În 10 ani de când locuiesc în Timișoara am schimbat o grămadă de chirii. În unele apartamente am locuit câteva luni, în altele câțiva ani. Motivul pentru care m-am mutat a fost, aproape de fiecare dată, proprietarul care mi-a închiriat apartamentul. Am avut parte de-o mulțime de ciudați.

Când locuiam împreună cu câțiva colegi de facultate m-am trezit cu proprietara peste mine în dormitor, dimineața la 8. Îi explica unei rude ce termopane a pus în apartament și a venit să i le și arate. Mi-a ignorat complet prezența, parcă intrase într-o casă goală. Altădată, într-o altă chirie, prorpietara, o femeie de vreo 65-70 de ani, obișnuia să vină în vizite neanunțate, în weekend, să cotrobăie prin dulapuri și prin sertare și să inspecteze WC-ul îndeaproape. Mă tot miram cum de nu își bagă capul cu totul în el. Despre alt proprietar, tot moș, v-am mai povestit și altădată. În penultima chirie am avut parte de cel mai zgârcit proprietar din lume. Și de ăsta v-am mai spus, e cel care nu repara nimic în casă și care ne-a primit cu o curățenie pe care doar Triumf a curățat-o, după o săptămână de chin.  More