Social Media all inclusive la 999 euro

How to

Întâi au fost mailurile cu oferte care vindeau adrese de e-mail. Apoi cele care vindeau link-uri, introducere în diverse directoare, campanii de comunicare sau marketing. Era doar o chestiune de timp până să ne trezim cu spam despre Social Media în Inbox.

Azi am primit un mail care mă amenință că studiile arată cum în 5 ani vor dispărea de pe piață companiile care nu se promovează în Social Media. Evident, nu se menționează care studii arată asta, nici despre ce fel de companii poate fi vorba. Ca exercițiu de imaginație, am stat și m-am gândit vreo câteva minute cum s-ar promova în Social Media o companie care vinde utilaje agricole către asociațiile de fermieri. More

2 Comments

Blog. Nume. Prenume. Oraș. E-mail.

How to

Suntem vreo câteva zeci de mii de bloggeri în România. Unii celebri, alții începători, unii care vor să facă bani, alții care scriu de plăcere. Irelevant. Important este că suntem foarte mulți și nu avem cum să ajungem toți pe listele de campanii ale agențiilor.

De partea cealaltă a baricadei, acolo unde locuiesc PR-iștii și agențiile, lucrurile se văd puțin altfel decât de la noi, bloggerii. Și spun asta pentru că îmi câștig pâinea lucrând în comunicare, deci, implicit, o parte din munca mea presupune și research pe bloguri. Adică culeg bloguri care mi se par interesante și potrivite cu ce vrea să comunice clientul meu și plătesc advertoriale pe respectivele bloguri. More

5 Comments

Să ne împrietenim pe Facebook

How to

Ca tot omul am un profil de Facebook. Și, ca majoritatea, primesc zilnic cereri de prietenie de la tot felul de oameni. Pe unii îi cunosc, pe unii îi știu din auzite sau de pe la evenimente, pe alții habar n-am de unde să-i iau. În general, dacă numele unei persoane îmi spune ceva, îi accept cerea, chiar dacă pe moment nu știu de unde mi-e cunoscută persoana respectivă. More

6 Comments

Specialiști în nimic

How to

Fiecare specialist cu domeniul lui de activitate. Unii sunt buni contabili, alții buni ingineri, alții buni programatori. Iar alții, numai cu titlu, sunt specialiști SEO. Nu zic că nu există specialiști SEO (l.e. Ce-i aia SEO, că m-a întrebat lumea ce înseamnă). Există și chiar cunosc vreo câțiva. Dar sunt atât de mulți șmecherași foști operatori de canale de mIRC cu pretenții de specialiști încât mă doare mintea uneori.

Zilele trecute am vrut să mai citesc una alta despre cum să-mi optimizez puțin blogul din punct de vedere SEO. În jungla de articole de pe Google am găsit maximum 10 din care chiar am avut ce învăța. Celelalte peste 100 care mi-au apărut în primele 24 de pagini de căutare erau un mare mare gunoi. De la celebrele articole de cum să faci bani din blog, la apologii ale reclamelor plătite am găsit de toate. Site-uri întregi de experți în nimic, care vând un vis frumos de îmbogățire și ei n-au bani nici să treacă strada. More

5 Comments

De la teorie la practică

How to

Teoretic, atunci când într-o companie vine un om nou (în orice departament) ar trebui să preia de la angajatul dinaintea lui cam tot. Adică bazele de date cu furnizori, planificările și calendarul de evenimente care au fost deja convenite și se află în plin proces de desfășurare, o tonă de documentație care i-ar putea fi utilă etc.

Practic, s-a întâmplat de două ori să văd că nu-i chiar așa. Prima dată eram proaspăt angajat al unei mari companii. Când am ajuns acolo, aveam o mulțime de întrebări și mă așteptam să existe undeva o arhivă cu toate materialele care s-au folosit până atunci, cu campaniile făcute, niște baze de date cu furnizori și clienții cu care urma să comunic în mod direct. N-a fost așa. Am găsit un calculator golit de informație, o arhivă atât de dezorganizată și de incompletă încât nu se înțelegea nimic din ea și mai multă reavoință și nepăsare decât am crezut că pot exista.

A fost o lecție de viață pentru mine și a marcat momentul în care am înțeles că e foarte important să-ți structurezi munca astfel încât să fie ușor de înțeles și de share-uit. Oricum am pierdut aproape 3 săptămâni răscolind prin haosul lăsat de precursorul meu, timp în care aș fi putut începe să produc ceva pentru companie, că doar de-aia mă plăteau. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă în locul meu ar fi venit cineva mai puțin pasionat de muncă? Cât ar fi durat până ar fi putut aduce niște rezultate, ținând cont că nimeni nu a venit să-mi servească pe tavă nimic. Și câte gafe de comunicare s-ar fi produs?

A doua oară am identificat lipsa asta de comunicare între fostul și noul angajat din ipostază de furnizor. Clienții mei sunt companii mai mari sau mai mici care-și externalizează partea de comunicare. Întotdeauna am un om cheie în companie cu care țin legătura. De obicei e omul de marketing, că prea puține companii cu care lucrez au un departament de PR. Întâmplarea a făcut ca omul de marketing al unuia dintre clienții mei să se schimbe. Bravo, felicitări, omul nou a venit cu entuziasm dar cu puțină spre deloc experiență.

După un gap de comunicare de vreo două săptămâni în care eu ceream constant informație și clientul mă trimitea dintr-un departament în altul, m-a contactat noul om de marketing. Știa că lucrez cu compania respectivă, dar nu a înțeles și nici nu și-a dat silința măcar cinci minute să facă un research despre ce fac eu exact pentru ei. Așa că m-a întrebat cu cel mai senin ton din lume cât costă munca mea și când pot începe să le promovez o viitoare campanie. Asta în condițiile în care eu lucram deja la campania respectivă, cot la cot cu alte departamente. În plus, munca mea cu clientul respectiv se traducea printr-o relație de câțiva ani de lucru continuu, nu doar activități pe anumite proiecte cheie. Dacă n-ar fi fost vorba de unul dintre clienții mei cei mai dragi m-ar fi deranjat foarte tare lipsa de profesionalism și, poate, aș fi renunțat la ei, din moment ce nu-mi puteau livra cele necesare pentru o bună desfășurare a muncii mele. Dar nu e vina clientului. E vina fostului angajat că a lăsat în urma lui haos și a noului angajat că nu și-a făcut temele deloc.

Dacă în locul meu ar fi fost alt furnizor, să zicem mai scorțos, cum ar fi explicat omul de marketing că, dintr-o dată, un colaborator cu care s-a lucrat câțiva ani a refuzat să se mai ocupe de compania lor?

6 Comments

Orgoliu de spammer

How to

Am obiceiul să răspund la majoritatea mailurilor pe care le primesc, chiar dacă unele au iz de spam din ăla nesimțit. În plus, sunt unul dintre oamenii care cred că feedback-ul e un lucru bun. De-asta cer păreri și, tot de-asta, ofer feedback de câte ori cred că-i necesar. Am învățat că feedback-ul nu poate fi negativ. Orice părere te ajută să ai o imagine mai completă a muncii tale, cu bune și rele, cum e ea. Din cauza asta, atunci când mai fac câte o gafă și oamenii mă corectează, le mulțumesc, nu mă supăr și nici nu fac ca un uragan.

Întâmplarea face să nu fie toți ca mine și uneori să ia totul foarte personal. Cum s-a întâmplat cu omul despre care vă povestesc azi. Acum vreo 2 săptămâni (sau poate trei) a circulat prin blogosferă un mesaj spam, pe care sunt sigură că mulți l-ați primit. Arăta cam ca în imaginea de mai jos. Click pentru a vedea poza mai mare.

Primesc multe mesaje spam într-o săptămână, dar de fiecare dată mă zgârie pe retină adresele de mail puse la vedere. Păi spammere, dacă nu vrei să trimiți atașamente, folosește Mail Merge și nu mai afișa, cu nesimțire, adresele oamenilor. Ai un tutorial mic și simplu aici. Folosește-l cu încredere.

În fine, pe lângă faptul că trimite spam-uri, mai face și greșeli gramaticale, cum numai într-o discotecă de manele din Herculane am mai văzut, acum vreo 10 ani. Pe ușa oamenilor scria ”Bine a-ți venit” și bine că n-am intrat.

I-am răspuns omului, că nu mă lăsa sufletul să-l abandonez în prostia lui. Uite ce i-am scris.

Cum ziceam, simt eu nevoia asta de-a oferi feedback și celor care știu că n-au nicio șansă să mai fie salvați din prostia lor. Eu tot sper că într-o bună zi li se vor deschide ochii minții și vor învăța ceva din ce aud și văd în jur. Mno, de data asta am dat peste un om cu prea mult orgoliu, care a ținut să-mi răspundă la mail foarte atacat.

Concluzia mea a fost că omul trăiește în lumea lui. Am dat și-un Google search după minunata campanie. Într-adevăr nu participă doar bloguri mici, de spammeri. Pe prima pagină l-am găsit pe Blogatu. În rest, spamul e în floare.

Voi ce părere aveți despre strategia asta de a plăti articole pe alte bloguri și de a-ți mânca o grămadă de timp scriindu-le, totul pentru magnifica, mirobolanta și neegalabila sumă de 1800 euro?

6 Comments

Ordine și disciplină

How to

Lucrând ca freelancer, mulți au impresia că viața mea e un mix de leneveală și haos, din care nu se știe cum, câștig și bani. Chiar ieri m-am întâlnit cu cineva care nu înțelegea prea bine cum se poate să nu ai un serviciu, să nu ai un SRL și totuși să o duci bine. Avea impresia că stau și mă uit la filme toată ziua, că citesc prostii pe net și, cumva, cineva, mă plătește pentru asta.

Nu-i chiar așa. Într-adevăr, când am început să lucrez ca freelancer mi-a fost greu să îmi impun un orar de muncă. Mă trezeam destul de târziu, lucram haotic, nu respectam nicio oră de masă și singurul lucru sfânt era cuvântul deadline. Mi-am dat seama că nu funcționează așa și că un orar de care să mă țin e foarte important. Așa că, cu toate că lucrez de acasă mi-am impus niște lucruri care să-mi optimizeze munca.

În primul rând, nu lucrez niciodată din pat sau în pijamale. Am colțul meu de casă pe care mi l-am transformat în birou și doar de acolo lucrez. Când nu am stare să petrec atât de multe ore în casă, lucrez din Irish Pub. Mai ales în zilele în care am și întâlniri cu diverși oameni. E eficient pentru că nu trebuie să mă deplasez dintr-un loc în altul pentru fiecare întâlnire, nu-mi bat capul cu ce să gătesc (au un meniul zilei ieftin și bun) și cafeaua e exact cum îmi place: multă și nu prea tare.

În al doilea rând, am stabilit că lucrez după un anumit orar. Mă trezesc la 7:30, fac puțin sport de dimineață, beau prima cafea citind presa online și la 9 încep să lucrez. Inițial mi-am propus să nu depășesc 10 ore de muncă pe zi, dar mi-am dat seama că, de cele mai multe ori, prefer să fac o pauză de aproximativ o oră în jurul prânzului și să muncesc până pe la 9 seara. Cam pe la ora asta ies să-mi văd prietenii, merg la un film, mă plimb aiurea sau gătesc pentru colegii de casă. Pe la 11-12 seara mă apuc iar să fac câte ceva. Nu lucruri care cer o concetrare prea mare. Spre exemplu răspund la mailuri care nu sunt foarte importante și pe care, în cursul zilei, am preferat să le amân. Sau actualizez bazele de date cu contacte. Sau pregătesc niște articole pentru bloguri. La 3 AM dau stingerea.

Funcționez bine pe sistemul de somn de 4 ore pe noapte. Știu că mulți au nevoie de minim 6-7, dar eu așa m-am obișnuit și mi-e foarte bine. Am observat că, odată ce am reușit să mă țin de programul pe care mi l-am impus, eficiența mi-a crescut considerabil. Sunt convinsă că și faptul că nu deschid Facebook sau Twitter decât o dată pe oră, câte 10 minute, are o importanță destul de mare.

În fiecare dimineață îmi fac un To Do List și îmi prioritizez munca în funcție de deadline-uri și urgențe. Care urgențe nu îmi mai dau peste cap programul, ca altădată. Pentru fiecare client nevoia lui e cea mai urgentă din istorie. Nu-i chiar așa. Și urgențele astea se pot ordona și clasifica în funcție de câtă muncă implică, cum se pliază pe programul pe care mi l-am făcut și importanța lor reală.

Practic, muncesc cam ca orice angajat dedicat muncii lui. Dar, în loc să am un șef care să-mi stabilească prioritățile, să mă verifice, să-mi aducă muncă și să mă plătească pentru asta, mă ocup singură de toate. Important e să îmi respect orarul stabilit, că doar în funcție de cum lucrez și ce productivitate am în diferite momente ale zilei l-am stabilit.

Voi cum faceți să fiți eficienți?

20 Comments

Celor care cer schimb de link

How to, Product

Primesc de câteva ori pe săptămână propuneri de schimb de link. Sunt enervante, scrise în grabă, de multe ori cu greșeli gramaticale și promovează niște site-uri cu care n-am nicio legătură. Spre exemplu site-uri porno, cu produse naturiste, magazine online de tot felul, directoare de bloguri sau stupizenii din alea de făcut bani online. Am scris pe pagina de Contact a blogului că nu mă interesează vreun fel de schimb de link. Dacă mi se pare ceva interesant, promovez fără niciun fel de schimb. Îmi place ceva, spun și altora, poate le este util.

Pentru că știu că mulți bloggeri sunt în aceeași situație și, pentru că pe zi ce trece mailurile astea cu schimb de link-uri sunt tot mai multe și mai prost scrie, articolul de azi e dedicat celor care insistă să facem schimb de link. Să-l scriu cu subpuncte, să fie cât mai clar.

1. Dacă nu mă cunoști, nu mi te adresa de parcă am copilărit împreună. Formula de introducere ar trebui să-ți fie ”Bună ziua”, ”Salut” sau ”Bună”, iar cea de încheiere ”O zi bună”, ”Mulțumesc”, ”Cu stimă/respect” sau orice altă formulă politicoasă. Nu mă pupa, nu mă lua cu diminutive (cel mai mult nu suport mail-urile alea cu diminutive de la necunoscuți), nu îmi trimite formulări gen HI5 cu xoxoxo. Și nu greși genul. Uite-te și tu la adresa de e-mail. Dacă vezi că mă cheamă Cristina, nu mă lua cu ”Stimate domn”.

2. În corpul mail-ului nu-mi vinde gogoși, că nu m-am născut ieri. Să-mi propui schimb de link cu un ”site cu trafic foarte mare, de aproximativ 5000 de vizite pe lună” nu mă face decât să cred că mă iei de proastă. Nu de alta, dar nu vreau să cred că ești atât de idiot încât să promovezi traficul unui site cu maxim 150 de vizite pe zi. Mai bine povestește-mi ce intenții bune ai tu cu site-ul ăla, ce aduce nou și bun față de alte site-uri.

3. Eu înțeleg că ce-mi trimiți mie mai trimiți câtorva sute de oameni. Se numește SPAM și nu ne place. Dacă vrei să nu-ți șterg mail-ul fără măcar să-l citesc pe tot, încearcă să trimiți ceva personalizat.

4. Dacă vezi că scriu despre evenimente, nu-mi cere să dau link unui magazin online care vinde steroizi. Fă și tu un mic research înainte, că nu trebuie făcut chiar în fiecare zi. Împarți bloggerii pe categorii și știi o treabă.

5. Nu în ultimul rând, dacă vezi că nu-ți răspund la e-mail, nu mă bombarda cu spam. Degeaba mi-l trimiți de 15 ori în două luni, tot nu mă impresionezi. Cel mult reușești să mă enervezi și să te notez ca spam.

Dedic acest articol tuturor celor care cer schimb de link sau îmi spun să intru în nu știu ce program de doi bani. În special celor de la blogmoney.com (care îmi lasă câte un comentariu spam la fiecare două săptămâni, în care îmi spun să intru în programul lor, deși de curiozitate mi-am făcut cont la ei în ianuarie. Nu că s-ar întâmpla ceva pe platforma aia)

7 Comments

Comunicatele de presă 2.0

How to

De când cu publicațiile online și prezența tot mai multor companii în Social Media, modul în care PR-ul comunică cu media s-a schimbat și el. Un comunicat de presă clasic nu mai prea e de niciun ajutor, pentru că jurnaliștii online au nevoie de link-uri, filmulețe, poze de afișe în format .jpg, detalii despre companie și conturile ei de social media etc.

De ceva timp am început să folosesc pentru comunicatele de presă un template pe care l-am găsit aici. Bineînțeles, l-am adaptat puțin la nevoile de comunicare de la noi din țară. Adică am mutat în partea de jos datele de contact și am lăsat sus titlul, un intro și locul unde se întâmplă evenimentul pe care-l promovez. Mi-a plăcut că nu se mai insistă pe volum în comunicarea către presă. Se transmite exact informația necesară. Detaliile despre companie, despre artiștii sau speakerii de eveniment se transmit prin link-uri către paginile lor și către conturile de Social Media. Astfel, junalistul care vrea să facă o știre scurtă și la obiect are la îndemână informația concisă. Dacă cineva vrea să scrie mai pe larg, poate accesa sursele suplimentare.

Ce mi se pare foarte util sunt pozele și filmulețele transmise sub formă de link, prezente în comunicat sub forma de thumbnail. Tot ce îmi trebuie e un spațiu online unde să pot urca și poze și filmulețe (sau un cont de youtube, dar nu arată foarte profesional să trimiți link-uri spre youtube după părerea mea). E util pentru că mi-e mult mai simplu să trimit comunicatul cu Mail Merge-ul din Microsoft Office, care nu permite să trimiți atașamente.

Folosesc Mail Merge pentru că e o soluție elegantă de a trimite mailuri către mai multe persoane într-un timp foarte scurt. Pentru asta, totuși, am nevoie să îmi actualizez baza de date cu contacte destul de des, pentru că se fac multe schimbări în rândul jurnaliștilor și nu-mi doresc să trimit informații culturale redactorilor de la rubricile sportive, de exemplu.

În ultimele 4 luni am primit doar două comunicate de presă care se încadrează în noile tipare. Unul dintre ele îl puteți vedea aici. Drept e că nu sunt jurnalist, deci nu primesc zeci de comunicate într-o zi. Dar mi-ar plăcea să știu dacă voi ați dat peste vreunele bine făcute și, dacă da, să-mi dați și mie un link. Vreau să fac o minicolecție.

4 Comments

Cadou de Moş Nicolae: un job

How to, Product

Unii au primit de Moş Nicolae bâtuţe, alţii dulciurii. Eu am primit bucuria de a face o campanie răsplătită cu multe zâmbete.

Daniel a primit un job. Pentru că e un om hotărât, care ştie ce vrea de la viaţa lui, îşi cunoaşte bine aptitudinile şi corespunde cu criteriile cerute de EXswap pentru job-ul pe care l-au propus acum câteva săptămâni, de azi, Daniel e cel mai nou angajat al companiei.

V-am spus eu că dacă ştii ce vrei obţii multe. El a primit exact ce şi-a dorit. Un job de Marketing Manager într-o companie serioasă. Cum a făcut asta? A citit la mine pe blog articolul despre job, a aplicat cu un CV în engleză şi mi-a scris că a aplicat, să-i pot da o recomandare, aşa cum am promis. Apoi au urmat nişte interviuri  şi gata. Acum are un job mişto.

Felicitări Daniel!

13 Comments