Despre mine

Sunt de loc din Sebeș (jud. Alba), acolo unde traficul e infernal, dar copilăria e minunată. Din 2003 am fost adoptată de Timișoara, singurul oraș din România în care vreau să locuiesc. Îmi plac și altele, dar nu m-aș muta în nicicare pentru mai mult de o lună. Chiar dacă locuiesc în Banat, am păstrat în suflet Ardealul și mă bucur ca un copil de câte ori am ocazia să-i fac o vizită.

După zodiac sunt Balanță. De aproape 27 de ani. Cred în zodii doar când îmi convine ce citesc despre Balanțe. În rest, le clasez la categoria S.F. de mâna a doua. Poate că, totuși, am câteva caracteristici specifice zodiei, doar am ajuns om de comunicare și, cu precădere mă cam feresc de conflicte. Care conflicte, dacă nu mă privesc personal, trec pe lângă mine ca știrile de la ora cinci. Adică nu dau doi bani pe ele.

Drumul meu prin școli a fost unul destul de sinuos. Deși am fost premiantă de mică, până acum vreo 7 ani n-am știut ce vreau să fac exact cu viața mea. Așa că am făcut un liceu cu profil Real, o Facultate de Litere (la UVT în Timișoara) și un Master în Comunicare (tot la UVT în Timișoara). Mi-am dat seama că vreau să lucrez în Comunicare când, în 2003, am devenit membru OSUT. Acolo am învățat primele lucruri despre PR și, în 2005, am început să fac și bani din asta.

Acum sunt aproape 6 ani de când îmi câștig pâinea lucrând în comunicare (în mare parte online) și nu mă văd făcând altceva în viitorul apropiat. Lucrez ca Freelancer, full-time și fără concedii plătite de șefi.  Tata spune despre mine că-s ”trombonist cu acte-n regulă”, mama îmi monitorizează munca mai bine decât multe ustensile de monitorizare online pe care le folosesc. Pot spune că am susținerea lor, deși niciunul n-are vreo treabă cu comunicarea.

Din 2008 scriu pe blog, dar primul contact cu Internetul l-am avut prin ’97-’98, când eram mare fan de mIRC, ca toată generația. Am început blogul pe Blogger și l-am mutat pe domeniu propriu în 2009. De-atunci scriu aproape zilnic despre evenimentele din Timișoara, oamenii de aici și de prin alte locuri, proiecte din online-ul românesc. Laud cu mare drag un proiect bine gândit, dar critic cu aceeași patimă tot ce consider eu că nu-i bine făcut. Și nu emit păreri decât despre ce știu, am citit, am învățat și-am pus în aplicare.

Sunt fan înrăit al gramaticii limbii române, al oamenilor care încercă (și reușesc) să facă ceva pentru lumea în care trăiesc și al cafelei simple, fără lapte, fără zahăr. Îl ador pe Lipton, pisicul meu, teroarea porumbeilor bănățeni. Pentru mine, o zi bună începe cu muzică și soare. Fără soare pot trăi, fără muzică numai dacă e imperios necesar și de obicei nu e.

Nu neapărat în ordinea asta, îmi mai plac: brandurile românești, sucul de mere îmbunătățit, filmele bune, britanicii, Coca Cola, înghețata de ciocolată, D’arc-ul, literatura postmodernă (dar nu numai), tiramisu, oamenii care zâmbesc pe stradă, hainele lejere, discuțiile interminabile despre cele mai ciudate lucruri din lume, bijuteriile handmade, rochiile roșii sau negre, pub-urile și zăpada.

Dacă vreți să vorbim despre orice, îmi puteți scrie la cristina.putan[at]gmail[punct]com. De luni până vineri, între 09:30 și 20:00 mă găsiți și la telefon 0742.115.489.