Chiar știi să zâmbești, București!

La Feminin

BsH8uihCQAIQSthÎn Banat și Ardeal există o prejudecată cu rădăcini foarte adânci care spune că străzile Bucureștiului sunt pline de gunoaie. Nu se referă doar la mucuri de țigări și ambalaje de tot felul care zac pe marginea trotuarelor, ci și la oamenii pe care îi întâlnești pe stradă. Vin rar aici, cel mult o dată sau de două ori pe an. N-am stat niciodată mai mult de o săptămână. De fiecare dată plec foarte obosită, dar cu o impresie bună și cu gândul că voi reveni și voi sta mai mult data viitoare.

Cred că contează foarte mult cum privim lucrurile. Eu am găsit pe stradă oameni care se opresc  să îmi ofere direcții atunci când mă pierd sau când nu știu ce metrou să iau, tăntici cu plase de Mega Image care știu mereu unde sunt cei mai buni covrigi din oraș și hipsteri cu eșarfe colorate care îmi arată cele mai obscure gherete cu cafea bună, pe care nu le-aș găsi altfel nici dacă mi-ar desena cineva o hartă. Nu mi s-a întâmplat până acum să întâlnesc pe cineva care să nu fie binevoitor sau care să facă mutre acre atunci când cer sau întreb ceva. More

7 Comments

Unde-i partea plină a paharului?

La Feminin

tumblr_nbnlhw3nZo1rwnbtco1_1280Mă bucur că, în sfârșit, nu mai îngheț de frig dimineața, în drum spre birou. Chiar dacă uneori plouă (nu am înțeles vreodată aversiunea bănățenilor față de ploaie), prefer să merg pe jos vreo 20 de minute decât să iau tramvaiul sau un taxi. Deși susțin că e mai sănătos așa, recunosc că, de fapt, fac asta pentru că îmi place să iau pulsul orașului.

Totuși, exceptând câteva zile în care am surprins momente amuzante, de cele mai multe ori mi se întâmplă să fiu singurul om cu soare în ochi și zâmbet pe buze. Nu-s vreo naivă care are impresia
că universul e roz. Cred doar că dacă mă las copleșită de grijile din fiecare zi există posibilitatea să nu mai văd unde-i lumina de la capătul tunelului. Așa că refuz cu încăpățânare să mă încrunt și caut mereu tot felul de motive de a zâmbi.  More

5 Comments

Cu morala înainte, marș!

La Feminin

keep calmÎi plac cărțile scrise de autori necunoscuți, muzica indie pop sau indie rock, filmele europene, ceaiul din plante, citatele cu adevărat motivaționale și are un cont de Facebook care nu conține nici măcar o poză reală. Are mereu la îndemână șervețele umede, dezinfectant și vreo două feluri de săpunuri bio. Se știe că atunci când va avea copii îi va crește mai bine decât alții, pentru că știe perfect tot ce ar trebui să se întâmple în univers.

Nu-i plac mâncărurile prăjite, carnea de porc, birturile ”de fițe”, muzica ”de club”, fast-food-ul, noxele produse de mașini, exploatarea cu cianură, praful din oraș și cocalarii. Nici filmele de Oscar sau hainele din Mall nu-i prea fac cu ochiul, deși, uneori, când nu știe nimeni, se mai duce până la Cinema City sau dă o raită prin Zara și New Yorker.  More

4 Comments

Cei care vor de toate

La Feminin

polls_soulSALE_4708_581350_answer_3_xlargeNe sprijinim unii pe alții, încercând să înlocuim părțile perfecte pe care le-am pierdut cu unele surogat, cumpărate din piața de vechituri. Stricate și imperfecte și ele, că doar au trecut prin lovituri grele înainte să fie abandonate pe taraba unui negustor. Mi se par triste piețele în care bătrânii își vând amintirile și oamenii cumpără părți din viețile altora, cu bani cât mai puțini.

Oare cum evaluezi prețul unei amintiri? ”Am iubit-o pe Ana timp de patru veri. Ceasul acela pe care mi l-a dat în cea de-a doua vară ar putea face vreo 200 de lei, că încă mă iubea mult pe atunci”. Și-apoi vin colecționarii de obiecte vechi. E o modă, dumnezeu știe ce-o fi în capul lor să cumpere toate părțile astea din viețile altora. Se trezește vânzătorul că nu are suficiente cuvinte să explice cumpărătorului că ceasul ăla nu face doi bai, dar de fapt e mai prețios decât orice pe lume. Că singurul motiv pentru care îl vinde este că nu îi ajunge pensia să plătească toate medicamentele de pe rețetă. Cumpărătorul negociază, vânzătorul se crispează și i se umezesc ochii când își dă seama că ultima amintire care îl leagă de cea mai dragă poveste din viața lui este pe punctul de a deveni un simplu obiect decorativ. More

1 Comment

Fițe de nefumător

La Feminin

Din 30 noiembrie 2014 nu mai fumez. Ar fi o prostie să susțin că sunt cu adevărat nefumătoare, pentru că a trecut abia o lună de când nu m-am mai atins de țigări, însă sunt pe drumul cel bun. Știu că de data asta e altfel și e bine, deci nu voi recidiva. Mă bucur să văd că în jurul meu tot mai multă lume alege să nu mai fumeze și că s-a format un trend din asta. Mă ajută să știu că nu sunt singură și că atunci când am nevoie să vorbesc cu cineva despre momentele de anxietate prin care trec pot apela la cineva care mă înțelege

N-am descoperit roata, deci n-o să încep să dau sfaturi de cum să vă lăsați de fumat. Au făcut-o destui înaintea mea și, deși am citit o grămadă de articole pe subiect și am vorbit cu oamenii din jurul meu care s-au lăsat mai recent, nu m-a ajutat cu aproape nimic. Ba, mai mult, fiecare persoană care a susținut că pur și simplu nu a mai fumat a ajuns să mă enerveze crunt, cel puțin pentru moment. More

12 Comments

Cu iz de iarnă

La Feminin

Mereu îmi amintesc la început de decembrie cum mă duceau ai mei cu sania la grădiniță. Aveam o geacă din aia groasă în care abia mă puteam mișca, o căciulă pufoasă care-mi tot cădea pe ochi și un fular imens, pe care mi-l legam pe toată față, să-mi rămână doar ochii afară. Nu mi-a plăcut niciodată vântul rece, deși iubesc zăpada mult de tot. Din acest motiv, soluția asta cu fularul mi se părea una dintre cele mai importante descoperiri din copilăria mea.

Cu ochii încă mici de somn, înfofolită până peste nas, cu soră-ea lângă mine, zburdam prin zăpada aranjată frumos de oamenii de pe stradă. La noi, la Sebeș, fiecare-și mătură zăpada din fața casei, nu se prea întâmplă să ne ia iarna pe nepregătite. Pe străzile principale acum se folosește antiderapant. Când eram eu mică nu se sinchisea nimeni de așa ceva. Oamenii măturau cât se putea mătura și, în rest, zăpada rămânea așa, bătucită, numai bună de sanie.  More

1 Comment

Eu mă plâng, tu te plângi, noi ne plângem

La Feminin

Am, în general, o atitudine pozitivă și încerc să iau lucrurile așa cum sunt, apelând la calm și logică. Uneori, însă, ca tot omul, mă mai supăr și eu. Și-atunci mă plâng. Nu-s nici pe departe la nivelul Oanei, dar recunosc că mă enervează unele lucruri destul de mult. În fine, ideea e că am în jurul meu câțiva oameni care mă ascultă, mă înțeleg (sau încearcă să mă înțeleagă) și, atunci când pot, mă ajută. Am ales să mă izolez, pe cât posibil, de persoanele alea care au mereu tot felul de probleme sau care nu știu să vadă lucrurile mai detașat.

Cel mai mult mă feresc, însă, de oamenii ăia care simt nevoia să demonstreze că lor le este mult mai rău sau mult mai bine decât mie. Când încep să spun cuiva ce mă doare, chiar nu vreau să aud că problemele mele sunt o nimica toată pe lângă încercările prin care trece nu știu cine. Dacă mă plâng, înseamnă că mă doare, că nu găsesc singură o soluție pentru problema pe care o am sau că simt nevoia să mă decarc. În niciun caz, în acel moment, nu vreau să-mi încarc mintea și sufletul cu problemele altora și nici nu vreau să minimizez importanța lucrurilor care mă apasă. Prefer oricând o vorbă bună sau o glumă care să mă ajute să mă detensionez. More

2 Comments

Cu soarele-n ochi

La Feminin

Mi-e foarte dor de mare azi. M-am trezit cu soarele în ochi, din cauza noului mod în care mi-am distribuit mobila prin dormitor. Nu știu cum am reușit să pun oglinda în așa fel încât, în fiecare dimineață, soarele să se reflecte fix pe perna mea. Partea bună e că mă trezesc mult mai devreme. Partea proastă e că mi-e tot timpul dor de mare și de diminețile în care mă trezeam cu soarele pe pernă.

Era una din verile alea în care încă făceam naveta Timișoara – Galați o dată la câteva săptămâni. Fiecare drum până la Galați mi se părea infinit și mă obosea îngrozitor, deși mereu mi-a plăcut să conduc noaptea. Cum nu aveam niciun chef să plec noaptea înapoi spre Timișoara, am decis că ies să mă plimb puțin și mă întorc să dorm vreo câteva ore. M-am întâlnit pe stradă cu un prieten venit din București, într-o scurtă vizită. A fost ciudat să dăm unul peste altul într-un oraș cu care, în mod normal, n-aveam nicio treabă. După ce ne-am amuzat copios, am decis acolo, pe loc, că vom pleca la mare. Am calculat noi că, oricum am face, prindem răsăritul pe plajă.  More

2 Comments

Îngeri și seriale britanice

La Feminin

M-a înnebunit Adi vreo câțiva ani buni cu Doctor Who. E un serial SF cu un fel de extraterestru cu două inimi care se plimbă prin timp și spațiu cu ajutorul unei nave spațiale în formă de cabină telefonică britanică. Știu, sună dubios. De-asta nici nu m-am putut mobiliza să mă uit la serial până recent, deși sunt mare fan al SF-ului.

Ei bine, sâmbătă seara ne-am adunat mai muți prieteni să socializăm în modul nostru mai special. Adică am stat și ne-am uitat la clipuri amuzante, am ascultat muzică, am discutat toată filozofia din universul ăsta și din încă vreo două și, pentru încheiere, ne-am uitat la câteva episoade din acest serial care mi-a bântuit ultimii ani, Doctor Who.  More

No Comments

Pizza, junk-food și dans

La Feminin

Am crezut că secretul unei talii de viespe este o dietă sănătoasă. M-am chinuit, acum vreo câțiva ani, să țin o dietă low-carbs. Drept e că am slăbit cu ea și nu m-am îngrășat decât vreo doi ani mai târziu, când nu am mai avut chef să calculez proteine, fibre și carbohidrați. Nu mi-a fost prea ușor să mănânc disciplinat, nefiind aproape niciodată acasă.

Anul ăsta, prin martie, m-am uitat în oglindă și-am zis că-i timpul să fac ceva, că kilogramele mele iar o luaseră razna. Aveam 62 kg, ceea ce pentru 1.68 m, cât am eu, mi se pare cam mult. Și-atunci a apărut dilema. Știam cât de greu e să ții o dietă, mai ales după ce ai mai ținut-o o dată și cunoști toate chinurile prin care ai trecut. Să merg la sală nu mi-a plăcut niciodată. Mi se pare o activitate foarte masculină și, chiar dacă am crescut cu băieți, nu îmi place să împrumut chiar toate obiceiurile prietenilor mei. Nu am disciplina necesară pentru a face un sport în mod regulat, pentru că niciunul nu-mi place suficient de mult încât să am chef să-l practic mai mult decât pentru relaxare, în weekend. More

No Comments