Proștii ăia din ONG-uri

Opinie

Ai muncit încă din liceu să devii ceea ce ești azi. Stăteai cuminte în banca ta, îți făceai toate temele și nu te certai cu nimeni, dar vorbeai urât despre toți. Te-ai făcut redactor-șef la ziarul elevilor, doar pentru a adăuga o titulatură în portofoliu și pentru a putea scrie pamflete despre colegi. La facultate ai intrat, numai tu știi cum, după vreo câteva săptămâni de tocit pe brânci și-un examen pe care l-ai fi luat, poate, mai bine dacă n-ai fi fost atât de obosit.

Te-ai chinuit să fii șef de promoție, preferatul profesorilor, cel care nu lipsește prea mult. Ai considerat mereu că toate organizațiile alea studențești sunt o pierdere de vreme și decât să faci voluntariat ai preferat să lucrezi la KFC sau McDonalds. Știai că vei avea nevoie de experiență în CV și, la un calcul rapid, ai ajuns la concluzia că decât să muncești ca prostul gratuit, ”în domeniu”, mai bine te duci și faci un ban cinstit. Oricum, job-urile din timpul facultății nu contează prea tare. Poți băga motivul ăla cu ”eram student, aveam nevoie de bani” și toată lumea o să tacă rușinată. Între job și facultate, când să mai fi făcut și voluntariat în cercurile alea de sectanți vorbitori de romgleză? More

12 Comments

PRbeta vs. Doru Pelivan

Events, Opinie

Noi, la evenimentele PRbeta, mereu rugăm oamenii să se înscrie. Pentru o bună organizare internă, chiar dacă unele evenimente pe care le organizăm sunt gratuite, avem nevoie să știm un număr cât mai exact de participanți. Este vorba, în primul rând de spațiu. Dacă evenimentul are loc într-o cafenea cu 70 de locuri, nu putem avea acolo 100 de persoane. Contează confortul lor și buna dispoziție, de aceea nu-i bine să-i înghesuim. Nu trebuie să fim genii să știm asta, e o chestiune de bun simț.

Uneori, la evenimente vin oameni care nu s-au înscris ca participanți. Ori ne sună în ultima clipă că li s-a schimbat programul și își doresc să vină, ori se prezintă direct la eveniment și ne întreabă politicos dacă mai avem un loc și pentru ei. De cele mai multe ori, un loc sau două se găsesc. More

13 Comments

Ce se întâmplă dacă nu mergi la vot

Opinie

nicolae robu
Au fost, anul trecut, alegerile locale. Ne-am ales, cum am știut, primarul. Dacă sunteți din alt oraș decât Timișoara, să știți că pe-al nostru primar îl cheamă Robu. Nicolae Robu. După ani întregi în care l-am avut primar de dl. Ciuhandu (despre care oamenii șoptesc că ar fi vândut centru orașului pe bani frumoși etniilor alternative) care era din PNȚCD, unii timișoreni au considerat că ar fi tare frumos să avem și noi, o dat în viață, un primar de-aceeași culoare cu Puterea. Așa că uite-l pe dl. Robu, primar. Eu nu pe el l-am votat, dar am fost să-mi exercit dreptul de vot.

De un an încoace, de când îl avem primar pe dl. Robu, vuiesc interneții de bancuri. Ia uitați-vă aici. Sau aici. Sau aici. Sau încercați joculețul celebru, Cocorobu. Nu vă dau mai multe exemple, că mi-ar trebui paragrafe întregi. Dacă sunteți curioși, căutați pe Google, că a scris toată presa locală despre minunile lui. More

5 Comments

De ce nu se pot angaja studenții și proaspăt absolvenții

Opinie

Mă întâlnesc destul de des cu studenții. Fie că vor să vină să facă voluntariat în Amvest, fie că vor să facă parte din echipa PRbeta, majoritatea vor, de fapt, un job. E și normal. Chiria aia nu se plătește singură și să te apuci să ceri bani de la părinți la 23-24 de ani e cumva jenant. Bineînțeles că nu pot sta cu mâinile în sân și încerc să-i ajut cât de mult.

În primă fază îi întreb ce fel de job vor. Dacă îmi răspund cu disperatul ”orice”, îi trimit pe blog, să citească asta. După ce ne-am lămurit cum stau lucrurile și ce vor de fapt, îi întreb dacă știu ceva despre ceea ce vor să facă. Eu visam să fiu balerină când aveam 5 ani. Apoi, pe la vreo 10-12 ani am decis că mai bine ar fi dacă aș deveni astronaut. Evident, nu m-am pregătit pentru niciuna dintre meseriile astea, așa că acum nu dansez pe scena Operei Naționale de la Moscova, nici nu am văzut cum arată Pământul din spațiu decât în pozele altora. Am făcut Litere și apoi Comunicare, așa că acum asta lucrez, că asta am învățat.  More

18 Comments

Dar ce vor spune vecinii?

Opinie

În ultimele patru luni am interacționat cu elevii din Timișoara destul de des. La invitația unor profesori-diriginți (cărora le mulțumesc pentru invitație și le apreciez inițiativa), m-am plimbat din școală în școală pentru a povesti elevilor despre securitatea pe internet. Am ales în special clasele de gimnaziu și am insistat cel mai mult asupra elevilor din clasele a 5-a și a 6-a. Consider că ei, fiind încă foarte mici, sunt cei mai supuși riscurilor pe care le poate ascunde internetul.

Copiii sunt deschiși la minte, au deja conturi de Facebook, deși majoritatea nu au împlinit 13 ani, postează pe Pinterest și joacă diverse jocuri online. Sunt doxă în materie de rețele de socializare și jocuri online stil Triburile. Am fost surprisă să descopăr că unii, deși au păriți care folosesc diverse programe de restricționarea accesului la internet, au descoperit cum pot sparge orice parolă, care-i treaba cu torrentele și cum se instalează un crack. Bravo, 10, sunt copii desurcăreți. More

1 Comment

Secretul reușitei în viață nu stă în discursuri motivaționale

Opinie

trainerii motivationali sunt sarlataniOrice ar spune sutele de experți în discursuri motivaționale și inspiraționale, secretul reușitei în viață nu ține de modul în care te percepi tu. Am auzit deja de prea multe ori că trebuie să crezi în tine, trebuie să ai răbdare să aștepți succesul, trebuie să citești cărți de motivare personală și alte gunoaie din astea.

În plus, trainerii de dezvoltare personală și așa-zișii experți în coaching și leadership sunt, de cele mai multe ori, oameni care nu își permit nici să treacă strada sau persoane cu rezultate cel puțin îndoielnice atunci când vine vorba de succes persoanal. Și nu, faptul că ai stat la masă cu Monica Tatoiu nu te poziționează automat ca expert în Leadership. Trebuie să le recunosc, totuși, capacitatea extraordinară de a aburi masele. Oamenii ăștia, la care unii se uită ca la Dumnezeu, sunt persoane care nu fac altceva decât să profite de prostia celor care nu știu, nu pot sau sunt prea leneși să facă ceva cu viața lor.  More

11 Comments

Cristinatm.net – încotro?

Opinie

Dragilor, a venit vremea ca blogul ăsta să-și mai schimbe și el hainele, că astea s-au cam ponosit. Cum fără voi blogul ăsta ar fi scris aproape degeaba, vreau să vă rog să mă ajutați să-l facem cât mai simpatic și mai pe gustul vostru.

Așadar, vă invit să completați chestionarul de mai jos. Promit că nu durează mai mult de 3-4 minute. După ce strâng 200 de opinii fac și un raport complet a ceea ce reiese din chestionar. După care urmează să modific, după caz, modul în care arată blogul, frecvența articolelor, temele abordate. E șansa voastră să-l faceți cum vreți voi.

Vă mulțumesc anticipat. Să ne citim cu bine!

No Comments

De ce nu m-am făcut profesoară de engleză

Opinie

De mică mi-a plăcut engleza. Am avut noroc că am dat numai peste profesori buni și foarte buni. M-au mai ajutat și ai mei, ce-i drept, mai ales în primii ani. Așa s-au aranjat astrele și am ajuns la Facultatea de Litere, la specializarea Română-Engleză.

În facultate am întâlnit tot felul de profesori. Din 12-14 materii, câte aveam într-un semestru, jumătate erau de engleză. Unii profesori erau foarte buni, alții erau și ei acolo, că trebuia să fie cineva. Literatura engleză mi-a plăcut mult. Am învățat cu drag și gramatică, pentru că mi-a fost predată într-un mod foarte constructiv și cu multe exerciții. Cu lingvistica nu m-am prea împăcat. Îmi plăcea că totul era foarte matematic și structurat. Nu-mi plăcea că trebuia să tocim ca niște bufnițe. Degeaba pricepeam eu cum funcționează lucrurile. Dacă nu dădeam exemplul din curs, nu era bine. Am urât și profa’ și seminaristul pentru treaba asta. More

3 Comments

Cu lehamite, despre mass-media

Opinie

Îmi doresc să mă trezesc într-o dimineață, să deschid site-urile de știri și să văd doar noutăți sociale, culturale și din educație. M-am săturat să privesc zilnic fața diverșilor politicieni și a cocotelor cu aspirații de artiste. Chiar nu mă interesează că politicianul X a inaugurat 10 km de autostradă (serios, sunt 10 km, ce tot atâta reclamă și tam-tam!) sau că Bahmuțeanca s-a certat cu fostul-actualul-viitorul soț de care este sau nu divorțată în acest moment.

Nu-i o noutate că presa națională e plină de gunoaie și că jurnaliștii nu prea mai există. S-a umplut țara de absolvenți de jurnalism cu licențele cumpărate, care au pretenția să fie tratați ca mari jurnaliști, în condițiile în care ei nu sunt în stare să scrie trei rânduri de articol fără greșeli gramaticale. Și toate ”vezi-aici-urile” m-au făcut imună la articolele din online. A scrie un articol care începe așa e calea sigură de a pierde niște cititori. Mi se pare o jignire la adresa inteligenței cititorului. Adică dacă nu-mi pui tu, publicația lu’ pește, un indicator verbal cu font de 48 în fața articolului tău, eu n-o să știu să-l citesc? More

10 Comments

Mentalitate de român

Opinie

Obișnuiesc să îmi informez cititorii și persoanele care mă urmăresc în online de câte ori găsesc evenimente interesante sau job-uri. Știu că multă lume (nu includ aici bucureștenii) se plânge că nu găsește evenimente la care să participe, deși sunt zeci de concerte, spectacole, târguri, acțiuni de-ale ONG-urilor în fiecare lună, în aproape toate orașele cu peste 30.000 de oameni din țară.

Nu poți spune că în Timișoara nu se întâmplă nimic. A, că nu știi tu că se întâmplă, e altceva. Dar spune-mi când ai căutat ultima dată un spectacol? Ai deschis cu mâna ta pagina de net a 24FUN? Ai stat să răsfoiești broșurile alea cu evenimente pe care le găsești prin localuri? Ai urmărit (chiar și pe Facebook) ce recomandă prietenii tăi? Măcar 10% din tot ce se întâmplă în oraș tot ar trebui să fie pe gustul tău, că avem de toate, de la concerte și spectacole de teatru, la operă, târguri de-ce-vrei-tu și evenimente organizate de ONG-uri, în care te poți implica sau la care poți participa. More

5 Comments