Perfect Look: fără riduri la 30 de ani

Advertoriale November 27, 2014 CristinaTM

Luna trecută am împlinit 30 de ani. Acum o vreme mă îngrozea ideea că într-o bună zi aș putea să am vârsta asta. Credeam că femeile ”expiră” după 25-26 de ani și recunosc că vreo câțiva ani am mințit cu nonșalanță de câte ori mă întreba cineva câți ani am. De prin aprilie încoace, însă, mi-am dat seama că niciodată nu m-am simțit atât de bine cu mine ca acum. Am înțeles că fiecare vârstă vine cu plusurile ei și chiar am ajuns să cred că o femeie începe să se cunoască pe sine abia pe la 30 și ceva de ani.

Drept e că majoritatea muncim mai mult la felul în care arătăm. Doar nu suntem toate ca soră-mea, pe care o confundă portarul școlii cu elevele cărora le predă, deși e trecută de 25 de ani și ea. Recunosc că partea cu ridurile mi-a dat cele mai multe bătăi de cap. Dacă mâinile am învățat să le îngrijesc acum câțiva ani (îți amintești, Oltea, cum îmi spuneai mereu să iau crema de mâini cu mine de câte ori plec undeva? Cred că-i momentul să-ți mulțumesc acum), cu tenul am avut o adevărată bătaie de cap. Fiind nefericita posesoare a unui ten mixt și foarte sensibil, mi-am găsit cu greu creme potrivite. De cele mai multe ori am preferat să nu le folosesc deloc, că ba îmi simțeam fața încărcată, ba nu-mi plăcea cum arată tenul după ce aplicam vreo cremă. Fițe. Și pentru fițele astea am acum de suferit, că pe la colțurile ochilor deja s-au instalat niște riduri încăpățânate care nu vor să mai plece de acolo. More

1 Comment

Un an cu Lumia 625

Recomandari November 14, 2014 CristinaTM

Acum un an am primit în teste un Lumia 625. Ciprian s-a gândit că mi se potrivește, știind că sunt fan Windows și că-mi plac culorile. Așa că, telefonul pe care l-am primit de la el era un Lumia 625, portocaliu (deși, dacă mă întrebi, o să-ți spun că-i un fel de roșu turbat). Fix pe gustul meu.

Mi-a plăcut cum se simte în mână, că e foarte intuitiv, că nu a trebuit să mă chinui să-mi transfer contactele de pe vechiul telefon și că, în 20 de minute de când am pus mâna pe el am setat toate aplicațiile de care aveam nevoie, l-am personalizat cum am avut eu chef și l-am conectat cu laptopul să-mi fie simplu să lucrez cu el. După o lună, în ziua în care trebuia să trimit înapoi telefonul de test, m-am dus direct într-un Orange Shop și mi-am cumpărat un telefon identic. Atât de mult mi-a plăcut. More

6 Comments

ENEL reciclează cu Visuell: câștigă obiecte cool de design!

Advertoriale November 13, 2014 CristinaTM

Îmi place lumina caldă, care aduce cumva a soare de după-ammiază de toamnă. De-aia nu cumpăr niciodată becuri cu lumină alb-albastră. E adevărat că mi-a luat o vreme până să renunț la asocierea pe care o făcusem (în mod total eronat) între becurile economice și lumina ”rece”, însă vremurile alea sunt istorie acum. Am învățat de la un timp încoace să îmi aleg becurile din casă în așa fel încât cu minimum de consum să obțin maximum de lumină.

M-am obișnuit și să reciclez becurile, să nu le mai arunc la gunoi, cum făceam până recent. Știu aproape toate magazinele, pe o rază de vreo 3 sau 4 kilometri, unde pot duce becurile pe care nu le mai folosesc. Deși, recunosc că, după ce-am văzut ce poți face cu un bec incandescent (adică din acela banal, cu care am crescut și pe care-l știm de ani de zile), parcă îmi vine să le păstrez pe toate, să încep să-mi fac din ele obiecte de decor, urmând exemplul dat de ENEL.

2 Comments

Eu mă plâng, tu te plângi, noi ne plângem

Dau cu părerea November 12, 2014 CristinaTM

Am, în general, o atitudine pozitivă și încerc să iau lucrurile așa cum sunt, apelând la calm și logică. Uneori, însă, ca tot omul, mă mai supăr și eu. Și-atunci mă plâng. Nu-s nici pe departe la nivelul Oanei, dar recunosc că mă enervează unele lucruri destul de mult. În fine, ideea e că am în jurul meu câțiva oameni care mă ascultă, mă înțeleg (sau încearcă să mă înțeleagă) și, atunci când pot, mă ajută. Am ales să mă izolez, pe cât posibil, de persoanele alea care au mereu tot felul de probleme sau care nu știu să vadă lucrurile mai detașat.

Cel mai mult mă feresc, însă, de oamenii ăia care simt nevoia să demonstreze că lor le este mult mai rău sau mult mai bine decât mie. Când încep să spun cuiva ce mă doare, chiar nu vreau să aud că problemele mele sunt o nimica toată pe lângă încercările prin care trece nu știu cine. Dacă mă plâng, înseamnă că mă doare, că nu găsesc singură o soluție pentru problema pe care o am sau că simt nevoia să mă decarc. În niciun caz, în acel moment, nu vreau să-mi încarc mintea și sufletul cu problemele altora și nici nu vreau să minimizez importanța lucrurilor care mă apasă. Prefer oricând o vorbă bună sau o glumă care să mă ajute să mă detensionez. More

2 Comments

Cu soarele-n ochi

Eu cu mine November 11, 2014 CristinaTM

Mi-e foarte dor de mare azi. M-am trezit cu soarele în ochi, din cauza noului mod în care mi-am distribuit mobila prin dormitor. Nu știu cum am reușit să pun oglinda în așa fel încât, în fiecare dimineață, soarele să se reflecte fix pe perna mea. Partea bună e că mă trezesc mult mai devreme. Partea proastă e că mi-e tot timpul dor de mare și de diminețile în care mă trezeam cu soarele pe pernă.

Era una din verile alea în care încă făceam naveta Timișoara – Galați o dată la câteva săptămâni. Fiecare drum până la Galați mi se părea infinit și mă obosea îngrozitor, deși mereu mi-a plăcut să conduc noaptea. Cum nu aveam niciun chef să plec noaptea înapoi spre Timișoara, am decis că ies să mă plimb puțin și mă întorc să dorm vreo câteva ore. M-am întâlnit pe stradă cu un prieten venit din București, într-o scurtă vizită. A fost ciudat să dăm unul peste altul într-un oraș cu care, în mod normal, n-aveam nicio treabă. După ce ne-am amuzat copios, am decis acolo, pe loc, că vom pleca la mare. Am calculat noi că, oricum am face, prindem răsăritul pe plajă. More

2 Comments

Food Panda: comandă mâncare la domiciliu

Advertoriale November 10, 2014 CristinaTM

Unii preferă supa de pui, alții ceafa de porc cu cartofi prăjiți. Mie-mi place pizza. E singurul fel de mâncare pe care-l pot mânca la orice oră, în orice stare aș fi. Ba, mai nou, am dezvoltat un fel de obicei de weekend: dimineața, la micul dejun (adică pe la ora 12:00), asortez o ceașcă mare de cafea făcută la ibric cu două bucăți reci de pizza. Sâmbătă, în timp ce ronțăiam fericită niște pizza picantă, mi-am imaginat un întreg scenariu despre cum ar fi să sun dimineața, la ora 9:00, să comand o pizza și centralista să mă ia la trei păzește că e prea devreme să mănânci junk food la ora aia.

No Comments

Munca nu este o rușine!

Opinie November 6, 2014 CristinaTM

Aveam vreo 15 ani când tata a decis că soarta banilor mei de buzunar se va schimba. Până atunci, primeam de la mama, în fiecare dimineață, o sumă de bani de cheltuială care să-mi ajungă de pufuleți, chipsuri sau alte prostii pe care le ronțăiam în pauzele de la școală, pe lângă sandwich-urile pregătite cu grijă de ea în fiecare dimineață.

La începutul clasei a 9-a, tata m-a anunțat că, dacă vreau în continuare bani de buzunar, va trebui să muncesc pentru ei. Am simțit că mi se face cea mai mare nedreptate de pe lume, că sunt persecutată de părinți și m-am comportat ca orice adolescentă: m-am bosumflat vreo câteva zile, după care mi-a trecut și-am acceptat situația așa cum era. Din acel moment, m-am prezentat aproape zilnic în laboratorul de tehnică dentară al părinților mei, să-mi muncesc banii de buzunar. Azi făceam curățenie, mâine pregăteam niște ceară, poimâine sortam dinți pentru proteze. Și-așa mi-am petrecut o parte din cei patru ani de liceu. More

4 Comments

Îngeri și seriale britanice

Eu cu mine November 5, 2014 CristinaTM

M-a înnebunit Adi vreo câțiva ani buni cu Doctor Who. E un serial SF cu un fel de extraterestru cu două inimi care se plimbă prin timp și spațiu cu ajutorul unei nave spațiale în formă de cabină telefonică britanică. Știu, sună dubios. De-asta nici nu m-am putut mobiliza să mă uit la serial până recent, deși sunt mare fan al SF-ului.

Ei bine, sâmbătă seara ne-am adunat mai muți prieteni să socializăm în modul nostru mai special. Adică am stat și ne-am uitat la clipuri amuzante, am ascultat muzică, am discutat toată filozofia din universul ăsta și din încă vreo două și, pentru încheiere, ne-am uitat la câteva episoade din acest serial care mi-a bântuit ultimii ani, Doctor Who. More

No Comments

Donează un telefon, susține voluntarii!

Advertoriale November 5, 2014 CristinaTM

Am o cutie imensă în care păstrez tot felul de obiecte inutile, de la bilete de teatru și abțibilduri de la guma Turbo, la primul meu telefon Nokia (era un 3510, l-am iubit mai mult decât aș iubi o pereche nouă de pantofi roșii). Am acolo ecusonul de la primul eveniment pe care l-am organizat, un ceas care indică aceeași oră de peste 50 de ani, niște diskete cu jocuri pentru Windows 98 și scrisori primite de la tot felul de oameni. Un haos din care nimeni n-ar înțelege nimic, dar care mie mi-este foarte drag.

Periodic, mai renunț la câte ceva de-acolo și fac loc pentru obiecte noi. Am decis ca săptămâna asta să renunț la un telefon foarte vechi (nu, nu chiar la primul meu Nokia) pe care nu-l mai folosesc de ani de zile și care este și puțin spart într-un colț. În perioada 3 – 7 noiembrie are loc Săptămâna Voluntariatului la Orange și am de gând să contribui și eu, în calitate de client foarte vechi al rețelei. Orange propune un proiect de reciclare a telefoanelor mobile (indiferent de starea lor de funcționare). Target-ul este să strângă peste 1000 de telefoane mobile în toată țara. Pentru fiecare telefon reciclat, Orange donează 3 euro la Youth Bank. More

2 Comments

Pizza, junk-food și dans

How to November 1, 2014 CristinaTM

Am crezut că secretul unei talii de viespe este o dietă sănătoasă. M-am chinuit, acum vreo câțiva ani, să țin o dietă low-carbs. Drept e că am slăbit cu ea și nu m-am îngrășat decât vreo doi ani mai târziu, când nu am mai avut chef să calculez proteine, fibre și carbohidrați. Nu mi-a fost prea ușor să mănânc disciplinat, nefiind aproape niciodată acasă.

Anul ăsta, prin martie, m-am uitat în oglindă și-am zis că-i timpul să fac ceva, că kilogramele mele iar o luaseră razna. Aveam 62 kg, ceea ce pentru 1.68 m, cât am eu, mi se pare cam mult. Și-atunci a apărut dilema. Știam cât de greu e să ții o dietă, mai ales după ce ai mai ținut-o o dată și cunoști toate chinurile prin care ai trecut. Să merg la sală nu mi-a plăcut niciodată. Mi se pare o activitate foarte masculină și, chiar dacă am crescut cu băieți, nu îmi place să împrumut chiar toate obiceiurile prietenilor mei. Nu am disciplina necesară pentru a face un sport în mod regulat, pentru că niciunul nu-mi place suficient de mult încât să am chef să-l practic mai mult decât pentru relaxare, în weekend. More

1 Comment

Month: November 2014