VOLT Festival: Arctic Monkeys

Events

I-am văzut live, de la câțiva metri distanță! Am bătut 500 km pentru asta, am stat în soare câteva ore așteptându-i și am petrecut câteva zile într-o țară a cărei limbă n-o înțeleg aproape deloc și ai cărei locuitori nu prea știu engleză. Dar i-am văzut live și au fost superbi. În caz că nu v-ați prins încă, vorbesc despre Arctic Monkeys, acel band cu care v-am făcut capul calendar în ultimele luni.

Am așteptat să treacă o zi întreagă de la concert înainte de a vă povesti cum a fost. N-am vrut să-mi las doar entuziasmul să vorbească, pentru că ar fi nedrept. V-aș scrie doar că au fost superbi (da, da, știu că am mai zis asta), însă n-a fost cel mai bun concert pe care l-am văzut în viața mea. Să ne înțelegem. Arctic Monkeys sună superb, fie că-i vorba de o variantă de studio sau de un live în concert. Instrumentiști foarte buni, voce minunată, muzică bună, lyrics pe măsură. M-aș trezi în fiecare dimineață cu vocea lui Alex Turner cântându-mi ceva. Live.

Alex Turner Arctic Monkeys at Volt Festival

credit foto: AlexTurnerVK

Însă, în timpul concertului, nu se simțea prea bine acel vibe, conexiunea dintre artiști și public. În public erau oameni care i-au așteptat ore bune în soare, în fața scenei, pentru a prinde loc în față, oameni care au bătut sute de km pentru a fi acolo și a-i vedea live. Erau fete din alea stil groupies care mai aveau puțin și leșinau de extaz în fața scenei și o mulțime de lume care spera să vadă ceva solo-uri de diverse instrumente. Ei bine, în afară de tobar care și-a dat exemplar pe R U Mine (cu care au închis concertul), ceilalți membri ai trupei au fost destul de reținuți, chiar dacă pe alocuri am avut parte de câte un extended intro sau câte o mică improvizație. În plus, spre surprinderea mea, care mă așteptam să fie mai dinamici, au cântat mai calm și într-un ritm mai liniștit decât în variantele de album.

Oricum, per total mi-a plăcut. Mult. I-aș mai vedea și altădată. Și-au început concertul, ca de fiecare dată de când cu noul album, cântând Do I wanna Know. Au urmat Snap Out of It, Arabella (a cărei variantă mai lentă pe care au cântat-o mi-a plăcut mai mult decât cea de studio și-n plus a inclus și un fragment mic din War Pigs) și, spre fericirea mea, mai multe piese de pe albume vechi, cum ar fi Fluorescent Adolescent, Crying Lightning, Brainstorms sau Dancing Shoes. Bineînțeles, am avut parte de piese de pe ultimele două albume (Suck It and See și AM) și, cum era de așteptat, toată adunarea a cântat la unison cu ei când, la bis, s-au auzit One for the Road și I Wanna Be Yours (pfoai, cât de bine sună în concert!). Cum spuneam, au încheiat concertul cu R U Mine și s-a lăsat cu nebunie generală. I-am mai cerut înapoi încă vreo 10 minute, însă nu s-au mai întors.

alex turner close

credit foto: Tudor Sîrb

N-au dat autografe, nu s-au întâlnit cu fanii, însă i-am văzut de foarte aproape la locul în care se făcea Bungee Jumping. Noroc că a fost Anca pe fază și am alergat acolo într-un suflet, amândouă, după care l-am dus și pe Tudor să facă niște poze bune că noi am fost cam antitalent din cauza emoțiilor. Am reușit, în schimb, să fac cea mai proastă poză din istorie, în timp ce Alex Turner tocmai se uita la mine. I will treasure it forever.

Alex Turner looking at me

Ah, by the way. S-au strâmbat diverși oameni că Alex Turner ar fi fost arogant, că a cântat oarecum turmentat și că, așa cum spuneam mai devreme, nu s-a simțit prea bine conexiunea lui cu publicul. După care mi-am dat seama că un personaj trebuie să se mențină la înălțimea așteptărilor pe care le-a creat. Alex Turner este arogant și da, de multe ori urcă pe scenă după o anumită cantitate de vodcă. Dar, dacă ar fi tot un zâmbet și-o grimasă nu s-ar potrivi deloc cu personajul și n-ar mai fi autentic. Mă bucur că l-am văzut, mă bucur că l-am auzit cântând live și sunt de-a dreptul impresionată de cât de bine îi sună vocea în concert. Atât.

Mulțumesc VOLT Festival că ai adus pe scenă artiștii mei preferați și că mi-ai oferit ocazia de a fi atât de aproape de ei. Cu siguranță seara de duminică a fost cea mai frumoasă din acest an și încă plutesc într-o stare de euforie, cu un zâmbet mare pe buze. Mai Coldplay să apuc să văd și pot muri fericită.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:

Acest website folosește cookies. Detalii.

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close