Culorile verii mele

Advertoriale

Pe vremea când eram în liceu, n-aveam voie să îmi colorez unghiile. Ni se permitea cel mult o manichiură French, ori eu nu-s vreo Nebuloasa să fiu în stare să fac așa ceva. Mi s-a părut întotdeauna foarte complicat, așa că mai bine am lăsat-o moartă. Umblam cu unghiile date cu lac incolor.

Farmec Collection

Asta până prin clasa a 10-a, când a devenit foarte la modă între colege să ne colorăm unghiile și să venim așa la școală. Era un fel de pariu. Cine rezista cele mai multe zile fără să fie văzută de director cu unghii colorate devenea un fel de divă. Cum eram într-o clasă destul de problematică, ne vizita destul de des directorul. Ba chiulea vreun coleg mai mult decât era permis, ba îl prindeau pe câte unul fumând în baie. Știți voi, probleme de liceeni teribiliști. Deci, directorul venea prin clasa noastră o dată la câteva zile și se mai lăsa cu câte un mic scandal. Ne trimitea acasă să ne ștergem unghiile. Că de ce-s roșii sau negre sau albastre sau oricum altcumva decât ”de domnișoară”.

Mno, după ce-am terminat liceul, la facultate, am început să port unghii roșii. Vreo 8 ani tot așa le-am avut. Inițial am făcut-o ca un fel de protest împotriva modului în care ne tratau în liceu. Apoi a început să-mi placă. Acum, de vreo câteva luni, am dezvoltat o pasiune pentru unghii colorate în fel și chip. Zici că m-a lovit strechea la 30 de ani. Ba le vopsesc albastre, ba roșii, ba multicolor. Am o cutie imensă cu lac de unghii și nu mă sfiesc să abuzez de ea.

Azi, colac peste pupăză, am primit noua colecție multicoloră de vară de la Farmec. Așa că am lacuri de unghii, să-mi trăiască! Doar că am rămas în pană de idei. Mi-am propus să mixez în fiecare săptămână alte două culori, să nu mă plictisesc. În seara asta unghiile mele vor fi vopsite în două nuanțe de roșu, că îmi propun să le asortez cu ceva rochiță. Săptămâna viitoare, însă, aș încerca un albastru. Cu ce să-l combin? Ce-mi recomandați?

 

PS: dacă vă întrebați cum îmi rezistă lacul de unghii o săptămână fără să se strice, secretul e ăsta. Să nu mai spuneți nimănui, da?

2 Comments

În sfârșit îi văd pe Arctic Monkeys!

Events

Mai sunt 34 de zile până la concertul Arctic Monkeys. Nu mai am răbdare, nu mai am stare, abia aștept să vină odată luna iulie, să las tot și să plec la VOLT Festival. De vreo trei săptămâni ascult albumele lor, mă uit dimineața la concertele de prin alte locuri și mi-am schimbat ringtone-ul telefonului, de nu mă mai suportă nimeni cu el. Rar mă entuziasmez așa tare de ceva, dar și când o fac, ferească sfântu’ să fie cineva nevoit să-și împartă timpul cu mine. (Fetelor, mulțumesc că mă suportați!)

Vă povestesc și vouă despre VOLT Festival, că poate n-ați auzit de el, așa cum nici eu n-am știut că există până anul ăsta, când mi-a șoptit Bloodie că pot să-mi văd visul cu ochii, adică pe Arctic Monkeys în concert. Festivalul are loc în perioada 2 – 6 iulie, la Sopron. Ăsta-i un orășel din Ungaria, aproape de granița cu Austria. N-am fost niciodată acolo, dar am înțeles că prin jurul lui sunt ceva cetăți, o cramă faină și, în caz de nevoie, Austria e la o aruncătură de băț. More

3 Comments

Săptămâna TESZT la Timișoara

Timisoara

TESZT 2014 - Festivalul Euroregional de TeatruDacă e sfârșit de mai, la Timișoara este TESZT, Festivalul Euroregional de Teatru. Deja la a 7-a ediție, TESZT reunește spectacole din regiunea DKMT. În acest an, tema principală a festivalului care a început sâmbătă, 24 mai, și se termină sâmbăta viitoare, 31 mai, este trecutul și prelucrarea sa.

Din program fac parte cea mai recentă premieră a Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” Timişoara, Incendii, în regia lui Radu-Alexandru Nica, A fost odată la Timişoara, spectacol al Teatrului Naţional Timişoara, Roşu, o coproducţie a Teatrului Katona József din Budapesta cu Trupa Maghiară a Teatrului Popular din Subotica, Europa, Europa a Teatrului Studio K, Ţinuturile joase, montare a Teatrului German de Stat (care mie mi-a plăcut deosebit de mult și abia aștept să-l revăd), o coproducţie realizată de două teatre din Budapesta, Compania Forte şi Teatrul Szkéné, CarnajSecretele noastre (promite să fie unul dintre cele mai bune spectacole din festival), o montare regizată de Pintér Béla şi spectacolul Teatrului din Novi Sad, Neoplanta. Toate aceste montări au legătură cu evenimente din trecutul îndepărtat sau recent despre care ne este teamă să vorbim; ele implică oameni din trecut şi poveştile acestora şi au în centru oameni ale căror vieţi, amintiri şi decizii au marcat vremurile în care trăim.

Din considerente de timp limitat, am ales să văd câte un spectacol pe zi, în general cele care se desfășoară seara, de la ora 21:00. Pe unele le-am văzut deja, știu că sunt bune și mă bucur să le revăd, despre altele am auzit de bine și abia aștept să le descopăr. Pe lângă spectacole, Teatru Maghiar ne-a pregătit și o serie de mini-evenimente conexe cu teatrul. Răsfoind programul off, am descoperit Theatre Jam, un tip de improvizaţie bazat pe spectacolele din seara respectivă. De fiecare dată alţi doi actori de la companii diferite se vor alătura artiştilor de la Trupa Secretă, Budapesta. Mi se pare o chestie de văzut și vă recomand să n-o ratați nici voi.

Ca de obicei, toate spectacolele vor fi traduse în română și engleză. Mai multe detalii despre program găsiți pe site-ul TESZT

2 Comments

100 de zile de bine

La Feminin

Obișnuiam să scriu pe blog despre lucrurile care-mi plac sau cele care mă deranjează profund. Mereu am preferat să scriu despre prima categorie, pentru că blogul ăsta trebuia să fie un loc de bine, unde povestesc lucrurile faine care mi se întâmplă mie sau oamenilor din jur. Însă, de la o vreme, am lăsat gândurile să mi se-ntunece. Cumva, decât să scriu despre cum nu mi-e bine uneori, am preferat să tac. Rău am făcut că nu am căutat mai atent toate acele nimicuri care obișnuiau să mă facă fericită în fiecare zi. More

1 Comment