Când se închide o ușă, intră pe geam. #sepoate

Opinie

(continuarea poveștii începute aici) După câteva luni în care aproape am cedat ispitei de a mă angaja oriunde, doar să am bani pentru cheltuieli curente, deja eram în pragul unei crunte depresii. Oltea, care între timp și-a petrecut și ea acest timp participând la evenimente și scriind pe blog, nu era cu mult mai bine. Așa că luna ianuarie a anului 2011 părea mai sumbră ca oricând.

Ne-am întâlnit la o cafea, în pub-ul nostru preferat. Nu mai puteam să stau în expectativă, nimic nu-mi mai plăcea, simțeam nevoia să fac ceva. După o jumătate de oră de liniște și schimbat priviri triste cu Oltea, am izbucnit: ”Nu mai pot! Trebuie să fac ceva. Dacă nu mă apuc de organizat un eveniment în următoarele săptămâni, cred că o iau razna.” Oltea, la fel de nebună, a zis DA, hai să facem ceva. Dar ce? Într-o piață care nu înțelege nevoia de comunicare, într-o perioadă în care companiile nu sunt dispuse să aloce vreun fel de buget pentru imagine, ce-am putea să facem? More

7 Comments