Hai, la teatru cu noi!

Events

Nu-mi place să scriu despre teatru, filme sau cărți, deși fiecare dintre ele îmi ocupă o bună bucată a timpului liber. Ca absolvent de Litere, încă trăiesc cu impresia că trebuie să fii un critic consacrat pentru a putea așterne pe hârtie o părere care să conteze cu adevărat. Din fericire, blogul de față este o fițuică online, nu un spațiu în care facem analiză pe text, cum am învățat la școală. More

5 Comments

Moarte, viață și echilibru

Opinie

”Nu pot respira, am înțepături în mâna stângă și mi-e rău. Cred că nu sunt tocmai bine. Te ocupi tu de evenimentul de azi, te rog?” Asta i-am spus Oltei acum câțiva ani, într-o dimineață însorită de mai când, fără să știu atunci, inima mea îmi spunea că s-a săturat să-mi suporte excesele și lipsa de somn. Noroc că s-a gândit ea să cheme salvarea, că mie nici nu mi-a trecut prin cap. În minutele de când am sunat-o până a ajuns la mine cu prietena ei, care e și asistent medical, în timp ce simțeam că acolo e capătul pentru mine, tot ce mă gândeam era că nu am vreme să mor în ziua aia, că am treabă.  More

No Comments

Teatrul prin ochi de consumator amator

Events, Timisoara

Am crescut într-un oraș fără teatru. Puținele spectacole pe care le-am văzut acasă au fost jucate pe scena Casei de Cultură, într-o sală învechită și nerenovată de vreo 30 de ani. Prima dată când m-au dus părinții la Sibiu, la un spectacol, am rămas profund impresionată atât de grandoarea evenimentului în sine cât, mai ales, de actorii de pe scenă.  More

No Comments

Ping pong cu oameni și idei

La Feminin

Am început un nou exercițiu social. Pentru a-mi depăși momentele de timiditate și pentru a-mi îmbunătăți abilitățile de a aborda subiecte care nu-mi sunt confortabile, am decis să mă întâlnesc cu oameni pe care i-am văzut cu diverse ocazii, dar cu care nu am ajuns să dezvolt o relație de vreun fel. Imaginați-vă tipul acela de persoane cu care te vezi la evenimente, la teatru, la film, cu care te saluți, dar despre care nu știi mare lucru. More

No Comments

Cum stăm cu transparența în mass-media?

Opinie

Lucrez cu mass-media din România de vreo 10 ani. Încă dinainte să dețin o agenție, ca freelancer, mi-am ajutat clienții să ajungă la cele mai potrivite publicații și să obțină prețuri cât mai bune. Am o relație bună cu jurnaliștii pe care îi cunosc și cu departamentele de publicitate ale diverselor publicații cu care lucrez. Interacționând cu clienții, dar și cu presa, am învățat că este important să fim sinceri și transparenți în relațiile noastre.  Până la urmă, orice mânărie ajunge să fie subiect de bârfă și bârfele tind să ajungă la urechile cui nu ne dorim. De aceea, de fiecare dată informez toate părțile despre ce așteptări și ce costuri există.

Cu toate astea, încă sunt uneori surprinsă când aflu de câte o agenție care dublează prețurile transmise spre client sau de câte o publicație care a încasat factura, dar a uitat să trimită și raportul sau, după caz, să publice vreun articol plătit. Uscături există în toate pădurile și vreau să cred că scăpările astea nu reprezintă norma. Din fericire, în Timișoara nu mi s-a întâmplat vreodată să nu găsesc un numitor comun care să fericească pe toată lumea. Însă aici este simplu. Cunosc personal și jurnaliștii, și reprezentanți ai departamentelor de publicitate. Unii îmi sunt și prieteni. Discutăm deschis și încercăm să rezolvăm orice situație ar putea apărea.  More

No Comments

M-am regăsit printre cuvinte

La Feminin

Am început să țin un jurnal. Pe hârtie, cu stiloul, scrisul este purificator. Are o cadență și o ordine care mă ajută să îmi înțeleg haosul, fără a mai avea tendința de a-l ordona, așa cum fac de obicei. Mereu mi s-a părut că textul scris de mână are o putere mult mai mare decât cel în format electronic.

Citind foarte multă informație online sau tipărită am învățat să fac abstracție de formă și să mă concentrez doar pe ceea ce încearcă să transmită textul. Extrag informația, ignor forma în care este transmisă, de cele mai multe ori. Poate din cauza meseriei, poate doar pentru că a ajuns să fie în jurul meu atât de mult zgomot încât mă obosește puternic.   More

4 Comments

Speranța moare ultima

Opinie

Sunt peste 10 ani de când susțin că țara asta are o șansă să se vindece, dacă oamenii care sunt capabili să facă lucruri bune chiar pun mâna să le facă. Din păcate, an după an șansele scad tot mai mult și numărul celor care pleacă din țară sau abandonează efectiv lupta este din ce în ce mai mare. De la o vreme, recunosc, încep să simt și eu că am ajuns la capăt.

Cu un split TVA care ba se aplică, ba se amână, cu taxe care doar cresc, dar care nu aduc vreun fel de beneficii, cu sentimentul zilnic că statul român vrea să îngroape toate firmele mici, deci și a mea, am ajuns în punctul în care am obosit. Da, la nivel declarativ, cred încă în salvarea aia pe care ne-o putem aduce singuri. Însă, realist vorbind, am ajuns în punctul în care încep să mă întreb serios dacă nu cumva am dezvoltat tendințe masochiste și rămân în țară din inerție.  More

4 Comments

Exercițiu de sinceritate și asumare

Ne-am obișnuit să pozăm în ființe perfecte, fericite și împlinite pe toate planurile. În Social Media punem doar poze cu noi zâmbind și amintiri din vacanțe, preferabil exotice. Emitem păreri despre subiectele dezbătute intens în anumite perioade, dar musai în ton cu mentalitatea bulei din care facem parte, să nu cumva să micționăm împotriva curentului, că nu-i frumos și nu se cade.

Am crescut înconjurată de băieți, pentru că prietenii de familie n-au prea avut fete. Așa că amicii mei și jocurile de când eram copii m-au ajutat să devin o răzvrătită care nu e capabilă să se comporte civilizat, conform normelor micului oraș săsesc în care am copilărit. Nu tu fuste, ceaiuri și discuții despre pantofi, nici hlizeli cu fetele în curtea școlii. Fiind mereu înconjurată de 4-5 băieți, m-am obinuit să se uite oamenii strâmb la mine și să vorbească pe la colțuri tot felul de prostii.  More

2 Comments

Cum să te pregătești de festival, indiferent de vreme

Events, How to

În ultimii zece ani am tot fost pe la festivalurile de muzică din țară și de prin vecini (Serbia și Ungaria). Cum îmi place să trăiesc cât mai intens atmosfera unică a fiecărui eveniment muzical și să nu pierd aproape nimic din ce se întâmplă pe acolo, mereu am preferat să optez pentru cazarea în camping-uri, să fiu cât mai aproape de locul de desfășurare.

Da, am prins Electric Castle cu ploaie intensă, la fel și Sziget în vreo 2 ani. Sunt riscuri pe care mi le asum și, pentru a nu strica nimic din buna dispoziție, m-am dus pregătită (aproape) de fiecare dată. Vă scriu azi pentru că mi-aș dori ca toți oamenii care aleg cazarea într-un camping să fie pregătiți cu adevărat și să nu mai plângă nimeni că a trebuit să-și abandoneze cortul/încălțările/hainele. Mai mult, în lumea mea ideală, n-o să mai văd pe nimeni în teniși albi și pantaloni scurți la 15 grade, în ploaie.  More

No Comments

Să nu ne mai asumăm rezultatele altora

Opinie

Încă din 2011, am dezvoltat obiceiul de a organiza câte un internship pe an. Fiecare internship a inclus câte 5 studenți dornici să facă treabă, să pună în practică ce-au învățat la școală și apoi să își găsească un job în domeniu (sau să facă orice altceva în afară de comunicare, dacă și-au dat seama că nu este pentru ei).

Cu foarte mici excepții, i-am luat de la zero. Am stat lângă ei să-i învăț să scrie comunicate de presă, e-mail-uri, articole de blog, conținut pentru site-uri, să răspundă corect la telefon, să fie punctuali, să facă o monitorizare de presă, să creioneze o campanie de comunicare și multe altele. Sunt câteva generații bune de tineri care acum profesează în domeniu și de care sunt foarte mândră.  More

3 Comments