Fitness pentru fete în Timișoara

Am avut până acum vreo câteva tentative de ”mers la sală”, dar am abandonat după primele 2-3 ședințe de fiecare dată. Pe lângă comoditatea specifică, m-am considerat nepotrivită cu mediul în care îmi desfășuram activitățile sportive și am preferat să alerg sau să fac acasă un minimum de mișcare. Nu mi-a plăcut niciodată că, în majoritatea cazurilor, sălile de fitness miros dubios, sunt pline de masculi libidinoși și de gagici care umblă mai mult dezbrăcate și la paradă.

În mintea mea greșită, fitness-ul e o modalitate de a face ceva mișcare, de a te menține în formă și, eventual, de a da jos câteva kilograme adunate în timpul sărbătorilor. De-asta nu îmi place să mă lovesc de indivizi cu IQ sub medie și prefer să nu interacționez cu dive care vin la sala de forță pentru a-și etala cu nonșalanță corpul ținut permanent la diete drastice cu boabe de orez și morcovi dietetici. Nici că articole de acest sau acest fel există pe aproape toate site-urile dedicate fitness-ului nu mi se pare normal. Continue reading »

O carte și fapte bune

Am împlinit, în toamna asta, 10 ani de voluntariat. Sunt 10 ani de când încerc să-i ajut pe cei care au nevoie și împart cu alții cunoștințele și bunurile mele. Acum câțiva ani am cunoscut însă o persoană specială care nu face altceva decât să-i ajute pe ceilalți. Trăiește pentru voluntariat și pentru cei care beneficiază de munca lui.

La începutul anului trecut am ales să fac parte din asociația pe care a înființat-o Daniel, că despre el e vorba în povestire.  De atunci am făcut împreună cu colegii de la Amvest mai multe fapte bune decât în ceilalți 8 ani de voluntariat de până atunci. Am învățat de la Daniel că orice gest mic de a face un bine poate însemna foarte mult pentru cei care au nevoie.

Și uite-l acum pe Daniel, la sfârșit de 2012, făcând un gest de-a dreptul deosebit. Continue reading »

Mori în beznă, RCS&RDS!

Cred că asta-i a patra oară când scriu despre RDS în aproximativ doi ani de când am contract cu ei. Sper să fie și ultima dată. De la începutul lui februarie, când îmi expiră contractul cu ei, mă mut la concurență.

De data asta povestea-i simplă: mi-au tăiat netul la fix 2 zile de când m-am întors în oraș. Nu era vorba de nu știu câte facturi restante, că mie-mi trebuie net constant, deci îl plătesc la timp. Este vorba de ultima factură. Am ajuns în oraș de două zile, nu am apucat să trec pe la ei, pac! netul tăiat. Termen de plată al facturii depășit cu o zi! Repet, nu aveam nicio factură restantă la ei.  Continue reading »

AROBS lansează TraficOK

V-am mai povestit de AROBS când am fost la Cluj Brands Tour. Știți voi, sunt compania aceea despre care lumea știe că face GPS-uri, dar care în realitate face tot felul de soluții software. Pe lângă faptul că-s români de-ai noștri, deci îmi plac din start, au mai venit și cu o chestie tare drăguță.

Zilele trecute au lansat , în parteneriat cu compania belgiană Be-Mobile și Europa FM, TraficOK, primul sistem privat care colectează, interpretează și livrează date din trafic în timp real, la nivel național. Soluția va fi disponibilă atât ca aplicație TMC (Traffic Message Channel) pentru GPS-uri cât și ca aplicație pentru smartphones și tablete. Continue reading »

Ce apă plată e cea mai bună?

Din când în când fac câte un mic experiment pe prietenii mei, că-mi place să studiez reacții live mai mult decât prin formulare, chestionare și sondaje de opinie.

Eram curioasă ce atașament au cunoștințele mele față de apa plată pe care o consumă. Așa că, am invitat la mine 5 oameni, dintre care 4 femei. Fiind niște călduri crunte, că tot e cod galben, portocaliu și mai știu eu de care, eram convinsă că vor vrea să bea apă plată sau limonadă. Am pus la rece 2 sticle cu apa: una cu etichetă Dorna, una cu Borsec și-am cumpărat lămâi, în caz că vor limonadă.  Continue reading »

Pepenele roșu previne hipertensiunea și infractul

După principiul țara arde și baba se piaptănă, nu vă scriu azi despre părerea mea în problema Năstase, ci despre pepenele roșu, cunoscut la mine în Ardeal sub denumirea de lubeniță, ba pe alocuri chiar lebeniță. S-a anunțat cod galben și portocaliu de caniculă pentru toată țara, cum e și normal în această perioadă a anului. Din păcate, în afară de câțiva oameni care se bucură de climă și aer condiționat, noi, muritorii de rând, trebuie să găsim tot felul de remedii pentru a sădea riscul de insolație și boli de inimă.

Pe lângă evitarea expunerii la soare în orele prânzului și hidratare suficientă, doctorii recomandă o metodă delicioasă de a ne păzi de hipertensiune: consumul în cantități cât mai mari de pepene roșu. Bolile de inimă și infarctul miocardic continuă să fie în topul disfuncțiilor pe timp de vară, pentru că din cauza căldurii și hidratării insuficiente crește tensiunea arterială și pericolul apariției arterosclerozei sau, în cazuri mai grave, a infarctului miocardic. Continue reading »

Make-up sessions cu Organique și o colaborare de lung durată

Chiar dacă sesiunile de make-up cu bloggerițe organizate de Organique au avut loc în perioada 17 mai – 10 iunie, ideea ne-a venit încă de prin februarie. În timp ce ne delectam la un ceai înfloritor (eu, Bubu și Raluca și Radu de la Organique, adică) ne-am gândit noi că e cazul ca Organique să crească, natural, organic și în online. Așa că ne-am pus pe treabă și-am planificat o campanie de fix 6 luni, în care bloggerii ambasadori, împreună cu cititorii lor, vor putea testa diverse produse cosmetice organice și se vor familiariza cu compușii 100% naturali ai cremelor și machiajelor.

Sesiunile de machiaj vin doar ca o penultimă parte a acestei campanii, după o serie de teste și opinii despre cremele de corp, machiajele organice, gamele pentru bărbați, gamele pentru îngrijirea părului și, bineînțeles, celebrele ceaiuri înfloritoare. Mai urmează încă 2 concursuri în care ambasadorii Organique vor oferi spre testare diverse produse (încă nu vă pot spune despre ce este vorba, dar vă promit că le veți iubi) și apoi o pauză binemeritată de bloggerii noștri dragi, în luna august, în care ne puteți urmări totuși pe blogul nou înființat, pe Facebook și pe Twitter. Continue reading »

Cu discoteca la purtător

Prin liceu fiind, mă rugam de-ai mei cu orele să primesc învoire la discotecă. Și când în sfârșit se lăsau convinși, după sute de promisiuni că merg doar cu prietenii mei buni și mă întorc la ora stabilită, începea nebunia. Cu ce mă îmbrac? Cum mă fardez? Ce lac de unghii folosesc?

Dacă cu hainele rezolvam oarecum rapid și fardurile pe vremea aia însemnau pentru mine un rimel și-un dermatograf, cu unghiile îmi făceam de cap. De la negru, roșu și verde, la țiclam (cred că așa îi spune) și portocaliu fosforescent, le-am încercat pe toate. Ba, mai mult, obișnuiam să-mi cumpăr ceva lac de unghii cu sclipici, să le fac mai strălucitoare. Din păcate pentru unghiile mele, sclipiciul ăla le cam distrugea, așa că nu-l foloseam prea des. Bine, recunosc, îmi era și puțin lene să-l șterg de pe unghii, să abia puteam scăpa de el. Continue reading »

Ce agendă să-mi aleg?

Spuneau părinții când eram mici că dacă suntem cuminți primim de Crăciun exact ce ne-am dorit. Capricioasă din fire, n-am cerut prea multe (că mie-mi trebuie lucruri specifice și destul de greu de găsit, mai ales că majoritatea nu se pot cumpăra), dar am primit, în schimb, o grămadă de chestii. Printre ele se află și vreo 5 agende. Că de, mi-am dorit o agendă frumoasă și foarte utilă stilului meu de lucru.

Balanță fiind, când mă pui să aleg între 2 lucruri, stau și pendulez până mă apucă durerea de cap. Vă puteți închipui cam cât de greu îmi e să decid ce agendă (din cele 5) voi folosi anul ăsta. Măcar pe una am măritat-o, că prietenul din dotare s-a îndrăgostit iremediabil de ea și mi-a confiscat-o, printre altele și pentru a-mi face alegerea mai ușoară. Tot nu mă pot decide. Așa că vi le prezint și vouă și o să vă rog să mă ajutați să-mi aleg agenda de lucru, că ea îmi va fi prieten de nădejde până la Crăciunull viitor. Continue reading »

Regine, amante, matematici și-un Kindle

Proaspătă posesoare de Kindle (mulțumesc, Dragoș!) și cu un apetit enorm pentru citit, am intrat în noul an muncitoresc cu încetinitorul, pe îndelete și tot amânând să deschid mail-ul. Abia azi mi-am făcut curaj să văd Outlook-ul și să arunc un ochi peste ce mi-au scris oamenii în timpul sărbătorilor. Dar m-am cam speriat și l-am închis repede.

Recunosc că am redescoperit cărțile și că toată plăcerea de a citi s-a reinstalat, bucuroasă, în rutina mea zilnică. După primele sentimente copleșitoare de ”n-o să ajung niciodată să citesc tot ce-mi doresc” și ”de ce naiba n-am mai citit de-atâta vreme o carte ca lumea?” am hotărât să sistematizez toată treaba și s-o iau matematic. Mi-a zis mie profa de mate din generală (o adoram pe femeia aia, vă povestesc eu într-o zi de ce) că totul este matematică și că atunci când nu găsim sensul lucrurilor înseamnă că am greșit, de fapt, formula.  Continue reading »