la care ni se cere o ținută elegantă, batem magazinele și probăm rochii până ajungem să le visăm noaptea.

Nu-mi place să merg la shopping decât singură. N-am răbdare să stau să probez tot Mall-ul, nici să atârn aiurea la coadă la cabina de probă. Dar când trebuie, trebuie. Așa că încep questul găsirii rochiei perfecte, care să mă facă să mă simt specială. E groaznic sentimentul pe care-l am de câte ori, după 2-3 ore de bramburit prin magazine, ajung la concluzia că și mall-ul, și toate buticurile cu haine sunt pline de chestii cu sclipiciuri și paiete oribile. Parcă numai pițipoancele mai cumpără haine, așa prost se aprovizionează magazinele. Continue reading »

Ajută-te singur!

În studenție eram membru într-un ONG. Îmi plăceau activitățile extrașcolare, în sensul că m-am prins eu la un moment dat că degeaba studiez istoria literaturii, că n-o să-mi dea vreodată de mâncare. Nu mai mult decât să nu mor de foame. Așa că am început să mă implic în tot felul de acțiuni și să particip la tot felul de traininguri, workshopuri, cursuri de calificare.

Pe vremea aceea (adică acum vreo 6-7 ani), dacă nu erai într-un ONG nu prea ajungeai să participi la traininguri gratuite. Și ne băteam pe cele 15-25 de locuri disponibile la nivel național. Din fericire, acum s-au schimbat lucrurile. Există workshop-uri și traininguri pentru studenți. Sunt gratuite și la îndemâna oricui. Te ajută să te cunoști, să te evaluezi, să-ți găsești mai ușor un serviciu.  Continue reading »

Hai să aducem România acasă!

Zilele trecute discutam cu niște cunoscuți despre cum se promovează diverse țări din Europa. Mă plângeam că noi, românii, nu ne ajutăm deloc. Că în loc să publicăm pe Youtube filmulețe frumoase cu locurile pe care le descoperim plimbându-ne prin țară, ne lăudăm cu tot felul de oameni dubioși care nu transmit nimic pozitiv (remember șlapi de fucking casă?). Continue reading »

Slăbește sănătos!

Multă lume mi-a cerut cura de schimbare a metabolismului cu care am reușit să slăbesc sănătos. M-am bucurat să văd că oamenii sunt interesați de sănătate, de modul în care arată și sunt dispuși să investească timp pentru a-și face un bine. Așa că am trimis peste 140 de mailuri celor care au cerut cura. De la unii am primit feedback, de la alții nu.

Am preferat varianta asta de comunicare pentru că eram curioasă câți oameni vor cere cura, câți se vor apuca de ea și câți o vor duce la bun sfârșit. Despre ce rezultate am văzut până acum, am scris luna trecută. Azi m-am hotărât că e momentul să scriu pe blog toată cura, să fie la îndemâna oricui are nevoie de ea. Așa că, mai jos, un copy/paste din ce mi-a trimis Andra cândva înainte de Crăciun.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, îmi puteți scrie, așa cum ați făcut și până acum. Vă răspund în cel mai scurt timp. Baftă! Continue reading »

Cealaltă Capitală

Chiar dacă locuiesc în Timișoara de aproape 9 ani, pe certificatul meu de naștere stă scris, cu litere de mână, Alba Iulia. Și-s cum nu se poate mai mândră de asta. Pentru că Alba Iulia e un oraș frumos, plin de istorie și de oameni faini.

Mi se întâmplă de multe ori să cumpăr din magazin produse marca Albalact, doar pentru că-mi aduc aminte de casă. Când aveam vreo 10-12 ani și locuiam deja la Sebeș, îmi vizitam des finii de la Alba Iulia. Locuiau lângă fabrica de lapte, iar peste drum era o fabrică de pâine. Până în zi de azi, de câte ori simt miros de pâine proaspătă îmi amintesc de micul dejun pe care îl mâncam împreună cu finii mei: pâine proaspătă, cu unt și cacao cu lapte. Toate produse acolo, pe strada unde locuiau. Continue reading »

Spune-mi o poveste

Diminețile de weekend parcă n-au niciun farmec fără o porție de desene animate. Din păcate, toate chestiile alea faine cu care am crescut (și cu care au crescut și alții înaintea mea) nu se mai găsesc decât pe YouTube sau pe DVD-uri. Că la TV ne-au invadat asiaticii și desenele lor animate dubioase, în care personajele țipă încontinuu, se luptă, se enervează, mai țipă puțin și apoi comit o crimă sau pornesc un război. Continue reading »