Altfel de tradiții

Ca toate familiile din Ardeal, și-a mea are obiceiuri amestecate, atât catolice, cât și ortodoxe. Oamenii au luat ce le-a plăcut din fiecare, și-au făcut un talmeș-balmeș, să fie toată lumea mulțumită. Așa că abordarea mea asupra tradițiilor este cât se poate de degajată și, în principiu, n-am nicio treabă cu ele, că nu le văd rostul. More

No Comments

Tu în ce sau cine crezi?

Locuiesc lângă o biserică neoprotestantă. În fiecare duminică dimineața aud fragmente din muzica pe care o cântă oamenii care participă la slujbă adunare. În mod ironic, azi se aude ceva care sună a The Scientist (Coldplay). Nu ajunge la mine decât partea instrumentală, care am înțeles că de multe ori e live. More

2 Comments

La teatru cu adolescenți

Am ajuns la spectacol aproape fugind, după ce am înfruntat frigul crunt care s-a lăsat peste oraș. Când este foarte frig sau când bate vântul tare, ochii mei sensibili lăcrimează. Practic, am intrat în sală puțin șifonată, cu lacrimi șiroindu-mi pe obraz. Dar mi-am ocupat cuminte locul și abia după ce am început să mă dezmorțesc m-am uitat în jur. More

No Comments

Gânduri din topor. Sau despre aroganță.

Nu-mi plac oamenii aroganți. După părerea mea, un om este cu adevărat bine crescut (și cu un dram de minte) atunci când poate vorbi și cu marele șef de trib, dar și cu femeia de serviciu, fără ca vreunul dintre ei să se simtă inconfortabil sau jenat de vreo posibilă atitudine nepotrivită a interlocutorului.

Am crescut într-un mediu mixt și-am fost învățată de mică să mă comport corespunzător fiecărei situații în care mă aflu. Atunci când ai mei organizau o cină mai high class, stăteam la masa copiilor, îmbrăcată în rochiță, mâncând cu tacâmurile potrivite fiecare fel de mâncare. Când scăpam vara pe străzile vecine, More

No Comments

Chiar știi să zâmbești, București!

BsH8uihCQAIQSthÎn Banat și Ardeal există o prejudecată cu rădăcini foarte adânci care spune că străzile Bucureștiului sunt pline de gunoaie. Nu se referă doar la mucuri de țigări și ambalaje de tot felul care zac pe marginea trotuarelor, ci și la oamenii pe care îi întâlnești pe stradă. Vin rar aici, cel mult o dată sau de două ori pe an. N-am stat niciodată mai mult de o săptămână. De fiecare dată plec foarte obosită, dar cu o impresie bună și cu gândul că voi reveni și voi sta mai mult data viitoare.

Cred că contează foarte mult cum privim lucrurile. Eu am găsit pe stradă oameni care se opresc  să îmi ofere direcții atunci când mă pierd sau când nu știu ce metrou să iau, tăntici cu plase de Mega Image care știu mereu unde sunt cei mai buni covrigi din oraș și hipsteri cu eșarfe colorate care îmi arată cele mai obscure gherete cu cafea bună, pe care nu le-aș găsi altfel nici dacă mi-ar desena cineva o hartă. Nu mi s-a întâmplat până acum să întâlnesc pe cineva care să nu fie binevoitor sau care să facă mutre acre atunci când cer sau întreb ceva. More

7 Comments

Unde-i partea plină a paharului?

tumblr_nbnlhw3nZo1rwnbtco1_1280Mă bucur că, în sfârșit, nu mai îngheț de frig dimineața, în drum spre birou. Chiar dacă uneori plouă (nu am înțeles vreodată aversiunea bănățenilor față de ploaie), prefer să merg pe jos vreo 20 de minute decât să iau tramvaiul sau un taxi. Deși susțin că e mai sănătos așa, recunosc că, de fapt, fac asta pentru că îmi place să iau pulsul orașului.

Totuși, exceptând câteva zile în care am surprins momente amuzante, de cele mai multe ori mi se întâmplă să fiu singurul om cu soare în ochi și zâmbet pe buze. Nu-s vreo naivă care are impresia
că universul e roz. Cred doar că dacă mă las copleșită de grijile din fiecare zi există posibilitatea să nu mai văd unde-i lumina de la capătul tunelului. Așa că refuz cu încăpățânare să mă încrunt și caut mereu tot felul de motive de a zâmbi.  More

5 Comments

Cu morala înainte, marș!

Dau cu părerea

keep calmÎi plac cărțile scrise de autori necunoscuți, muzica indie pop sau indie rock, filmele europene, ceaiul din plante, citatele cu adevărat motivaționale și are un cont de Facebook care nu conține nici măcar o poză reală. Are mereu la îndemână șervețele umede, dezinfectant și vreo două feluri de săpunuri bio. Se știe că atunci când va avea copii îi va crește mai bine decât alții, pentru că știe perfect tot ce ar trebui să se întâmple în univers.

Nu-i plac mâncărurile prăjite, carnea de porc, birturile ”de fițe”, muzica ”de club”, fast-food-ul, noxele produse de mașini, exploatarea cu cianură, praful din oraș și cocalarii. Nici filmele de Oscar sau hainele din Mall nu-i prea fac cu ochiul, deși, uneori, când nu știe nimeni, se mai duce până la Cinema City sau dă o raită prin Zara și New Yorker.  More

4 Comments

Cei care vor de toate

Dau cu părerea

polls_soulSALE_4708_581350_answer_3_xlargeNe sprijinim unii pe alții, încercând să înlocuim părțile perfecte pe care le-am pierdut cu unele surogat, cumpărate din piața de vechituri. Stricate și imperfecte și ele, că doar au trecut prin lovituri grele înainte să fie abandonate pe taraba unui negustor. Mi se par triste piețele în care bătrânii își vând amintirile și oamenii cumpără părți din viețile altora, cu bani cât mai puțini.

Oare cum evaluezi prețul unei amintiri? ”Am iubit-o pe Ana timp de patru veri. Ceasul acela pe care mi l-a dat în cea de-a doua vară ar putea face vreo 200 de lei, că încă mă iubea mult pe atunci”. Și-apoi vin colecționarii de obiecte vechi. E o modă, dumnezeu știe ce-o fi în capul lor să cumpere toate părțile astea din viețile altora. Se trezește vânzătorul că nu are suficiente cuvinte să explice cumpărătorului că ceasul ăla nu face doi bai, dar de fapt e mai prețios decât orice pe lume. Că singurul motiv pentru care îl vinde este că nu îi ajunge pensia să plătească toate medicamentele de pe rețetă. Cumpărătorul negociază, vânzătorul se crispează și i se umezesc ochii când își dă seama că ultima amintire care îl leagă de cea mai dragă poveste din viața lui este pe punctul de a deveni un simplu obiect decorativ. More

2 Comments

Eu mă plâng, tu te plângi, noi ne plângem

Dau cu părerea

Am, în general, o atitudine pozitivă și încerc să iau lucrurile așa cum sunt, apelând la calm și logică. Uneori, însă, ca tot omul, mă mai supăr și eu. Și-atunci mă plâng. Nu-s nici pe departe la nivelul Oanei, dar recunosc că mă enervează unele lucruri destul de mult. În fine, ideea e că am în jurul meu câțiva oameni care mă ascultă, mă înțeleg (sau încearcă să mă înțeleagă) și, atunci când pot, mă ajută. Am ales să mă izolez, pe cât posibil, de persoanele alea care au mereu tot felul de probleme sau care nu știu să vadă lucrurile mai detașat.

Cel mai mult mă feresc, însă, de oamenii ăia care simt nevoia să demonstreze că lor le este mult mai rău sau mult mai bine decât mie. Când încep să spun cuiva ce mă doare, chiar nu vreau să aud că problemele mele sunt o nimica toată pe lângă încercările prin care trece nu știu cine. Dacă mă plâng, înseamnă că mă doare, că nu găsesc singură o soluție pentru problema pe care o am sau că simt nevoia să mă decarc. În niciun caz, în acel moment, nu vreau să-mi încarc mintea și sufletul cu problemele altora și nici nu vreau să minimizez importanța lucrurilor care mă apasă. Prefer oricând o vorbă bună sau o glumă care să mă ajute să mă detensionez. More

2 Comments

Necrolog

Dau cu părerea

Visez uneori noaptea bătrânul care a fost călcat de mașină într-o seară când mă întorceam acasă. Un moș simpatic, putea fi bunicul meu, al vostru, al oricui. Un teribilist cretin conducea cu aproape 100 la oră pe una din străzile orașului și l-a omorât pe loc. Cumva a luat doar 2 ani de pușcărie. Vreau să cred că viața unui om costă mai mult de-atât.

Primăvara, când încep să tureze teribiliștii motoarele și să gonească pe două roți în oraș, îmi aduc aminte de un prieten drag pe care l-am pierdut în timp ce călătorea regulamentar, pe prima bandă. Un tirist l-a omorât. Acum câțiva ani, studentă fiind, am văzut un accident de motor în intersecția de pe strada Cluj cu Pestalozzi. Tânărul a murit pe loc, dar țipetele prietenei lui mi s-au întipărit în memorie. Când citesc prin presă de câte un accident cu motocicliști îmi revine mereu în minte fata aia cu voce de sfârșitul lumii.  More

1 Comment

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close