Ping pong cu oameni și idei

La Feminin

Am început un nou exercițiu social. Pentru a-mi depăși momentele de timiditate și pentru a-mi îmbunătăți abilitățile de a aborda subiecte care nu-mi sunt confortabile, am decis să mă întâlnesc cu oameni pe care i-am văzut cu diverse ocazii, dar cu care nu am ajuns să dezvolt o relație de vreun fel. Imaginați-vă tipul acela de persoane cu care te vezi la evenimente, la teatru, la film, cu care te saluți, dar despre care nu știi mare lucru. More

No Comments

M-am regăsit printre cuvinte

La Feminin

Am început să țin un jurnal. Pe hârtie, cu stiloul, scrisul este purificator. Are o cadență și o ordine care mă ajută să îmi înțeleg haosul, fără a mai avea tendința de a-l ordona, așa cum fac de obicei. Mereu mi s-a părut că textul scris de mână are o putere mult mai mare decât cel în format electronic.

Citind foarte multă informație online sau tipărită am învățat să fac abstracție de formă și să mă concentrez doar pe ceea ce încearcă să transmită textul. Extrag informația, ignor forma în care este transmisă, de cele mai multe ori. Poate din cauza meseriei, poate doar pentru că a ajuns să fie în jurul meu atât de mult zgomot încât mă obosește puternic.   More

4 Comments

Exercițiu de sinceritate și asumare

Ne-am obișnuit să pozăm în ființe perfecte, fericite și împlinite pe toate planurile. În Social Media punem doar poze cu noi zâmbind și amintiri din vacanțe, preferabil exotice. Emitem păreri despre subiectele dezbătute intens în anumite perioade, dar musai în ton cu mentalitatea bulei din care facem parte, să nu cumva să micționăm împotriva curentului, că nu-i frumos și nu se cade.

Am crescut înconjurată de băieți, pentru că prietenii de familie n-au prea avut fete. Așa că amicii mei și jocurile de când eram copii m-au ajutat să devin o răzvrătită care nu e capabilă să se comporte civilizat, conform normelor micului oraș săsesc în care am copilărit. Nu tu fuste, ceaiuri și discuții despre pantofi, nici hlizeli cu fetele în curtea școlii. Fiind mereu înconjurată de 4-5 băieți, m-am obinuit să se uite oamenii strâmb la mine și să vorbească pe la colțuri tot felul de prostii.  More

2 Comments

Gânduri din topor. Sau despre aroganță.

La Feminin

Nu-mi plac oamenii aroganți. După părerea mea, un om este cu adevărat bine crescut (și cu un dram de minte) atunci când poate vorbi și cu marele șef de trib, dar și cu femeia de serviciu, fără ca vreunul dintre ei să se simtă inconfortabil sau jenat de vreo posibilă atitudine nepotrivită a interlocutorului.

Am crescut într-un mediu mixt și-am fost învățată de mică să mă comport corespunzător fiecărei situații în care mă aflu. Atunci când ai mei organizau o cină mai high class, stăteam la masa copiilor, îmbrăcată în rochiță, mâncând cu tacâmurile potrivite fiecare fel de mâncare. Când scăpam vara pe străzile vecine, More

No Comments

Chiar știi să zâmbești, București!

La Feminin

BsH8uihCQAIQSthÎn Banat și Ardeal există o prejudecată cu rădăcini foarte adânci care spune că străzile Bucureștiului sunt pline de gunoaie. Nu se referă doar la mucuri de țigări și ambalaje de tot felul care zac pe marginea trotuarelor, ci și la oamenii pe care îi întâlnești pe stradă. Vin rar aici, cel mult o dată sau de două ori pe an. N-am stat niciodată mai mult de o săptămână. De fiecare dată plec foarte obosită, dar cu o impresie bună și cu gândul că voi reveni și voi sta mai mult data viitoare.

Cred că contează foarte mult cum privim lucrurile. Eu am găsit pe stradă oameni care se opresc  să îmi ofere direcții atunci când mă pierd sau când nu știu ce metrou să iau, tăntici cu plase de Mega Image care știu mereu unde sunt cei mai buni covrigi din oraș și hipsteri cu eșarfe colorate care îmi arată cele mai obscure gherete cu cafea bună, pe care nu le-aș găsi altfel nici dacă mi-ar desena cineva o hartă. Nu mi s-a întâmplat până acum să întâlnesc pe cineva care să nu fie binevoitor sau care să facă mutre acre atunci când cer sau întreb ceva. More

7 Comments

Unde-i partea plină a paharului?

La Feminin

tumblr_nbnlhw3nZo1rwnbtco1_1280Mă bucur că, în sfârșit, nu mai îngheț de frig dimineața, în drum spre birou. Chiar dacă uneori plouă (nu am înțeles vreodată aversiunea bănățenilor față de ploaie), prefer să merg pe jos vreo 20 de minute decât să iau tramvaiul sau un taxi. Deși susțin că e mai sănătos așa, recunosc că, de fapt, fac asta pentru că îmi place să iau pulsul orașului.

Totuși, exceptând câteva zile în care am surprins momente amuzante, de cele mai multe ori mi se întâmplă să fiu singurul om cu soare în ochi și zâmbet pe buze. Nu-s vreo naivă care are impresia
că universul e roz. Cred doar că dacă mă las copleșită de grijile din fiecare zi există posibilitatea să nu mai văd unde-i lumina de la capătul tunelului. Așa că refuz cu încăpățânare să mă încrunt și caut mereu tot felul de motive de a zâmbi.  More

5 Comments

Cu morala înainte, marș!

La Feminin

keep calmÎi plac cărțile scrise de autori necunoscuți, muzica indie pop sau indie rock, filmele europene, ceaiul din plante, citatele cu adevărat motivaționale și are un cont de Facebook care nu conține nici măcar o poză reală. Are mereu la îndemână șervețele umede, dezinfectant și vreo două feluri de săpunuri bio. Se știe că atunci când va avea copii îi va crește mai bine decât alții, pentru că știe perfect tot ce ar trebui să se întâmple în univers.

Nu-i plac mâncărurile prăjite, carnea de porc, birturile ”de fițe”, muzica ”de club”, fast-food-ul, noxele produse de mașini, exploatarea cu cianură, praful din oraș și cocalarii. Nici filmele de Oscar sau hainele din Mall nu-i prea fac cu ochiul, deși, uneori, când nu știe nimeni, se mai duce până la Cinema City sau dă o raită prin Zara și New Yorker.  More

4 Comments

Cei care vor de toate

La Feminin

polls_soulSALE_4708_581350_answer_3_xlargeNe sprijinim unii pe alții, încercând să înlocuim părțile perfecte pe care le-am pierdut cu unele surogat, cumpărate din piața de vechituri. Stricate și imperfecte și ele, că doar au trecut prin lovituri grele înainte să fie abandonate pe taraba unui negustor. Mi se par triste piețele în care bătrânii își vând amintirile și oamenii cumpără părți din viețile altora, cu bani cât mai puțini.

Oare cum evaluezi prețul unei amintiri? ”Am iubit-o pe Ana timp de patru veri. Ceasul acela pe care mi l-a dat în cea de-a doua vară ar putea face vreo 200 de lei, că încă mă iubea mult pe atunci”. Și-apoi vin colecționarii de obiecte vechi. E o modă, dumnezeu știe ce-o fi în capul lor să cumpere toate părțile astea din viețile altora. Se trezește vânzătorul că nu are suficiente cuvinte să explice cumpărătorului că ceasul ăla nu face doi bai, dar de fapt e mai prețios decât orice pe lume. Că singurul motiv pentru care îl vinde este că nu îi ajunge pensia să plătească toate medicamentele de pe rețetă. Cumpărătorul negociază, vânzătorul se crispează și i se umezesc ochii când își dă seama că ultima amintire care îl leagă de cea mai dragă poveste din viața lui este pe punctul de a deveni un simplu obiect decorativ. More

2 Comments

Fițe de nefumător

La Feminin

Din 30 noiembrie 2014 nu mai fumez. Ar fi o prostie să susțin că sunt cu adevărat nefumătoare, pentru că a trecut abia o lună de când nu m-am mai atins de țigări, însă sunt pe drumul cel bun. Știu că de data asta e altfel și e bine, deci nu voi recidiva. Mă bucur să văd că în jurul meu tot mai multă lume alege să nu mai fumeze și că s-a format un trend din asta. Mă ajută să știu că nu sunt singură și că atunci când am nevoie să vorbesc cu cineva despre momentele de anxietate prin care trec pot apela la cineva care mă înțelege

N-am descoperit roata, deci n-o să încep să dau sfaturi de cum să vă lăsați de fumat. Au făcut-o destui înaintea mea și, deși am citit o grămadă de articole pe subiect și am vorbit cu oamenii din jurul meu care s-au lăsat mai recent, nu m-a ajutat cu aproape nimic. Ba, mai mult, fiecare persoană care a susținut că pur și simplu nu a mai fumat a ajuns să mă enerveze crunt, cel puțin pentru moment. More

12 Comments

Cu iz de iarnă

La Feminin

Mereu îmi amintesc la început de decembrie cum mă duceau ai mei cu sania la grădiniță. Aveam o geacă din aia groasă în care abia mă puteam mișca, o căciulă pufoasă care-mi tot cădea pe ochi și un fular imens, pe care mi-l legam pe toată față, să-mi rămână doar ochii afară. Nu mi-a plăcut niciodată vântul rece, deși iubesc zăpada mult de tot. Din acest motiv, soluția asta cu fularul mi se părea una dintre cele mai importante descoperiri din copilăria mea.

Cu ochii încă mici de somn, înfofolită până peste nas, cu soră-ea lângă mine, zburdam prin zăpada aranjată frumos de oamenii de pe stradă. La noi, la Sebeș, fiecare-și mătură zăpada din fața casei, nu se prea întâmplă să ne ia iarna pe nepregătite. Pe străzile principale acum se folosește antiderapant. Când eram eu mică nu se sinchisea nimeni de așa ceva. Oamenii măturau cât se putea mătura și, în rest, zăpada rămânea așa, bătucită, numai bună de sanie.  More

1 Comment